7 miliarde lei vechi pentru apă la Nucşoara

Noul primar, Ioviţă Cojocaru, şi-a fixat drept prioritate rezolvarea problemei cu alimentarea cu apă potabilă în comună. Până la sfârşitul lunii septembrie şi-a propus să finalizeze lucrările la reţeaua de alimentare în lungime de circa 5 km, din satul Gruiu. Aceasta are ca beneficiari aproximativ 80 familii. Totodată, se lucrează la 6 puţuri pentru captarea apei la Nucşoara, unde totul a fost refăcut de la zero. Drenurile plasate iniţial la 0,3 sau 0,4 m adâncime au fost repoziţio-nate la circa 2,5-3 m, adică în apropierea surselor de suprafaţă descoperite. Acum există toate şansele ca lucrurile să fie în regulă şi să se umple reţeaua. O altă preocupare ţine de buna funcţionare a şcolii din satul central al comunei, unde mai trebuie făcute ceva reparaţii, după ce a fost afectată de un incendiu. Primăria a făcut cerere pentru un microbuz şcolar absolut necesar, dar este puţin probabil ca aceasta să primească mijlocul de transport atât de repede pe cât ar fi de dorit…

Vladimir ALBU

Schimbării de administraţii publice locale

Domneşti. Primarul Nicolae Smădu (foto) şi-a asigurat al doilea mandat, în care-l va avea viceprimar pe liberalul Gabriel Zăvoianu şi sprijin USL masiv în consiliu: Nicolae Hirică, Gabriel Crăciun, Nicolae Podea, George Baciu, Elena Zafiu, Gheorghe Şuşală, Dumitru Pantazi, Marian Hiru, Ion Florea, Petre Condrea şi Ovidiu George Nicuţ. Singurul “intrus” a fost Petre Lepărău (PDL).
Nucşoara. Alegerile au fost câştigate de PSD, care a dat noul primar, Ion Cojocaru, pe vicele Ion Berevoianu şi consilierii locali Vasile Ghemerez, Maria Claudia Belu şi Neculae Milea. PDL are 3 reprezentanţi: Corneliu Berevoianu, Georgică Vasile şi Marcelius Vlăsceanu. Celelalte locuri de consilieri locali au fost ocupate de Florin Bolovăneanu (PC) şi Adrian Mucenic (PP-DD).
Curtea de Argeş. USL şi-a tras partea leului, cu primarul Nicolae Diaconu (al doilea mandat) şi viceprimarul Cristian Mitrofan, plus alţi 12 colegi: C-tin Panţurescu, Sorin Sorescu, Ştefan Dumitrache, Ioan Ghiţă, Gheorghe Boncea, Gheorghe Popa, Silviu Popescu, C-tin Stanca, Gabriel Jubleanu, Marius Deaconu şi Ion Şerban. Tabloul este completat de: Costinel Vasilescu, Gheorghe Nicuţ, Vasile Sabie, Victor Suhan (PDL); Mihăiţă Nastea, Mihai Deaconu şi Luca Marian Căruntu (PP-DD).

Eva ADAM

Sărbătoare populară la Nucşoara

În prima duminică a toamnei acestui an, sub un soare generos care amintea mai degrabă de vară, Căminul Cultural din cea mai nordică localitate de pe valea Râului Doamnei a găzduit manifestările dedicate meşteşugurilor tradiţionale. Mai bine de 100 localnici au participat la acţiunea organizată prin grija Organizaţiei de Femei a PDL Argeş, cu precădere a preşedintei din localitate, Maria Berevoianu şi a colegelor de la Corbi, conduse de Aura Bălăşoiu.
Scenariul desfăşurării evenimentului a fost excelent gândit şi pus în practică, pornind de la ideea unei şezători populare în cadrul căreia s-au prezentat modul de realizare a unor adevărate bijuterii de artă populară – fire de tort, goblenuri, mileuri croşetate, ca să dăm numai câteva exemple – dar şi a prezentării unor produse tradiţionale ale zonei, începând cu cele culinare (pastrama, brânzeturile, bulzul, balmoşul cu jintiţă), fructele şi ţuica, totul completat cu cântecele şi dansurile populare, prin care oamenii locului sărbătoresc pământul strămoşesc. A fost o zi de neuitat pentru toţi participanţii, indiferent de condiţia socială sau de poziţia ocupată în societate, dacă a fost parlamentar sau locuitor al zonei atât de bogate în tradiţii sănătoase, după cum remarcau mulţi dintre cei care au plecat de la sărbătoarea localnicilor cu amintiri de neuitat, promiţând să revină şi la alte evenimente de acest gen.

Vladimir ALBU

Spaimă la Nucşoara: pământul se scufundă şi copacii urcă spre cer!

“Ne înghite pământul, draga mea, nu ne mai rabdă Dumnezeu răutăţile… Iată semnele Apocalipsului!” – aşa se jeleau nişte bătrâne, după ce în primele zile ale lui decembrie, în pământul din satul Gruiu au apărut cratere imense în unele locuri, iar în altele movile cu copaci, care tindeau cu fruntea spre cer, oglindindu-se în bălţi noroioase ivite ca prin minune. Prin zona Carpeni, solul părea să fi intrat în stăpânirea cârtiţelor, sobolilor sau altor vietăţi teribile iscate din coşmaruri ancestrale, care-şi făcuseră de cap în voie, fără teamă de pedeapsă. Probabil că, de la o anunmită înălţime, privitorii ar fi putut jura că la Gruiu s-a mutat enigmaticul poligon de la Nazca, din America de Sud. Aşa s-a făcut că prin nordul Argeşului au început să bântuie zvonuri potrivit cărora, la Nucşoara şi-ar face de cap nişte vulcani noroioşi.

Fenomen natural, proprietari păgubiţi

Singura explicaţie raţională a apariţiei craterelor cu diametre de peste 20 m şi adâncime de peste 5 m pare să ţină de structura solului şi de ploile abundente din prima săptămână a lunii decembrie, care s-au adăugat celor anterioare. Îmbibarea pământului cu apă a determinat alunecări de teren haotice, care au înspăimântat populaţia. Autorităţile locale au apelat la ISU şi la celelalte organisme specializate ale statului. Specialiştii au explicat distrugerile prin cauze naturale, mai ales că nu erau singulare. Proprietarii terenurilor din zona calamitată vor rămâne cu pagubele, pentru că nu au terenurile asigurate, iar statul – mai ales în vremuri de criză cum sunt cele pe care le trăim – nu are resurse disponibile pentru a-i ajuta, mai ales după ce în vară s-au înregistrat inundaţii catastrofale în Moldova. “Am convocat Comitetul local pentru situaţii de urgenţă, am făcut un inventar al pagubelor evaluate şi am întocmit raportul pentru informarea autorităţilor administrative la toate nivelurile. Am cerut ajutor, dar e greu de spus dacă există posibilităţi, mai ales acum, în preajma iernii”, spunea primarul Corneliu Berevoianu la un post de televiziune local.
În urma alunecărilor de teren de la Gruiu, mai multe drumuri de câmp au fost afectate şi au pus în pericol şi Drumul Comunal 268, care face legătura între Nucşoara şi Vlădeşti. Este greu de crezut că se vor găsi bani pentru consolidarea terenurilor de acolo, atâta timp cât în ultimii 20 ani nu s-a făcut mare lucru nici măcar pentru drumul care leagă comuna Corbi de cea mai nordică localitate de pe valea Râului Doamnei. Acesta are destule porţiuni unde pare de-a dreptul bombardat şi gata s-o ia la vale în orice moment. Terenurile afectate de la Gruiu – foarte probabil – nu vor mai putea fi folosite decât pentru păşunatul ovinelor şi caprinelor, pentru că bovinele ar fi în mare pericol. Înaintea începerii recensământului terenurilor şi animalelor din decembrie curent, la Nucşoara se estima că proprietarii de animale, inclusiv membrii celor două asociaţii constituite, deţineau circa 1.500 oi. Anul acesta s-a pierdut subvenţia pe suprafaţă, deoarece nu s-au îndeplinit condiţiile stabilite de normele europene, potrivit cărora terenurile trebuiau să fie în administrarea utilizatorilor. Şi foarte probabil situaţia nu se va schimba nici anul viitor, deoarece Consiliul Local refuză să scoată la licitaţii publice pentru concesiune păşunile de pe izlazuri sau cele alpine în suprafaţă de peste 1.000 ha, din Munţii Mariţa, Gruişor, Mavrea şi Galbena. Cauza: teama de “străinaşii” care ar putea să le câştige, dându-i la o parte pe localnici. Aceştia nu au posibilitatea să rezolve problemele de îmbunătăţiri funciare prin resurse proprii, astfel că, în lipsa banilor europeni, le rămâne numai speranţa în ajutorul divin…
Vladimir ALBU

Nucşoara, comună cu vocaţie de martir

Cea mai nordică localitate de pe valea Râului Doamnei, atestată documentar printr-un hrisov domnesc din 1540, cu cele 43.709 ha este, ca suprafaţă, a doua comună din România, după Dăbuleni (Dolj). În urmă cu vreo 60 ani, aici a fost unul dintre centrele rezistenţei anticomuniste şi din aproape fiecare gospodărie era cel puţin un condamnat pentru că sprijinise Haiducii Muscelului, grupul fraţilor Arnăuţoiu. Condamnare mai mică de 7 ani n-a prea existat, astfel că Nucşoara însuma pedepse de peste 1.000 ani. Destui localnici şi-au lăsat oasele prin puşcăriile comuniste, iar rudele lor au trăit până în 1989 cu teama că vor fi ridicate de securişti noaptea şi că vor dispărea fără urmă chiar şi din amintirile celor dragi.
O ţară întreagă a cunoscut-o pe Elisabeta Rizea, eroina rezistenţei, pe care au vizitat-o atât regele Mihai, cât şi fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu. În 2003 a închis ochii şi şi-a găsit odihna la cimitirul bisericii din deal, care în nopţile senine se oglindeşte în lacul din vecinătate. În casa ei îşi duce zilele amurgului vieţii una dintre fiice, întâmplările vechi încep să capete contur de legendă, Nucşoara n-a căpătat statutul meritat de localitate martir a luptei anticomuniste, însă locuitorii comunei par să-şi asume această vocaţie, cât timp s-au obişnuit să nu aştepte alt ajutor decât de la Dumnezeu, pentru că puterea pământească le-a dovedit de atâtea ori că nu prea are timp pentru necazurile lor…
Terorizaţi de torente

Nucşorenii sunt oameni de munte aspri, obişnuiţi din tată-n fiu să dea piept şi cu jivinele pădurii, care le vămuiau turmele, luându-le pâinea de la gura copiilor, astfel că în decursul veacurilor s-au obişnuit să nu aştepte milă şi ajutor de la alţii şi să se bizuie mai ales pe forţele proprii. De când se ştiu, aici sub munte, când se rup zăgazurile cerului în furtuni de vară sau când se topesc zăpezile de pe dealuri sub vipia soarelui, apele tulburi adunate în torente fac prăpăd şi le amărăsc vieţile. Aşa s-a întâmplat acum 6 ani şi povestea s-a repetat la începutul lui august, în noaptea sărbătorii creştine a Schimbării la faţă. Dar dacă în 2004 au fost cât de cât ajutaţi să-şi pună ordine în gospodăriile inundate, acum povestea nu s-a mai repetat, pentru că viituri şi mai grozave au fost şi prin alte locuri din ţară, iar autorităţile au intervenit pentru reparaţiile la drumuri şi obiective de interes public. Legea s-a schimbat, exista obligativitatea asigurării locuinţelor şi recoltelor, dar aşa ceva nu prea s-a întâmplat, astfel că despăgubirile vor sosi la Sfântul Aşteaptă – cum se spune în popor. Nemulţumiri sunt destule, mocnesc, dar oamenii se feresc să le dea pe faţă, pentru că, spun ei, s-a cam strâns şurubul şi e mai sănătos să strângi din dinţi… Primarul Corneliu Berevoianu (PDL) spune că problemele create de viituri s-au rezolvat operativ, cu forţe proprii şi că oamenii sunt mulţumiţi înţelegând că s-a făcut tot ceea ce era legal să se facă. “Acu’, primaru’ n-are-ncotro, cântă  melodia guvernului, da’ asta nu înseamnă că noi, cei inundaţi şi păgubiţi trebuie să jucăm pe ea!…”, spunea zilele trecute o femeie, trăgând cu înverşunare cu o mână funia vacii sătule, iar cu cealaltă strângând colţul basmalei prinse în dinţi. “Maică, de câte ori plouă, ne e frică să nu ne ia apele cu totul, prăvălite de pe dealuri…”.

Criză de bani

Primarul Corneliu Berevoianu a intrat în politică prin 1996, la îndemnul fratelui său, care era primar la Domneşti. După un prim mandat de consilier local, s-a lăsat convins să-şi încerce forţele şi la primărie. N-a reuşit în 2000, dar a dat lovitura 4 ani mai târziu. Venit din postura de întreprinzător particular, avea ambiţia să lase ceva în urmă-i. Şi a început cu reabilitarea drumurilor locale, a continuat cu un proiect de alimentare cu apă în Sboghiţeşti şi Nucşoara, aflat în fază finală, dar nedus la bun sfârşit pentru că trebuie bani pentru forajele necesare asigurării sursei de apă, care va fi distribuită pe conducte prin cădere, fără costurile impuse de pompare. Guvernul i-a pus la dispoziţie banii necesari investiţiei la canalizarea menajeră, dar nu dispune de 22 miliarde lei vechi pentru cofinanţare, în condiţiile în care media bugetului anual este cam de 25 miliarde.Între timp a reabilitat şcoala de lângă primărie, sediul administraţiei pu-blice locale (2 mi-liarde lei vechi din bugetul propriu, cu rezultate foarte bune), dispensarul uman şi a adus în comună o farmacie cu medicamente compensate. La nivel de dotări situaţia este destul de bună, având tractor cu remorcă, buldoexcavator, autocamion MAN, microbuz şcolar, aşa că se poate interveni operativ în caz de urgenţă, cum s-a întâmplat în vară – spune primarul. În Nucşoara există 3 şcoli, 3 grădiniţe şi 3 biserici, populaţia este îmbătrânită, mai ales după ce tineretul a luat calea străinătăţii, la muncă. Copiii şcolarizaţi sunt circa 190 şi toate speranţele de viitor se leagă de agroturism, prelucrarea lemnului sau procesarea fructelor de pădure. Din păcate, nu prea e vreme propice investiţiilor private şi e greu de stabilizat tineretul cât timp nu sunt locuri de muncă bine plătite. La Nucşoara nu s-au făcut disponibilizări la primărie, organigrama are numai 14 oameni destul de afectaţi de diminuările salariale şi se aşteaptă recensământul animalelor din decembrie pentru corelarea strategiilor de dezvoltare pentru viitor. Retrocedarea pământurilor s-a cam făcut, mai sunt litigii pe rolul instanţelor de judecată, dar viaţa merge înainte…
Ioan NEGRU

Însemnări dinspre suflet – La Nucşoara, o şcoală promovează tradiţiile româneşti

Am ajuns la Nucşoara, o comună de munte cu căsuţe înlănţuite şi garduri lăsate sub vegetaţia crescută hai-hui. E o după-amiază limpede şi liniştită. A douăzeci şi patra zi a toamnei. Pădurea de pe ceafa satului îşi despoaie verdele peste şoseaua şerpuitoare spre Munţii Nucşoarei, unde odinioară se ascunseseră Haiducii Muscelului, patrioţii anticomunişti ai lui Toma Arnăuţoiu. La Sboghiţeşti, nu departe de casa – cocoţată pe un deal, cât mai aproape de cer – a meşterului în lemn Ion Rodoş, clădirea vechii şcoli – transformată în cârciumă după construirea noului local de învăţătură – are la intrare o panglică tricoloră.
Primarul Cornel Berevoianu, îmbrăcat la patru ace, ne întâmpină la intrarea în curtea şcolii – amenajată cu diverse sculpturi în lemn – explicându-ne că “de azi vom avea o şcoală în plus. O secţie externă, de sculptură în lemn, a Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti”, înfiinţată la solicitarea noastră, a Consiliului Local”.
Ceva mai departe, vreo cincisprezece copii, în costume naţionale, făloşi şi ageri în mişcări stau de vorbă cu meşterul Rodoş – viitorul îndrumător într-ale sculpturii în lemn. Acesta, mic de statură, cu pălăriuţa ciobănească într-o parte şi cu mâinile sale enorme – cât o bibliotecă – le spunea, într-un limbaj numai de ei cunoscut, câte ceva despre respiraţia lemnului, despre cum trebuie privit, mângâiat, ascultat, ca să vezi ce poţi face din el.
Nu peste mult timp sosesc invitaţii la prima oră de curs (inaugurarea localului şi deschiderea anului şcolar): prefectul Gogu Davidescu, vicepreşedintele C.J. Argeş, Florin Tecău, dr. Mihail Sachelarie – directorul Bibliotecii Judeţene “Dinicu Golescu”, dr. Filofteia Pally, director general al Muzeului Viticulturii şi Pomiculturii Goleşti, jurnalişti, reprezentanţii Fundaţiei “Petre Ionescu-Muscel” şi alţi iubitori ai tradiţiilor româneşti.
Doamna directoare a Şcolii Populare de Arte şi Meserii din Piteşti, prof. Gabriela Pendiuc a deschis manifestarea subliniind faptul că şcoala pe care o conduce se preocupă de promovarea meşteşugurilor satului argeşean şi, emoţionată de dulceaţa momentului, a înmânat meşterului Ion Rodoş catalogul clasei.
“Înfiinţarea unei şcoli e asemenea naşterii unui copil, o minune. Cu atât mai mult aici, la Nucşoara, unde oamenii s-au înfrăţit cu natura, păstrând în lada de zestre a sufletului tradiţiile locale, singurele mărturii, prin vreme, ale identităţii româneşti. Ion Rodoş, un meşter cu mâini de aur, a dus faima României pe meridianele globului. Copiii pe care domnia sa îi va învăţa tainele lemnului ştiu deja că tradiţiile ne ajută să spunem că suntem români, într-o lume a globalizării”, a spus domnul prof. ing. dr. Florin Tecău, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Argeş.
Şcoala Populară de Arte şi Meserii a mai înfiinţat secţii externe la Coşeşti, Poenarii de Muscel şi Rucăr, prin hotărârea nr. 94/23.06.2010 a Consiliului Judeţean. Această făptuire a fost făcută în vederea afirmării identităţii localităţilor pentru păstrarea şi transmiterea către tânăra generaţie a tradiţiilor populare româneşti. Cu sprijinul autorităţilor locale şi al meşterilor populari care vor fi profesorii copiilor ce doresc să înveţe meşteşugurile tradiţionale, sălile au fost dotate cu materialul didactic necesar desfăşurării activităţii în bune condiţii. Cursurile se vor desfăşura pe durata a doi ani şcolari, fiind cuprinse următoarele activităţi: realizarea de obiecte populare specifice zonei; organizarea de expoziţii pe teritoriul judeţului Argeş şi participarea la concursuri judeţene, interjudeţene şi naţionale; producţie la finalul semestrelor; organizarea de stagiuni artistice ale şcolii; schimburi de experienţă la nivel judeţean şi interjudeţean; participări la diverse alte acţiuni culturale în municipiu, judeţ şi în ţară; realizarea unui muzeu cu obiecte tradiţionale realizate de elevii şcolii şi încurajarea turismului cultural local.
După ce preoţii comunei au sfinţit sala de clasă, amenajată ca un mini-atelier de sculptură (valoarea uneltelor ridicându-se la 10.000 lei, bani din visteria primăriei), meşterul Ion Rodoş a făcut o demonstraţie de artă sculpturală, cum numai el ştie. Nu a uitat însă să ne spună că faima pe care o are azi o datorează doamnei Pally, care l-a promovat, a simţit artistul din el şi l-a dus la Bruxelles pentru a arăta Europei cum îşi aşează românii sufletul în trupul lemnului.
I-am privit palmele – curate ca lacrima lemnului pe care-l dojeneşte uneori, fiindcă se lasă greu transformat în icoane, linguri, statui ornamentale, jucării.
Sculpturile lui înfăţişând diverse animale parcă sunt vii şi au o expresivitate deosebită. Meşterul ne-a spus că acest lucru se datorează faptului că desenează foarte bine şi are vedere în spaţiu. Bancul de lucru pe care l-a adus în atelierul unde va lucra cu elevii este foarte ingenios. Bucăţile de lemn ce urmează a fi sculptate sunt fixate într-un suport sub forma unui cap de câine, a cărei greutate e dublată de forţa picioarelor celui care-l foloseşte. La început, elevii vor învăţa să sculpteze obiecte mai uşoare, cum ar fi linguri cu modele mai simple, iar în timp, după ce vor câştiga experienţă, vor lucra şi obiecte mai complicate.
Finalul festivităţii s-a derulat la căminul cultural, împodobit cu obiecte populare din zestrea culturală a comunei şi s-a gustat brânză de burduf, ceapă şi ţuică – produsele cu care nucşorenii îşi servesc musafirii de vază.
Viaţa-i grea, pentru că nu există locuri de muncă. Necazurile nu sunt puţine, dar, la Nucşoara, localnicii au credinţa că numai învăţătura poate aduce bucurie în viaţă, iar dacă ea are în vedere meşteşugurile tradiţionale, înseamnă că România trebuie să fie liniştită, fiindcă nu va dispărea niciodată.
Prof. George BACIU

Ce soartă cumplită: să mori înjunghiat de fratele gelos!

Ziua de luni, 20 septembrie, va rămâne una cumplită pentru familia Filip, din Nucşoara: Constantin (32 ani), orbit de gelozie şi alcool, şi-a înjunghiat fratele mai mare, Ionel (37 ani), cu un cuţit de bucătărie, după o discuţie aprinsă în care-l acuzase că provocase părăsirea sa de femeia cu care avea un copil în vârstă de 5 luni de zile. După ce i-a înfipt obiectul tăios în abdomen, Constantin l-a scos pentru a-şi tăia câteva felii de pâine, căci probabil îi era foame. Ceva mai târziu a sunat o vecină şi i-a mărturisit fratricidul. Poliţiştii l-au găsit urmărind o emisiune la televizor, lângă trupul părăsit de viaţă al fratelui său. În faţa acestora nu şi-a mai recunoscut fapta, aruncând vina pe bătrânul lor tată, care locuia în aceeaşi casă. Vecinii spuneau că ucigaşul o făcuse pe femeie să-l părăsească datorită comportamentului său violent, după care căzuse în comă alcoolică. Constantin Filip a fost reţinut pentru o perioadă de 29 zile, în care se vor face cercetări asupra omorului şi dacă va fi găsit vinovat, riscă o condamnare de 25 ani. Un adevărat blestem asupra acestei familii de ispravă, ai cărei membri nu-şi explică gestul fatal al lui Constantin, care a aruncat-o într-o sfâşietoare dramă…
Vladimir ALBU

Poetul din Nucşoara – Bogdan Mihai Belu

Vladimir ALBU

Vitalitatea lumii satului ni s-a dezvãluit încã o datã atunci când am descoperit în comuna Nucşoara, satul Sboghiţeşti, un tânãr care nu s-a lãsat doborât de încercãrile vieţii. Nãscut în zodia Sãgetãtorului (29 octombrie 1982), la Piteşti, Bogdan (foto) a ştiut cum sã-şi atingã ţintele, chiar dacã uneori a trebuit sã-şi înfrângã propriile-i sentimente. Pãrinţii sãi nu s-au înţeles şi s-au despãrţit. Avea numai 4 ani şi jumãtate când mama sa, Aurora, s-a stins din viaţã la Bucureşti, în timpul unei operaţii pe cord deschis. Micul orfan a fost luat în grija bunicii din Sboghiţeşti, Maria Florea, care a încercat sã-i fie şi mamã, şi tatã. Totuşi, ani la rând, copilul nu şi-a iertat pãrintele trupesc, învinuindu-l de moartea mamei.
Deseori chinuit de singurãtate, şi-a gãsit refugiul în poezia descoperitã la vremea adolescenţei, spre sfârşitul anilor de şcoalã şi mai ales pe când lucra prin hãţişurile tainice ale codrilor din munte, ca mecanizator forestier. Fãcând cuvintele sã cânte, s-a tratat de solitudine şi de amãrãciuni, apropiindu-se mai uşor de semeni. În armatã – spune el – a fãcut 168 zile de gardã, iar în cele 1.800 ore, cât au durat, a avut timp sã se gândeascã la multe şi chiar sã se descopere cu adevãrat pe el însuşi. În urmã cu mai bine de 6 ani, de Revelion a cunoscut-o la Corbi pe Mihaela, cu care a fãcut apoi nuntã în luna iulie. Înainte însã şi-a vizitat tatãl, s-au explicat şi s-au iertat creştineşte şi când a venit clipa despãrţirii definitive, amândoi aveau inimile împãcate. Acum pãstreazã relaţii normale cu soţia de-a doua a pãrintelui sãu, care le-a netezit calea spre împãcare şi cu cele douã surori vitrege. Cu 4 ani în urmã i s-a nãscut o minune de bãieţel, care le umple casa de fericire lui şi soţiei, tot aşa cum i-a luminat şi strãbunicii Maria Florea ultimii ani ai vieţii, cãci în 14 decembrie, anul trecut, s-a retras la veşnicã odihnã. Dumnezeu s-o odihneascã!
Apariţia copilului a deschis un nou capitol în viaţa lui Bogdan. Şi, în mod firesc, l-a închis pe acela al muncii la pãdure. Pentru a fi mai aproape de soţie şi de fiu, şi-a schimbat meseria şi acum lucreazã în amenajãri interioare, dar şi-a pãstrat pasiunea pentru liricã. Poeziile sale sunt strânse în mai multe caiete studenţeşti, pe baza cãrora se poate reconstitui evoluţia autorului. “Descopeream uneori sufletul vibrându-mi de la un cuvânt, de la o imagine sau de la ceva sesizat cã s-ar petrece în jurul meu, chiar şi de la o amintire, poate uitatã, trezitã cine ştie cum în mintea mea… Simţeam cum îmi venea fulgerãtor o strofã-n cap, fugeam la caiet şi eram de-a dreptul disperat când, în faţa foii albe, descopeream cã am pierdut-o! Aşa era la început…” – mãrturiseşte Bogdan Belu uşor amuzat, dar împãcat de conştiinţa faptului cã lucrurile s-au mai schimbat. În mod evident el este un instinctiv – dovadã sinceritatea trãirilor – care nu-şi cautã cu disperare un stil propriu şi încã nu are pretenţia de a fi deschizãtor de drumuri. Sentimentul plenitudinii sufleteşti rotunjit în versuri îi deschide lumea şi îl plaseazã împreunã cu ai lui în mijlocul oamenilor. Şi asta îi e de ajuns. Deocamdatã… 

M-aş plânge

Frunzuliţã mãrãcine
M-aş plânge, dar n-am la cine;
Chiar şi frunzei codrului
Dar azi e şi mâine nu-i!

Şi m-aş plânge la izvoare
Dar sunt veşnic cãlãtoare
M-aş plânge la munţii grei,
Cãci sunt frãţiorii mei,
Dar nu pot sã mã mângâie,
Nici vorbã bunã sã-mi spuie.

M-aş plânge la brazii falnici
Care-nţeapã norii tainici
Dar ei stau cu fruntea-n soare,
Nu le pasã ce mã doare!

Simt durerea cum mã strânge
Şi la jivine m-aş plânge
La pãsãri şi chiar la flori
Repetat de mii de ori…
Supãrate, ca şi mine
S-ar plânge, dar n-au la cine!…

O noapte magicã

Am adormit sub razele de lunã
Şi visele m-au pãrãsit cu toate…
Am prins sã numãr stelele din mânã
Şi-n jur nu mai existã decât noapte

Uşor se-ngânã veşnicia cu uitarea,
Arzând parcã-ntr-un sfeşnic de altar,
Îţi bãnuiesc, iubita mea, chemarea
Dar nu rãspund, ştiind cã e-n zadar.

Printre cetini adie palid vântul
Lãsând în urmã-i o mireasmã dulce.
E început de lume, n-a apãrut cuvântul
Şi rãu-i nenãscut, nu poate sã ne-apuce…

Robia dulce a iubirii

Când îmi plec fruntea pe mânã
Fuge gândul meu pribeag;
Mã visez cã-ţi sunt stãpânã
Ţie, veşnicul meu drag

Şi mã-ncred ca altãdatã
Cã doar mie mi te-nchini
Şi cu inima curatã,
Greu, de dorul meu suspini.

Atunci, câte sunt în lunã
Câte-n stele şi-n poveşti
Trec prin mintea mea nebunã
Socotind cã mã iubeşti.

Dar tresar, când de pe mânã
Ridicând fruntea încet
Zboarã visul de stãpânã:
Tristã roabã mã deştept…

Mort, mâncat de şobolani!

Un septuagenar din Nucşoara a fost descoperit fără viaţă în casă de către vecini. Aceştia îl căutau pentru că intraseră la bănuieli deoarece nu-l mai văzuseră în ultimele zile. De-a dreptul şocant a fost faptul că bietul om era nu numai lipsit de suflare, dar şi mâncat de şobolani. Gheorghe S. locuia singur într-o casă neîncălzită. La faţa locului s-a deplasat o echipă operativă din cadrul Biroului Judiciar. Oamenii legii au deschis o anchetă pentru stabilirea cu exactitate a cauzei şi împrejurărilor în care s-a produs decesul. Iniţial, medicul de familie a spus că va elibera actul constatator al decesului, însă după o examinare mai atentă a cadavrului, s-a răzgândit, deoarece – probabil – a avut impresia că prezenta urme de violenţă. Trupul neînsufleţit a fost transportat la Morga Spitalului Municipal din Curtea de Argeş în vederea efectuării necropsiei şi stabilirii cu exactitate a cauzei decesului. De asemenea, judiciariştii au întocmit dosar de cercetare penală pentru moarte suspectă.
Alexandra SIMIONESCU