De-acum e clar: avem o clasă politică incapabilă să iasă din schemele prestabilite care – crede ea – îi dau liniştea inamovibilităţii. Ceea ce s-a întâmplat după alegerile prezidenţiale o dovedesc din plin. La 16 noiembrie, dispreţuitul popor a votat contra omului-partid prizonier al structurilor care l-au propulsat în vârf şi care aşteptau de la el să le slujească interesele parşive. Majoritatea covârşitoare a optat pentru un tip apărut ca din neant, insipid, inodor, incolor – chiar plictisitor pentru unii – dar care a părut oamenilor că ar fi capabil să rupă lanţurile robiei cu care visau să-l cetluiască tipii din partidul ce-l împingea spre funcţia supremă din stat. Iohannis a fost de-a dreptul inspirat atunci când a refuzat categoric orice compromis încheiat cu cei terorizaţi de dosarele ce-i puteau trimite după gratii pentru păcatele făptuite contra legii. Încăpăţânarea sa de a nu se coborî la poziţia precupeţului de voturi virtuale le-a dovedit oamenilor că-i preţuia, câtă vreme le oferea dreptul natural la opţiune, considerându-i – omeneşte vorbind – egalii săi. În rest, au mai fost nişte amănunte – minore în ochii aroganţilor guru politici care erau dispuşi să bage mâna-n foc că “merge şi-aşa” la nesfârşit – dar care s-au dovedit a fi determinante în stabilirea scorului final de-a dreptul aiuritor pentru ei. Taxarea la urne a fost rezultatul firesc, care a venit ca o pedeapsă de pe internet din partea celor ce nu mai suportau să fie trataţi ca nişte cartofi din piaţa mizerabilă în care polititrucii mileniului trei au transformat România.
Ăstora le intrase în capetele lor seci că deveniseră alfa şi omega şi că nu se mai putea respira măcar fără aprobarea lor. Numai că mare parte dintre compatrioţi s-au trezit ca din somn şi au transmis mesajul clar că nu se vor mai lăsa manevraţi de jalnicii păpuşari de partid.
Parlamentarii s-au speriat în primele zile de după alegerile prezidenţiale şi au marşat la cererea lui Klaus Iohannis, respingând fără crâcnire ticălosul proiect de lege a amnistierii şi graţierii corupţiilor şi infractorilor cu pedepse ceva mai mititele. Dar au contraatacat rapid cu altă lege perfidă, prin care urmau să-şi acorde pensii nesimţite lor şi, pentru a nu bate la ochi, altor categorii care, poate le meritau. Electoratul a descifrat repede diversiunea şi s-a revoltat contra parlamentarilor combinatori de meserie, care au făcut hemoroizi pe fotoliile gras plătite pentru mai nimic în folosul naţiunii, deveniţi experţi în pornografie de toate genurile. Faptul a fost dovedit atât prin surprinderea puţin onorabililor urmărind filmuleţe deocheate pe internet în plenul parlamentului sau când s-au dat în stambă de la tribună – în transmisiuni sau înregistrări televizate – aiurea ori pe holurile Casei Poporului. Acestor nemerituoşi le datorăm actualul parlament mamut, populat de o faună cel puţin discutabilă, în buna tradiţie fanariotă a nepotismului de neam de sânge ori prin alianţă, de neveste, amante sau de cozi de topor ale animalelor politice sanctificate de lingăii personali. Printre ei, cei cu adevărat cinstiţi şi bine intenţionaţi se pierd sau sunt făcuţi pierduţi, dacă nu intră în haita jefuitorilor.
Altă dovadă a orbirii aşa-zisei clase politice: PNL-ul de azi nu vrea să priceapă că n-are cine ştie ce merit în victoria lui Iohannis şi vrea musai să vină la guvernare. Nu că mi s-ar rupe mie inima de Victor Ponta şi de PSD şi clienţii săi, dar cred că la ora actuală avem nevoie de stabilitate politică, dacă suntem cu adevărat bine intenţionaţi şi vrem schimbarea lucrurilor în bine pentru cei mereu înşelaţi. Colaborarea Iohannis-Ponta pare să fi debutat bine, deci să-i dăm o şansă. Nu de alta, dar mă cam trec fiorii când mă gândesc la echipa guvernamentală pe care ar putea-o propune acum noul PNL, eventual cu eternii şi fascinanţii Varujan Vosganian, Ludovic Orban, Vasile Blaga, Sulfina Barbu, Adriean Videanu, Sorin Blejnar, Traian Igaş sau drăguţul de Daniel Funeriu, care era varză la genurile substantivelor şi l-a anunţat cumva pe unul dintre urmaşii lui la Educaţie, Remus Pricopie, pentru care nu era vreo diferenţă între femela de lup care-i alăptase pe Romulus şi Remus şi o vulpoaică (!?!…) Iar dacă mai luăm în calcul alăturarea probabilă a echipei lui Gabriel Oprea, a UDMR sau a omului-partid Călin Popescu Tăriceanu – entităţi pentru care ţelul suprem rămâne ciolanul guvernării – chiar că am putea trăi prelungirea unui coşmar!
Se vorbeşte, de asemenea, despre organizarea unor alegeri anticipate costisitoare, nedorite de oameni şi care, cu siguranţă, n-ar modifica prea mult actualul spectru politic, chiar dacă ar duce la dispariţia unor partide-fantomă. Principalii actori rămân tot PSD şi PNL, cât timp nu există alternativă viabilă venită din popor. Aşa că, toate manevrele astea nu au alt ţel decât tragerea de timp pentru a se păstra actuala stare de lucruri. Clasa politică nărăvită în rele nu poate oferi modele comportamentale umane credibile şi apelează la tot soiul de diversiuni, profitând de apatia încrezutei societăţi civile, care prea des s-a lăsat prostituată. Ar cam fi vremea să-şi facă ordine în propria casă, să înlăture jigodiile care au pactizat din interese personale sau de gaşcă cu partidele şi să-şi asume onest rolul tradiţional. Altfel se va pronunţa strada, într-un mod care nu poate duce la ceva bun pentru oamenii acestei ţări.
5 ianuarie 2015, ora 14.00
Doborât de moţiunea de cenzură din 13 octombrie, prim ministrul Emil Boc a rămas în funcţie până după prezidenţiale. Cabinetul Lucian Croitoru, care trebuia să-l scape de povara guvernării, a picat în parlament la 4 noiembrie, de ziua preşedintelui Traian Băsescu. A urmat desemnarea lui Liviu Negoiţă care, în 15 decembrie, şi-a depus mandatul. Două zile mai târziu, realesul şef al statului l-a redesemnat pe Emil Boc să formeze noul guvern, în ciuda coaliţiei PSD-PC şi PNL care-l susţinea pe Crin Antonescu. Cu ajutor prezidenţial, UDMR a venit cu minorităţile şi independenţii alături de PD-L, alcătuind o majoritate ce poate asigura investirea. Noul guvern trebuie instalat până la Crăciun, pentru a da ţării bugetul fără de care nu va sosi până la 17 februarie împrumutul extern de 2,3 miliarde euro. Înainte de prezentarea în Parlament, noul Cabinet Boc a suferit deja remanieri prezidenţiale. La închiderea ediţiei, componenţa sa era următoarea: Ministerul Finanţelor – Sebastian Vlădescu (independent); Ministerul Muncii – Mihai Şeitan (PD-L); Ministerul Economiei – Adriean Videanu (PD-L); Ministerul Administraţiei şi Internelor – Vasile Blaga (PD-L); Ministerul Afacerilor Externe – Theodor Baconschi (independent); Ministerul Transporturilor – Radu Berceanu (PD-L); Ministerul Mediului şi Pădurilor – Laszlo Borbely (UDMR); Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului – Elena Gabriela Udrea (PD-L); Ministerul Apărării – Gabriel Oprea (Independent); Ministerul Justiţiei – Cătălin Predoiu (independent); Ministerul Comunicaţiilor – Gabriel Sandu (PD-L); Ministerul Culturii – Kelemen Hunor (UDMR); Ministerul Agriculturii – Mihai Dumitru (independent); Ministerul Sănătăţii – Attila Cseke (UDMR); Ministerul Educaţiei – Daniel Funeriu (PD-L).
Argesuldenord's Blog 