În ciuda ploii mărunte de toamnă, mult aşteptată, cu toate că era o zi de duminică, sau tocmai de aceea, animaţia din curtea Şcolii cu clasele I-VIII din Galeşul argeşean se amplifică: strângeri de mâini, îmbrăţişări, sărutări, flori, mule flori şi… zâmbete pe feţele fiicelor şi fiilor satului, stabiliţi în diferite locuri din ţară, sosiţi pe meleaguri natale după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă. Pentru că o parte dintre sărbătoriţi erau însoţiţi de copii şi chiar de nepoţi, abia reuşeau să le explice acestora cum au participat ei, elevi fiind, la înfrumuseţarea parcului prin sădirea de arbuşti ornamentali sau a pomilor în livada şcolii. Animaţia a fost întreruptă pentru un moment de clopoţelul sunat de fostul elev Gheorghe Badea. Sosise ora de intrare în şcoală. Cei prezenţi au vizitat sălile de clasă, laboratoarele de biologie, fizică şi chimie, de informatică, biblioteca, sala de sport… Instalaţia de încălzire centrală funcţiona la parametri normali.
Prin grija Comitetului de organizare a întâlnirii, format din Petre Tiţa, Constantin Danciu şi Stelian Dinescu, fosta sală de clasă şi-a primit oaspeţii în “ţinută” de sărbătoare. Fiecare şi-a ocupat locul în banca în care a stat acum 45 ani.
În sală se afla şi fosta învăţătoare, care i-a instruit şi educat în cls. a IV-a, Lucreţia Tiţa, foştii profesori Ion Pepenescu şi Maria Savu, primarul comunei Brăduleţ, Evlampie Alecu şi secretarul şcolii, Iustin Vasile. S-a păstrat un moment de reculegere pentru profesorii şi colegii trecuţi la cele veşnice. În cuvântul de bun venit, Gheorghe Şerbănescu, directorul şcolii menţiona: “(…) Primul sunet de clopoţel, în prima şcoală din satul Galeş, jud. Argeş, o şcoală construită din lemn, s-a auzit în anul 1838. Primul ei învăţător, preotul Toma Popa Mihai, şi-a început munca de dascăl cu 10 copii, iar primul sunet de clopoţel în şcoala în care ne aflăm astăzi s-a auzit în anul 1961. Cursurile şcolare au fost deschise pentru 214 elevi din clasele I-VII de către fostul director, Florea State. (…) În anul 2013, şcoala va sărbători 175 de ani de existenţă…”.
Fostul diriginte (cls. V-VIII), Ghorghe N. Tiţa a strigat catalogul. S-au depănat amintiri, şi nu puţine. Au trecute doar 60 ani de viaţă… S-au acordat diplome de onoare din partea şcolii şi a primăriei comunale celor prezenţi.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Pr. paroh Nicolae şi fiul său, pr. Victor Eftimie, şi-au exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi numai pentru câteva ceasuri, în mijlocul consătenilor şi le-a dăruit câte o iconiţă şi câte o floare. Un moment cu totul emoţionant l-a constituit intonarea de către Corul bisericii “Întru mulţi ani această zi!” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi.
S-a vizitat casa-muzeu din curtea bisericii şi Muzeul Etnografic al satului Galeş deschis pentru public în urmă cu 36 ani. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul popas a fost la biblioteca satului Galeş, deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”. Biblioteca numără peste 9.300 volume adunate de la peste 68 donatori. În fiecare an, la 27 iulie se organizează aici o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii.
Consemnarea momentului
S-au făcut şi consemnări în “Cartea de onoare – fiii satului”, aflată la sediul Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş-Argeş. “(…) 15 septembrie 1959. Mărunţi şi timizi, însoţiţi de mamele noastre, păşeam pentru prima dată pragul Şcolii Galeş – o sală de clasă într-un local vechi, cu bănci în care stăteam câte patru elevi. În anul 1961 ne-am mutat în şcoală nouă, cu patru săli de clasă, mari şi luminoase, cu muşcate la ferestre, coridoare largi cu vitrine în care erau expuse obiectele realizate de noi la orele de lucru manual, cuiere pentru haine. (…) Anul 1967 – anul absolvirii clasei a VIII-a, anul susţinerii examenului la liceele teoretice ori la şcolile profesionale. După 45 ani, şi tuiele din parc s-au înălţat atât de mult, parcă de nerecunoscut. Nici sala de clasă nu mai are aceeaşi înfăţişare. Băncile în care stăteam mai mulţi elevi au fost înlocuite cu altele, în care stă doar unu… A fost o întâlnire de întoarcere în timp – plină de emoţii…” (Stelian Dinescu, medic primar pneumolog, Spitalul Valea Iaşului – Argeş)
“(…) Nici nu vă puteţi închipui ce emoţii am avut când am păşit pe uşa clasei în care am învăţat să citesc, să socotesc, să visez la lucruri până atunci necunoscute. În această zi m-am reîntâlnit cu foştii colegi de şcoală generală şi cu profesorii care mi-au îndrumat paşii spre o profesiune de care sunt mândră…” (Senia Radu, absolventă a Facultăţii de Automobile Piteşti, a profesat peste 30 ani la Uzina Dacia)
“(…) Emoţii, bucurii şi chiar lacrimi la revederea locurilor unde cu ani în urmă am început să desluşim tainele cunoaşterii… Astăzi, după 45 ani, parcă orele au trecut prea repede pentru câte aveam să ne spunem… Nu ar fi rău să ne întâlnim la intervale de timp mai scurte” (Constantin Danciu, inginer, Electroargeş Curtea de Argeş)
“(…) Întâlnirea absolvenţilor clasei a VIII-a de la Şcoala Generală Galeşul de Argeş din urmă cu 45 ani a prilejuit depănarea amintirilor frumoase din viaţa lor de elevi. În 1967, unii absolvenţi au dat examen la licee teoretice, alţii la şcoli profesionale, câţiva au rămas în sat, devenind gospodari de frunte. Fiecare şi-a exprimat mulţumirea pentru instrucţia şi educaţia de care s-a bucurat în şcoala din satul natal…” (Ion Pepenescu, fost prof. de Limba română)
“(…) Mulţumim preşedintelui Comitetului de organizare – Petre Tiţa, pentru reuşita întâlnirii după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă a fiicelor şi fiilor satului din Galeşul argeşean. Dovada: au răspuns prezent 19 din 29 absolvenţi. Să ne revedem sănătoşi şi în anii viitori…” (Leatul 1952)
Ziua s-a încheiat cu o masă festivă, cu depănări de amintiri şi cu promisiunea revederii şi în anii care vin.
Gheorghe N. TIŢA
Fotografii: Costel DANCIU
Argesuldenord's Blog 