POLITICIANISME DE DOI BANI

De-acum e clar: avem o clasă politică incapabilă să iasă din schemele prestabilite care – crede ea – îi dau liniştea inamovibilităţii. Ceea ce s-a întâmplat după alegerile prezidenţiale o dovedesc din plin. La 16 noiembrie, dispreţuitul popor a votat contra omului-partid prizonier al structurilor care l-au propulsat în vârf şi care aşteptau de la el să le slujească interesele parşive. Majoritatea covârşitoare a optat pentru un tip apărut ca din neant, insipid, inodor, incolor – chiar plictisitor pentru unii – dar care a părut oamenilor că ar fi capabil să rupă lanţurile robiei cu care visau să-l cetluiască tipii din partidul ce-l împingea spre funcţia supremă din stat. Iohannis a fost de-a dreptul inspirat atunci când a refuzat categoric orice compromis încheiat cu cei terorizaţi de dosarele ce-i puteau trimite după gratii pentru păcatele făptuite contra legii. Încăpăţânarea sa de a nu se coborî la poziţia precupeţului de voturi virtuale le-a dovedit oamenilor că-i preţuia, câtă vreme le oferea dreptul natural la opţiune, considerându-i – omeneşte vorbind – egalii săi. În rest, au mai fost nişte amănunte – minore în ochii aroganţilor guru politici care erau dispuşi să bage mâna-n foc că “merge şi-aşa” la nesfârşit – dar care s-au dovedit a fi determinante în stabilirea scorului final de-a dreptul aiuritor pentru ei. Taxarea la urne a fost rezultatul firesc, care a venit ca o pedeapsă de pe internet din partea celor ce nu mai suportau să fie trataţi ca nişte cartofi din piaţa mizerabilă în care polititrucii mileniului trei au transformat România.

Ăstora le intrase în capetele lor seci că deveniseră alfa şi omega şi că nu se mai putea respira măcar fără aprobarea lor. Numai că mare parte dintre compatrioţi s-au trezit ca din somn şi au transmis mesajul clar că nu se vor mai lăsa manevraţi de jalnicii păpuşari de partid.

Parlamentarii s-au speriat în primele zile de după alegerile prezidenţiale şi au marşat la cererea lui Klaus Iohannis, respingând fără crâcnire ticălosul proiect de lege a amnistierii şi graţierii corupţiilor şi infractorilor cu pedepse ceva mai mititele. Dar au contraatacat rapid cu altă lege perfidă, prin care urmau să-şi acorde pensii nesimţite lor şi, pentru a nu bate la ochi, altor categorii care, poate le meritau. Electoratul a descifrat repede diversiunea şi s-a revoltat contra parlamentarilor combinatori de meserie, care au făcut hemoroizi pe fotoliile gras plătite pentru mai nimic în folosul naţiunii, deveniţi experţi în pornografie de toate genurile. Faptul a fost dovedit atât prin surprinderea puţin onorabililor urmărind filmuleţe deocheate pe internet în plenul parlamentului sau când s-au dat în stambă de la tribună – în transmisiuni sau înregistrări televizate – aiurea ori pe holurile Casei Poporului. Acestor nemerituoşi le datorăm actualul parlament mamut, populat de o faună cel puţin discutabilă, în buna tradiţie fanariotă a nepotismului de neam de sânge ori prin alianţă, de neveste, amante sau de cozi de topor ale animalelor politice sanctificate de lingăii personali. Printre ei, cei cu adevărat cinstiţi şi bine intenţionaţi se pierd sau sunt făcuţi pierduţi, dacă nu intră în haita jefuitorilor.

Altă dovadă a orbirii aşa-zisei clase politice: PNL-ul de azi nu vrea să priceapă că n-are cine ştie ce merit în victoria lui Iohannis şi vrea musai să vină la guvernare. Nu că mi s-ar rupe mie inima de Victor Ponta şi de PSD şi clienţii săi, dar cred că la ora actuală avem nevoie de stabilitate politică, dacă suntem cu adevărat bine intenţionaţi şi vrem schimbarea lucrurilor în bine pentru cei mereu înşelaţi. Colaborarea Iohannis-Ponta pare să fi debutat bine, deci să-i dăm o şansă. Nu de alta, dar mă cam trec fiorii când mă gândesc la echipa guvernamentală pe care ar putea-o propune acum noul PNL, eventual cu eternii şi fascinanţii Varujan Vosganian, Ludovic Orban, Vasile Blaga, Sulfina Barbu, Adriean Videanu, Sorin Blejnar, Traian Igaş sau drăguţul de Daniel Funeriu, care era varză la genurile substantivelor şi l-a anunţat cumva pe unul dintre urmaşii lui la Educaţie, Remus Pricopie, pentru care nu era vreo diferenţă între femela de lup care-i alăptase pe Romulus şi Remus şi o vulpoaică (!?!…) Iar dacă mai luăm în calcul alăturarea probabilă a echipei lui Gabriel Oprea, a UDMR sau a omului-partid Călin Popescu Tăriceanu – entităţi pentru care ţelul suprem rămâne ciolanul guvernării – chiar că am putea trăi prelungirea unui coşmar!

Se vorbeşte, de asemenea, despre organizarea unor alegeri anticipate costisitoare, nedorite de oameni şi care, cu siguranţă, n-ar modifica prea mult actualul spectru politic, chiar dacă ar duce la dispariţia unor partide-fantomă. Principalii actori rămân tot PSD şi PNL, cât timp nu există alternativă viabilă venită din popor. Aşa că, toate manevrele astea nu au alt ţel decât tragerea de timp pentru a se păstra actuala stare de lucruri. Clasa politică nărăvită în rele nu poate oferi modele comportamentale umane credibile şi apelează la tot soiul de diversiuni, profitând de apatia încrezutei societăţi civile, care prea des s-a lăsat prostituată. Ar cam fi vremea să-şi facă ordine în propria casă, să înlăture jigodiile care au pactizat din interese personale sau de gaşcă cu partidele şi să-şi asume onest rolul tradiţional. Altfel se va pronunţa strada, într-un mod care nu poate duce la ceva bun pentru oamenii acestei ţări.

5 ianuarie 2015, ora 14.00

Cea mai tare investiţie particulară din nordul Argeşului: sera lui Badea de la Ciofrângeni!

Claudian Badea este unul dintre oamenii care a sfidat criza şi şi-a luat soarta în propriile mâini lansându-se într-o investiţie de mari proporţii într-o unitate productivă. Investiţia totală a fost de peste 450.000 euro, din care fondurile nerambursabile au fost de circa 250.000. Fostul lucrător din domeniul petrolier şi-a schimbat orientarea la anii maturităţii şi cu ajutorul prietenilor, a întocmit un proiect care a obţinut finanţare europeană. În 2008, când documentaţia era realizată, rata de schimb valutar era de 38 lei la 1 euro, iar acum a depăşit 41 lei. Diferenţa a fost suportată de Claudian Badea, căruia nu i-a fost deloc uşor să iasă de la “înghesuială”. Iată ce spunea la inaugurarea serei din 12 iunie omul de afaceri Aurel Ilea: ”Era cât pe ce să-l dau în judecată pe dl. Badea, temându-mă că altfel nu voi mai putea recupera banii pe care mi-i datora. Văzând însă că lucra la un proiect serios, am decis să nu mă pripesc şi bine am făcut: în această primăvară, mi-a achitat datoria prin salata verde pe care mi-a livrat-o şi pe care am vândut-o în magazinele mele de la Curtea de Argeş. Salata de Ciofrângeni m-a convins că lumea vrea cu adevărat produse româneşti şi sunt convins că la fel de căutate vor fi şi roşiile şi castraveţii şi toate celelalte produse de la Sera Badea!”

Mircea Andrei, Sulfina Barbu şi Ştefan Lăzăroiu – exemple de punctualitate

Participanţii la inaugurare au avut plăcuta surpriză de a vedea că şi la noi se poate respecta punctualitatea nemţească: evenimentul a început fix la ora programată, 12.00 (!?!…). Cei care s-au bazat pe sfertul academic, s-au păcălit. Oaspeţii care mai aveau în program şi Ziua comunei Mălureni, localitatea natală a liderului PDL Curtea de Argeş, au folosit cu maximă eficienţă timpul şi după ce au vizitat anexele serei, au făcut şi o vizită la noul sediu al administraţiei publice locale unde ghid le-a fost primarul Doru Panţeru. Cum peste drum era şcoala pentru care primarul a fost cât pe ce să se ia de păr cu inspectorul general şcolar Gabriel Bratu, cei doi le-au povestit senatorului Andrei şi europarlamentarului Barbu istoria acelui conflict, amuzându-se pe seama a ce se întâmplase, împreună cu directorii de la deconcentratele judeţene.

Productivitate de 70-80 t roşii pe recoltă

Chestionat asupra productivităţii serei, Claudian Badea s-a mulţumit să spună că în ceea ce priveşte producţia de salată cu care a început încă din iarnă i-a adus beneficiile estimate, de câteva sute de mili-oane lei vechi. Acestea sunt ceva mai mici decât cele pe care le speră de la roşii, castraveţi sau alte produse obţinute vara, deoarece includ şi costurile pentru acoperirea căldurii necesare asigurării micro-climatului pentru plante şi topirea zăpezii care apasă asupra foliei. Totuşi, faptul că recolta sa este oarecum întârziată, ieşind cu roşiile la vârf de sezon nu-i va aduce un vârf de încasări din prima. Riscurile sunt însă calculate pentru a rezista şi a acoperi costurile de producţie şi în paralel ratele la împrumuturi. Cele mai multe contracte de livrare marfă le are deocamdată pentru zona Rm. Vâlcea, dar ia în calcul foarte serios şi o extindere pentru vânzarea produselor de la Ciofrângeni şi în Argeş. Asta cu atât mai mult cu cât trebuie să intre pe rod cele 6.800 fire de roşii de la care estimează producţii medii de 11-12 kg pe fiecare. Claudian Badea a început investiţia ca pe o mică afacere de familie, dar nu exclude posibilitatea extinderii acesteia în cazul în care cerinţele pieţei o vor impune.

Panţeru, tot mai aproape de PDL

Tradiţionala petrecere s-a desfăşurat la un canton din pădure, aproape de malul Topologului. Acolo a reuşit să ajungă şi prefectul judeţului, Gheorghe Davidescu, primit cu braţele deschise de cei prezenţi, dintre care mulţi au ţinut şi au reuşit să-i supună atenţiei dumnealui, a senatorului Mircea Andrei, a europarlamentarului Sulfina Barbu şi altor oameni cu funcţii problemele cărora nu reuşiseră să le găsească rezolvări. Pentru mulţi participanţi era uimitor modul amical în care discuta primarul Doru Panţeru nu numai cu gazda, Claudian Badea sau cu cumnatul Doru Georgescu, pus la index de organizaţia din urbea Basarabilor, dar şi cu “greii” din PDL. Şi asta pentru că de aproape un deceniu, edilul-şef de la Ciofrângeni este cunoscut ca fiind 90 la sută PSD voturi la alegeri. Totuşi, în ultimul timp, Panţeru şi-a cam diluat culoarea politică de la roşu spre portocaliu. Faptul este explicabil, pentru că dinamic cum este, nu-şi permitre să stea cu mâinile în sân, iar cum izvorul banilor dinspre Consiliul Judeţean a cam secat anul acesta, PDL rămâne singura speranţă. Şi nu este una nefondată, căci localitatea pe care o conduce se găseşte pe lista beneficiarelor de bani guvernamentali pentru asfaltări. După cum se ştie, cu sprijinul senatorului Mircea Andrei, în Argeş s-au repartizat pentru acest obiectiv înscris în Planul Naţional de Dezvoltare a Infrastructurii (PNDI), desfăşurat prin ministerul condus de către Elena Udrea, 2.800 miliarde lei vechi, din care 880 vor ajunge în colegiul din nord, unde va candida Ştefan Lăzăroiu. Acesta a explicat selecţionarea comunelor care vor primi bani în funcţie de vrednicia şi calităţile de gospodari dovedite de primarii acestora. Iar Doru Panţeru pare să se înscrie în acest tipar, căci din 2000, de când a luat primul mandat, a reuşit să schimbe în bine situaţia din localitatea pe care o conduce.
Pe de altă parte, acesta este nu numai ambiţios, dar şi pragmatic, fapt dovedit în 2002, când s-a despărţit de PUR, pe listele căruia candidase, optând pentru PDSR, actualul PSD. Concluzionând, Panţeru se pregăteşte să încheie un ciclu şi nu este deloc exclus ca anul viitor să ceară şi să obţină un nou mandat de primar, dar de această dată pe lista PDL!

Eva ADAM