Gheorghiţa (Geo) Glinasti (1954-1986) – o artistă amatoare, plină de graţie şi de frumuseţe

Au trecut mulţi ani de la dispariţia din peisajul cultural-artistic argeşean a artistei noastre Gheorghiţa Glinasti (1954-1986), o fată talentată, de valoare deosebită: solistă şi recitatoare a Casei de Cultură, membră a Ansamblului de cântece şi dansuri “Argeşul”, solistă a Corului “Orfeu”, membră şi a altor formaţii de amatori din Curtea de Argeş. Fără “steaua” ei pe scenă, pierdută prea devreme printre “stelele Cerului”, manifestările cultural-artistice din oraşul nostru au devenit parcă mai sărăcăcioase şi mai triste…
Vorbind despre Geo Glinasti (aşa cum o alintam cu toţii), îmi vine în minte, fără să vreau, imaginea fetei din poemul eminescian: “A fost odată ca-n poveşti/ A fost ca niciodată /… / O prea frumoasă fată”… (Luceafărul). Într-adevăr, Geo a noastră a fost “o prea frumoasă fată” de o nobleţe şi eleganţă deosebite, cu talent interpretativ şi cu o voce asemănătoare la timbru cu marea “pasăre măiastră a muzicii româneşti”, Maria Tănase. Vocea ei răsună şi astăzi prin vechile mele amintiri din Casa de Cultură, unde am lucrat ca metodist-instructor aproape 15 ani. Cum intra în Casa de Cultură, Geo îşi făcea simţită prezenţa prin cântec. Dădea semnalul încă din holul de la intrare, unde se oprea pentru câteva vocalize. Simţea că vocea ei are o rezonanţă şi o vibraţie deosebită în holul mare al Casei de Cultură. Dacă n-o cunoşteai pe Geo şi-i auzeai numai vocea, credeai că răsună prin difuzoare vocea Mariei Tănase. Avea şi un repertoriu ales din cel al marii artiste: “Cine iubeşte şi lasă”, “Mărie şi Mărioară”, “Bun îi vinul ghiurghiuliu”, “Mi-am pus busuioc în păr”… şi altele. Şi chiar îi plăcea să poarte câte o floare, de obicei trandafiri cu semnificaţii de cântec, în podoaba-i de păr negru ca pana corbului, revărsat peste “umerele goale”, vorba poetului. Brunetă, cu ochi căprui, mari şi expresivi, umbriţi de sprâncene arcuite, Geo Glinasti atrăgea atenţia prin feminitate şi eleganţă, prin vorba-i caldă, în grai dulce şi convingător…
Revenind la anii formării sale profesionale, aş aminti că s-a născut la 3 ianuarie 1954, în com. Davideşti, satul Conţeşti-Argeş. A crescut şi a făcut studiile primare şi secundare la Casa de Copii (Orfelinat) Rucăr, apoi, şi-a continuat studiile la Liceul Teoretic din aceeaşi localitate. Nu-i plăcea să vorbească despre anii petrecuţi în Orfelinat şi nici despre familia sa. De aceea, viaţa ei familială a rămas pentru noi un mister. Nu avea posibilităţi materiale pentru a urma o facultate, deşi ar fi dorit din toată inima să reuşească la Facultatea de Teatru. A fost îndrumată la Şcoala Postliceală de Tehnician Proiectant la I.M. Câmpulung-Muscel. Era talentată la desen tehnic şi şcoala postliceală îi asigura mai uşor şi mai repede un loc de muncă. Astfel, la 6 august 1975, cu diploma de “tehnician proiectant” în buzunar, Geo Glinasti se încadrează la Întreprinderea Electrocentrale din Curtea de Argeş, ca tehnician în compartimentul “Plan, Proiectare Tehnologică”. Sindicatul “Electrocentrale” i-a repartizat şi o garso-nieră în blocul construit de întreprindere, în str. Banu Mărăcine, din Curtea de Argeş. După 9 ani de muncă, atât la întreprindere, cât şi în activitatea cultural-artistică, Geo se îmbolnăveşte grav şi este nevoită să se pensioneze “pe caz de boală”, la 1 aprilie 1984. După pensionare, a mai trăit numai doi ani, mai mult prin spitale, până la 14 septembrie 1986, când îşi încheie firul vieţii pe un pat de spital din Curtea de Argeş. A fost o veste tristă pentru întregul nostru oraş. A căzut ca un trăznet peste inimile celor care o cunoşteam şi o admiram. A fost condusă pe ultimul drum de membrii Ansamblului “Argeşul”, de coriştii din “Orfeu” şi de numeroşi alţi prieteni, cu inimile cernite, fiind înmormântată pe 16 septembrie 1986, în Cimitirul Conţeşti. La numai 32 ani şi jumătate, în floarea tinereţii, se încheie tragicu-i destin cu “aripile frânte” prea devreme, un destin care putea să zburde cu rezultate remarcabile pe scenele artei româneşti.
În scurta-i şi trudnica-i viaţă, Geo Glinasti s-a manifestat ca o femeie puternică, optimistă, care a luptat cu greutăţile vieţii, dar şi cu o boală ascunsă, necruţătoare. Şi-a strâns puterea şi optimismul din cântec şi din iubirea celor care i-au fost aproape. A fost câţiva ani “bună prietenă” (dacă nu chiar iubită) cu prof. Gelu Ciuculescu, de la care a învăţat “tehnica interpretării corale”. Geo avea un talent deosebit în diverse domenii: cânta, recita, interpreta orice rol în teatru, prezenta spectacole, avea charismă în prezentare, o dicţie deosebită. Cum a venit în Curtea de Argeş, a căutat mai întâi Casa de Cultură şi s-a integrat rapid în colectivul nostru de artişti amatori. De la început, s-a impus prin talent şi competenţă ca vedetă a Ansamblului de cântece şi dansuri “Argeşul”, apoi, în Corul de cameră “Orfeu”, dirijat de prof. Gelu Ciuculescu. S-a implicat tot ca vedetă în formaţiile “Grup satiric”, “Montaj literar-muzical”, “Miniaturi satirice”, “Teatru de păpuşi” etc., în care a jucat diverse roluri. La “Radioficarea” oraşului era o prezenţă cotidiană cu înregistrările ei din spectacole. La toate concertele corale, Gelu Ciuculescu o “antrena” în roluri de solistă pentru prelucrări folclorice, altistă de bază, de prezentatoare şi moderatoare etc.
În Ansamblul “Argeşul”, Geo era considerată “sarea şi piperul pentru spectatori” (remarca prof. Mihai Tiţa, directorul Casei de Cultură): cânta mai multe melodii din repertoriul propriu, precum şi din repertoriul Mariei Tănase, Sofiei Vicoveanca, Mariei Lătăreţu (“Mărioară de la Gorj”, “Cine iubeşte şi lasă”, “Joacă bine, bade, hăi”, “Ce se-aude, măi neicuţă” etc.). Prezenta spectacole, rostea de multe ori scheciuri, monoloage, poezii umoristice. Cu multă pasiune şi simţire patriotică interpreta balada “Radu lui Anghel”, preluată din zona sa natală, Conţeşti, Argeş. De obicei, în Ansamblul “Argeşul”, Geo Glinasti cânta în finalul spectacolelor, după soliştii consacraţi ca Mioara Popa, Gigi Iordăchescu, Graţian Bădescu, Vasile Niţescu, Gigi Boeru, Mitică Tavă şi alţii. Şi trebuie precizat că “Argeşul” a prezentat spectacole în multe localităţi din zonă (Curtea de Argeş, Domneşti, Corbeni, Stăneşti, Corbi, Tigveni, Albeşti, Valea Danului, Valea Iaşului etc.), precum şi pe Litoralul Mării Negre. De asemenea, Geo Glinasti a fost colaboratoare la Teatrul “Al. Davila”, din Piteşti, cântând împreună cu orchestra “Doina Argeşului”, cu care a făcut numeroase înregistrări la radio şi TV, precum şi turnee artistice în ţară şi în afara ei, cu deosebire în Olanda şi în Cehoslovacia.
A participat, din partea Casei de Cultură, la toate ediţiile Festivalului Naţional “Cântarea României”, ca recitatoare cu celebra poezie “Minunea”, de Marin Sorescu (Premiul I pe ţară şi Titlul de Laureată, la ediţia a II-a, august 1979) şi ca “Rapsod popular”, cu balada “Radu lui Anghel” (Premiul I pe ţară şi Titlul de Laureată, la ediţia a III-a, august 1981). De asemenea, solista şi recitatoarea Geo Glinasti s-a manifestat în “Cântarea României” şi ca membră a formaţiilor artistice din care făcea parte: Ansamblul de cântece şi dansuri “Argeşul” al Casei de Cultură; Corul de cameră “Orfeu”, dirijat de prof. Gelu Ciuculescu; formaţia de miniaturi satirice şi grupul satiric al Casei de Cultură; formaţii ale sindicatului Întreprinderii Electrocentrale din Curtea de Argeş etc. Cu toate formaţiile, Geo Glinasti a fost laureată cu premiile I, II, III, în Festivalul Naţional “Cântarea României”. Ar fi o listă prea lungă să le prezint, detaliat; ele sunt consemnate în vol. “Arc peste timp” (Centrul Creaţiei Populare Argeş, la Semicentenar, 1956-2006, Ed. “Paralela 45”, Piteşti, p. 342-359).
“Minunea de la Argeş”, laureată pe ţară cu poezia soresciană, s-a prezentat şi la Festivalul Tineretului de la Costineşti (1982), unde, de asemenea, a ocupat locul I şi “Laureată cu Marele Premiu”, ca recitatoare şi ca solistă, fiind declarată şi “Miss Costineşti”. Era bucuroasă şi ne povestea că în această manifestare de prestigiu de pe litoral s-a întrecut cu Adriana Trandafir şi cu Maria Dragomiroiu, pe care le-a învins în finală.
Geo Glinasti a fost o prezenţă activă şi în formaţiile de montaj literar (cu “Doina” eminesciană şi cu “Limba noastră”, interpretare folk), grup satiric, miniaturi, alături de artişti amatori ca Marian Ducă, N. Ungureanu, Carmen Mihăescu, Georgică Ştefan-Minculete, Gabi Miroiu, Marian Ghiţă şi alţii.
Ne amintim cu mândrie că Geo Glinasti a evoluat, ca rapsod popular şi ca solistă de muzică folk, în spectacolul prezentat de Cenaclul “Flacăra”, condus de poetul Adrian Păunescu, pe scena amenajată în anul 1979 la Biserica Domnească din Curtea de Argeş. Apreciindu-i calităţile deosebite, marele poet a invitat-o şi în alte turnee prin ţară. De asemenea, Geo Glinasti a cântat şi a recitat de mai multe ori în Serbările “Scânteii Tineretului” (L. Avramescu).
Îi plăcea să se îmbrace în costum naţional din zona Muscel sau Argeş. Părea o “ţărăncuţă” pictată de Nicolae Grigorescu, împodobită cu ie înflorată, vâlnic sau fotă, cu motive populare, opincuţe şi maramă. Avea costume “ca zestre de la mama” şi le păstra cu sfinţenie. “Port în suflet”, spunea ea, “ca o binecuvântare dumnezeiască cântecul şi portul popular românesc”…
Aşadar, Geo Glinasti respira parcă viaţa cu sete, sorbind senzaţii infinite… A trecut prin lume ca un meteor strălucitor, mistuit prea devreme la flacăra focului său lăuntric. Inima ei vastă şi generoasă s-a dăruit oamenilor luminând şi împărtăşind daruri dumnezeieşti de graţie şi de frumuseţe… De aceea, Geo ne va rămâne ca o amintire frumoasă, ca o icoană de preţ în sufletele şi inimile noastre, în memoria vie a comunităţii argeşene…

Prof. Daniel DEJANU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: