Arhivă pentru sf paraschiva

Sărbătoare de hram la biserica din Cerbureni

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , , on octombrie 29, 2011 by argesuldenord

Sfântul lăcaş din acest sat secular are hramul Sf. Paraschiva şi este păstorit de vrednicul părinte Vergiu Savu. După cum aţi aflat din paginile publicaţiei noastre în urmă cu ceva timp, şi în această vară s-a lucrat mult la dotarea sa cu un praznicar şi cu cele de trebuinţă unei comunităţi de oameni mândri de spiritul gospodăresc dovedit de-a lungul anilor. Lucrările nu s-au încheiat pentru că sunt destul de ample şi probabil că n-au ajuns fondurile pentru acoperirea tuturor costurilor. Asta n-a împiedicat cu nimic păstrarea tradiţiei prăznuirii hramului bisericii. Cu o zi înainte, de la primele ore ale dimineţii, curtea sa a cunoscut o mare animaţie, pentru că pregătirile pentru sărbătorire se fac la Cerbureni respectând regulile stabilite din vechime şi localnicii nu vor să dea cinstea pe ruşine pentru nimic în lume faţă de oaspeţii aşteptaţi chiar şi de dincolo de Ocean, din America.

Slujbă de vecernie cu ÎPS Calinic

În seara de dinainte de sărbătorirea hramului, biserica a fost plină la slujba de vecernie oficiată de un sobor de preoţi şi diaconi avându-l în frunte pe protopopul Ilie Ghiţă. Corul profesorilor de seminar şi al preoţilor cânta dumnezeieşte, dacă e să-i dăm crezare unei sătence în vârstă, care văzuse destule la viaţa ei, pentru a se mai lăsa uşor impresionată de ceva… Printre credincioşi se şoptea că ar trebui să vină şi Arhiepiscopul de Argeş şi Muscel. Zvonul era dezminţit de cei care susţineau că l-ar fi văzut la televizor pe ÎPS Calinic, în fruntea soborului de preoţi care tocmai în acea zi oficiase slujba de înmormântare şi-l condusese pe ultimul drum pe seniorul politicii româneşti, argeşeanul din Boţeşti, Ion Diaconescu, nepotul lui Ion Mihalache şi fostul tovarăş de luptă şi puşcărie al lui Corneliu Coposu. “Ce, voi credeţi că-l scapă ăia din mână aşa uşor?… Şi-apoi poate va fi destul de ostenit, că’ abia a venit din Albania şi numai de noi, cei de la Cerbureni, nu-i mai arde acum…”, îşi exprimau unele glasuri îndoiala, dar tot pe şoptite.
Numai că aceştia s-au înşelat şi puţin după ora 19.30, maşina cu ÎPS Calinic s-a strecurat cu greu în curtea bisericii, deoarece drumul care-şi aşteaptă asfaltarea promisă de primarul Nicolae Barbu era aproape blocat de maşinile parcate în apropiere. Reprezentantul puterii lumeşti l-a întâmpinat pe înaltul ierarh alături de preotul-paroh, de fostul viceprimar Cristian Enescu, de consilierul local Constantin Oancea şi de alţi fruntaşi ai comunei. La auzul veştii sosirii arhiepiscopului, credincioşii care mai aprindeau lumânări pe la mormintele celor dragi din cimitir s-au grăbit să umple biserica, pentru a nu pierde minunata ocazie de a-i asculta înţeleapta predică de la final.

Învăţături pentru buna rânduială a lucrurilor

Secondat de arhidiaconul Caliopie, ÎPS Calinic a condus oficierea sfintei slujbe şi nu i-a dezamăgit pe cei ce-i aşteptau sfaturile. Cu farmecu-i de neîntrecut povestitor, veritabil moştenitor al talentului înaintaşului Ion Creangă, a început cu nişte parabole, făcând o inspirată pledoarie pentru echilibru între regnul animal şi cel vegetal şi animal. Pornind de la buna rânduială lăsată de Dumnezeu, le-a reamintit celor prezenţi că au datoria s-o păstreze şi s-o întărească prin fapte vrednice de toată lauda, aşezându-şi vieţile pe temeliile durabile ale bunei gospodăriri şi respectului faţă de oameni în spiritul decalogului creştin. Totodată, arhiepiscopul nu i-a menajat nici pe unii preoţi sau pe cucernicele lor preotese care, din puturoşenie sau din prea multă aplecare spre cele lumeşti, se lasă tentaţi să aştepte mila enoriaşilor, în loc să dea exemplu de dărnicie faţă de cei care nu au după ce să bea apă. Foarte inteligent, ÎPS Calinic i-a certat în primul rând pe enoriaşii care se lasă atraşi în mrejele unor astfel de păcate! Şi probabil că destui dintre cei prezenţi au înţeles perfect mesajul, dacă este să analizăm unele comentarii făcute după slujbă, la agapa creştinească. Unul dintre cei care au ascultat cu mare luare aminte spusele capului ortodoxiei din zona noastră a fost, fără îndoială, Ştefan Lăzăroiu, sponsorul principal al sărbătoririi hramului bisericii din Cerbureni. Domnia sa a purtat destule dialoguri prieteneşti cu oamenii veniţi la biserică atât în acea seară, dar mai ales a doua zi, înainte şi după slujba de cinstire a Sf. Paraschiva, la masa care i-a reunit pe creştini, potrivit tradiţiei la astfel de ocazii.

Absenţe greu de explicat

În urmă cu un an, sărbătoarea a fost onorată de mai mulţi politicieni şi aleşi locali. O absenţă de marcă a fost aceea a deputatului Mircea Drăghici. De fapt, PSD-ul a fost reprezentat numai de către consilierul local Teodor Teacă, pentru că a lipsit şi viceprimarul Marian Olărescu, despre care am aflat că era plecat în concediu. Deputatul, din câte am aflat, şi-a motivat absenţa prin faptul că n-a fost invitat. În mod normal, obligaţia aceasta i-ar fi revenit preotului-paroh, care nu l-a uitat însă pe prietenul de familie, liderul interimar al organizaţiei judeţene a partidului lui Dan Diaconescu, avocatul Marian Fulga, fostul peremist, exclus personal de către tribunul Vadim Tudor. Cu câteva zile înainte, la şedinţa extraordinară de consiliu de la Valea Iaşului, Constantin Oancea anunţase evenimentul colegilor şi-i rugase să-şi invite liderii judeţeni la hram. Rugămintea a fost onorată de către liberalul Constantin Ştefănescu, dar nu cu preşedintele organizaţiei judeţene, Iani Popa, ci cu deputatul Andrei Gerea. De tot hazul a fost faptul că parlamentarul liberal a fost confundat cu liderul judeţean nu numai de părintele Savu, dar şi de mulţi dintre cei prezenţi. Acest lucru spune multe despre notorietatea de care se bucură unii oameni politici. Ştefan Lăzăroiu, care nu avea cum să fie confundat cu altcineva, a discutat foarte relaxat atât cu cetăţenii, cât şi cu ceilalţi oameni politici prezenţi la sărbătoarea care s-a desfăşurat în pace şi bună înţelegere creştină, aşa cum se şi cuvenea, semn că seminţele sfaturilor ÎPS Calinic căzuseră pe cel mai potrivit teren…

Roxana MOLDOVAN

Picătura de credinţă: Sfânta Paraschiva – ocrotitoarea Iaşului şi a întregii Ortodoxii

Posted in editorial with tags , on octombrie 29, 2011 by argesuldenord

Întotdeauna, când a fost timpul de a scrie despre oameni şi evenimente, m-a cuprins îngrijorarea cum să fie acel material, pentru a reflecta adevărul ca bobul de rouă în care raza soarelui străluceşte. Dar atunci când a trebuit să scriu despre tainele lui Dumnezeu şi despre puterea Lui care se arată întru Sfinţii Săi, îngrijorarea mea a crescut şi mai mult. Mi-am amintit de glasul psalmistului David care ne cheamă mereu de peste multele veacuri: “Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Dumnezeu pe pământ!” (Psalmul 45, 8). Lucrarea lui Dumnezeu în Cer şi pe pământ ni se arată nouă întru desăvârşită armonie, minunându-ne de grija şi bunătatea lui Dumnezeu de a ne bucura inima, exclamând: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! (Psalmul 103, 23).
Între miile şi milioanele de sfinţi cunoscuţi şi necunoscuţi, ca-n cununa de aur cu pietre preţioase, se află şi Sfânta Cuvioasă Paraschiva, ale cărei sfinte moaşte se află în cetatea spirituală din Iaşii Moldovei. Mare a fost bucuria creştinilor, preoţilor şi ierarhilor, când în 13 iulie 1641, moaştele Sfintei Paraschiva veneau pentru totdeauna, în dulcea capitală a Moldovei, aproape de inima creştinilor ca blândă mângâietoare şi grabnic ajutătoare. Ştim că domnitorul Vasile Lupu călcase cu piciorul în cetatea Argeşului, însoţit de învăţatul cărturar Varlaam, mitropolitul Moldovei, închinându-se în biserica Sfântul Nicolae Domnesc şi în Catedrala lui Neagoe Vodă Basarab, precum şi la moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia. Atunci s-au umplut de admiraţie, dar şi de o invidie fără margini văzând frumuseţea ctitoriilor basarabe, dar şi prezenţa sfintelor moaşte ale Sfintei Filoteea, care ocrotea de sute de ani spaţiul argeşean şi al întregii Ţări Româneşti.
După cum se vede azi, hotărât lucru, nu se putea lăsa mai prejos şi la zidirea Bisericii Trei Ierarhi, s-a silit din răsputeri să fie împodobită cu Sfinte Moaşte. Făcând demersuri stăruitoare către Patriarhul Ecumenic Partenie I al Constantinopolului, precum şi la Sultanul Murat al IV-lea, aşa cum grăiesc înscrisurile lui Dimitrie Cantemir: Sultanul Murat al IV-lea a dat voie domnului Moldovei, Vasile, să strămute sfintele ei moaşte din Biserica Patriarhicească a Constantinopolei şi le-a câştigat acestea pentru cele multe şi mari binefaceri şi slujbe făcute Sfintei Biserici celei mari; că din însuşi veniturile sale – a plătit peste 260 pungi ce datora ea turcilor (…) 300 de pungi la Poarta Otomană, ca să ia voie pentru strămutarea sfintelor moaşte.
Toată strămutarea este zugrăvită pe peretele de miazăzi al Sfinţilor Ierarhi unde se află sfintele moaşte! Vom sublinia că Sfânta Paraschiva s-a născut în anul 1025, în localitatea Epivat (azi Boiados) în Turcia, pe ţărmul Mării Marmara, în apropiere de Constantinopol, azi Istanbul, din părinţi, tatăl administrator al localităţii, iar mama, Sofia, o creştină înţeleaptă şi evlavioasă, care au mai avut un prunc ajuns mai târziu episcop, pe nume Epifanie, în localitatea Madita din Tracia, ale cărui moaşte făceau minuni spre marea bucurie a creştinilor. Din pruncie, a urmat sfaturile mamei sale Sofia, mergând la biserică şi făcând milostenie celor săraci. Silită la căsătorie, ea fuge în noaptea nunţii împărţind averea la săraci şi eliberând pe toţi robii, merge în Constantinopol şi apoi la Mănăstirea Heracleea Pontului, petrecând în posturi aspre şi rugăciuni stăruitoare.
Marea dragoste pentru Iisus i-a îndreptat paşii spre Ierusalim unde s-a închinat la mormântul lui Iisus şi la Peştera din Betleemul Iudeii, mergând apoi în Valea Iordanului, unde s-a nevoit, ca şi Maria Egipteanca, ani de zile în post şi rugăciune şi unde ar fi dorit să rămână până la sfârşitul vieţii. Un înger al Domnului, însă, arătându-i-se, i-a zis: Să laşi pustiul şi să te întorci în patria ta, că acolo ţi se cuvine să-ţi dai trupul pământului! Aşadar, s-a întors de îndată în Epivat şi, fără să fie cunoscută de săteni, va sluji în biserică în asceză absolută.
Având doar 25 ani, pleacă spre Domnul, fiind înmormântată nu departe de Biserică, în apropierea malului mării. După o vreme, sfintele ei moaşte au fost descoperite printr-o minune, în urma unui vis în care îngerul i-a poruncit preotului bisericii să îndepărteze de lângă trupul Sfintei Paraschiva un mort aşezat în apropiere. Umblând în mormânt au aflat trupul Sfintei Paraschiva întreg, plin de miresme şi izvorâtor de mir, prin care se făceau vindecări tuturor celor care se apropiau cu credinţă de sfintele moaşte. Acesta este motivul pentru care Ţarul Asan I al Imperiului româno-bulgar, care domnea alături de fratele său Petru, a luat sfintele moaşte şi le-a aşezat la Tîrnovo, capitala Imperiului, unde au stat 150 ani întru mare cinstire.
În anul 1393, turcii distrug Imperiul româno-bulgar şi sfintele moaşte ale Cuvioasei Paraschiva vor fi duse la Belgrad, unde au stat până în anul 1521, când s-au întors din nou la Constantinopol, din cauza turcilor cuceritori, stând încă 120 ani, făcând minuni şi aducând bucurie tuturor creştinilor din Balcanii cotropiţi de păgânitate.
De aici, cu mare cinste şi credinţă, la 14 octombrie 1641, au fost aduse în Moldova unde se află şi unde cu evlavie, creştinii români de pretutindeni şi din alte părţi ale lumii vin să se închine, făcând prin darul lui Dumnezeu un noian de minuni. În România este mult cinstită, chiar înainte de a veni la Iaşi în 1641. Iată, că în secolul XIV, la Răşinari lângă Sibiu, s-a zidit o biserică cu hramul Sfânta Paraschiva, iar la Roman-Neamţ, în secolul XV, o biserică cu hramul Sfânta Vineri, aşa cum se mai numeşte Sfânta Paraschiva la noi. Păstorind şi judeţul Teleormanului, am constatat că sunt foarte multe biserici închinate Sfintei Paraschiva şi Sfintei Filoteea.
Aşa se explică faptul că Mircea cel Bătrân a luat de la Tîrnovo pe cele două sfinte: Paraschiva şi Filofteia, în anul 1393, când a fost cotropit de turci, şi au fost aduse dimpreună în Ţara Românească, unde au stat o vreme, Sfânta Paraschiva fiind dusă apoi la Belgrad, iar Sfânta Filofteia, la Curtea de Argeş. Pictorii, cu bună ştiinţă, pictează în biserici pe cele două sfinte: Paraschiva şi Filofteia alături, noi bucurându-ne şi rugându-le să ne ocrotească cu darurile lor de la Dumnezeu. Aşadar, dimpreună cu Înţeleptul Solomon, vom spune plini de bucuria credinţei: Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu… Drepţii în veci vor fi vii şi sufletul lor nemuritor! (Înţelepciunea lui Solomon III, 1; IV, 7,15).
Doamne, Iisuse Hristoase, Îţi mulţumim pentru bucuria făcută nouă prin Sfinţii Tăi!

ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului