Arhivă pentru Securitatea

N-au colaborat, dar au avut dosare de urmărire la Securitate

Posted in politica with tags , , , , on septembrie 26, 2010 by argesuldenord

Doi dintre foştii candidaţi la postul de primar al municipiului Curtea de Argeş, în 2008, au primit de curând adeverinţe din partea CNSAS prin care se certifică faptul că nu au fost colaboratori sau informatori ai fostei Securităţi. Toţi candidaţii la funcţii publice au dat declaraţii pe proprie răspundere în acest sens şi dacă acestea erau false, riscau să suporte rigorile legii. N-a fost cazul cu Cristian Mihăilescu, liderul PNŢCD Curtea de Argeş (foto dreapta), căruia i s-a adus la cunoştinţă că a avut dosar de urmărire informativă pentru atitudine duşmănoasă faţă de PCR şi însemnele sale, după ce a fost exmatriculat din facultate şi a muncit pe şantierul de la Casa Poporului, pentru a se reabilita şi a putea să-şi termine studiile.
Într-o situaţie similară este şi Ion Uţă, omologul de la PC (foto stânga), care a fost urmărit de Securitate pentru că era bănuit de relaţii mai puţin ortodoxe cu străinii. Anul trecut, acesta a ocupat pentru o scurtă perioadă postul de manager al Spitalului de Recuperare de la Brădet. La scurt timp după ruperea coaliţiei de guvernare dintre PDL şi PSD plus PC, în toamna trecută, Ion Uţă a fost demis din funcţie. Litigiul creat – pentru că acesta s-a plâns de abuz – se află pe rolul instanţei de judecată. Totuşi, reclamantul şi-a exprimat decizia de a participa la concursul de manager al Spitalului Brădet, pentru care spune că are un proiect prin care ar putea rentabiliza unitatea.
Eva ADAM

Răfuială între “Haiducii Muscelului” – Asasinarea “Doctorului” Marinescu, dovedită prin mărturia documentelor

Posted in istorie with tags , , , on decembrie 8, 2009 by argesuldenord

Reportajul intitulat “Doctorul Marinescu asasinat de fraţii Arnăuţoiu”, publicat în aceste pagini, a stârnit mult interes, dar şi multe comentarii surprinzătoare în zona în care au acţionat “Haiducii Muscelului”. După cum am precizat în articolul amintit, faptele ne-au fost relatate de dl. Alexandru Marinescu, fratele celui asasinat, pe care, probabil, unii l-au bănuit de subiectivism. Pentru a confirma faptul că cele relatate se bazează pe declaraţiile asasinilor şi pentru a întări adevărul istoric privind asasinarea “Doctorului”, prezentăm în continuare câteva documente extrase din arhivele Securităţii Piteşti şi ale Tribunalului Militar Bucureşti, referitoare la această mârşăvie.

“Hotărârea noastră era să-l omorâm pe Marinescu Ion!”

În Procesul-Verbal de interogatoriu de la Securitatea Piteşti din data de 11 februarie 1959 se consemnează declaraţia lui Petre Arnăuţoiu care descria în detaliu înfăptuirea oribilei crime: (cităm cu ortografia şi punctuaţia din document, pag. 45): “În dimineaţa zilei de 7 sept. 1952, pen … să transportăm de acolo obiecte şi alimente să ne mutăm în Căldăruşa Nisipi. Ştiam că vor veni şi ei acolo, Marinescu Ion şi Jubleanu C-tin, să-şi ia alimentele şi obiectele lor şi astfel am pus la cale omorârea lui Marinescu Ion şi anume, eu şi Toma Arnăuţoiu să acţionam asupra lui Marinescu Ion, iar Plop Maria să-l imobilizeze, ţinându-l strict sub ameninţarea pistolului automat pe Jubleanu C-tin, ca nu cumva să sară împotriva noastră, deoarece se împrietenise mult cu Marinescu Ion. După circa 3 ore, au sosit la baraca din muntele Dara, Marinescu Ion şi Jubleanu Constantin.
În momentul când au sosit aceştia, eu mă găseam afară din baracă, cu toporul în mână, lucrând ceva la un hambar. De fapt hotărârea noastră era să-l omorâm pe Marinescu Ion cu securea – toporul – pentru că nu putem face uz de armă fiind armată pe munţii dimprejur.
Arnăţoiu Toma şi Plop Maria se găseau în baracă, dar, văzându-i că au sosit cei doi, a ieşit şi Arnăuţoiu Toma, angajând de formă discuţia cu Marinescu Ion dacă s-a răzgândit să rămânem împreună. Aceasta mi-a dat prilejul să-l lovesc de la spate pe Marinescu Ion cu toporul în cap (…) Arnăuţoiu Toma i-a spus lui Jubleanu C-tin să intre în baracă. Nu reţin dacă l-a dezarmat ori l-a îmbrâncit cumva în baracă, dar acolo – adică în baracă – a fost somat de Maria Plop şi ţinut sub ameninţarea pistolului automat să nu facă nicio mişcare. (Cred că Arnăuţoiu Toma l-a dezarmat mai întâi pe Jubleanu C-tin, pentru că ştiu că nu i s-a dat muniţia la armă şi nici la pistol în tot cursul zilei de 7 sept. 1952).
După ce eu i-am aplicat lui Marinescu Ion prima lovitură, acesta şi-a pierdut echilibrul, iar subsemnatul, pentru a-l imobiliza definitiv, m-am aruncat asupra lui. L-am solicitat în ajutor pe Arnăuţoiu Toma, care, în timp ce eu îl ţineam jos pe Marinescu Ion, i-a aplicat şi el o lovitură de topor, m-am ridicat eu şi i-am dat o lovitură tot în cap şi a murit. Eu am mai rămas puţin lângă cadavru, iar Arnăuţoiu Toma a intrat în baracă şi nu ştiu ce discuţii a purtat cu Jubleanu C-tin.
Apoi, au ieşit şi aceştia din baracă, au pus pe Jubleanu C-tin de a săpat o groapă în apropiere unde am îngropat cadavrul lui Marinescu Ion. Din obiecte i-am oprit ceasul, bocancii şi haina pe care le-a luat Jubleanu C-tin. În după-amiaza zilei de 7 sept. 1952, luând cu noi alimentele ce le aveam acolo, totodată raniţa, pistolul şi puşca lui Marinescu (…) am plecat (…)”.
O deshumare care a dovedit asasinatul
Iată, deci că Petre Arnăuţoiu relatează, în detaliu, înfăptuirea oribilei crime, aşa cum şi dl. Al. Marinescu, fratele victimei, a povestit-o în reportajul amintit.
Urmare a declaraţiilor celor trei participanţi la asasinat, Procuratura Militară şi Securitatea Piteşti s-au deplasat în munţi, la locul indicat de fraţii Arnăuţoiu şi l-au deshumat pe Marinescu Ion. În Procesul-Verbal de constatare din 4 iulie 1958, semnat şi ştampilat de Procurorul militar-şef, cpt. Molea Marin şi de Anchetator penal de Securitate, cpt. Diţă Gheorghe, se precizează că la deshumare s-a găsit “în descompunere” cadavrul unui bărbat de statură mijlocie, părul blond-roşcat. “După semnalmentele elementare şi având în vedere şi cele declarate de învinuiţii: ARNĂUŢOIU TOMA, ARNĂUŢOIU PETRE şi PLOP MARIA, în sensul că ele se confirmă privitor la modul cum a fost săvârşit asasinatul, s-a ajuns la concluzia că cadavrul este al teroristului MARINESCU V. ION”.
Din studierea craniului celui omorât, s-au găsit “mai multe spărturi de profunzime cauzate de lovituri cu un corp tare”, fapt ce confirmă declaraţiile învinuiţilor privind modul cum a fost săvârşit asasinatul.

Asasinii – condamnaţi la moarte

În Sentinţa nr. 107 a Tribunalului Militar (Dosar nr. 1220/59), privind pe Arnăuţoiu Toma, rezultă că este judecat pentru infracţiunile prevăzute de art. 207 al. 1 C.P. (rezistenţă anticomunistă) şi art. 464 pct. 1 C.P. (asasinarea lui Marinescu). La pagina 17 din sentinţă se precizează clar condamnarea: “Cu unanimitate de voturi, făcând aplicaţiunea art. 207 al. 1, art. 464 al. 1 C.P., art. 101 C.P., art. 25 pct. 6 C.P., art. 30 din Codul Familiei şi art. 304, C.J.M. condamnă pe: ARNĂUŢOIU TOMA la MOARTE pentru infracţiunea p.p. de art. 207 al. 1 C.P. şi la muncă silnică pe viaţă pentru infracţiunea p.p. de art. 464 al. 1 C.P. Conform art. 101 C.P., va executa pedeapsa cea mai gravă. Se dispune confiscarea totală a averii personale a inculpatului. Dată şi citită în şedinţa publică astăzi, 19 mai 1959, la Bucureşti”.
Partizanii Toma şi Petre Arnăuţoiu au fost executaţi prin împuşcare, la Jilava, în noaptea de 18/19 iulie 1959.
Din păcate, în nicio carte de istorie nu se aminteşte despre asasinarea lui Marinescu. Specialiştii încă mai cercetează documentele Securităţii pentru a scrie adevărata istorie a mişcării de rezistenţă armată anticomunistă din Munţii Carpaţi. Să profităm de cei care mai sunt în viaţă şi care ne mai pot da informaţii reale despre vremurile acelea tulburi. Dl. Al. Marinescu, deţinut politic, membru activ al grupării de partizani “Haiducii Muscelului”, reprezintă încă pentru generaţiile actuale o preţioasă memorie vie a evenimentelor.
Prof. Daniel Dejanu

PLEŞIŢĂ, LA JUDECATA LUI DUMNEZEU

Posted in actualitate with tags , , , , on octombrie 31, 2009 by argesuldenord

P1080788Fostul general de Securitate Nicolae Pleşiţă, de teama căruia au tremurat mulţi oameni, nu mai sperie pe nimeni; a murit în anonimat într-un aşezământ de sănătate din preajma Clujului la sfârşitul lunii trecute. Cum vila de la Curtea de Argeş îi arsese în mare parte acum câţiva ani, corpul neînsufleţit a fost adus la biserica de la Capu Dealului, de unde a fost condus pe ultimul drum de o mână de foşti colegi şi subordonaţi, cărora li s-au adăugat rude, vecini, curioşi – alcătuind un cortegiu redus, de parcă totul s-ar fi desfăşurat în ilegalitate. Fostul general, care făcuse paradă de ateism şi asociase mila creştină cu slăbiciunea condamnabilă – atitudine pentru care au dat mărturie victimele intrate în “fabrica” torţionarului – a primit iertarea de pe urmă de la un preot. La groapa sa nu s-au tras salve de armă, lacrimile vărsate au fost puţine, iar la pomană – bârfeau cei care i-au mâncat coliva – s-a dat mâncare de post. Fără comentarii, milioanele de români care s-au cutremurat auzindu-l cum se lăuda la televizor cum îi chinuise pe oponenţii comuniştilor şi pe intelectualii disidenţi, dar şi cu relaţiile pe care le întreţinuse cu Ilici Ramirez Sanchez – Carlos Şacalul, teroristul nr. 1 al lumii, înainte de apariţia lui Bin Laden – acum pot dormi mai liniştiţi.
Cine a fost Nicolae Pleşiţă?
Nicolae Pleşiţă s-a născut la data de 16 aprilie 1929 în oraşul Curtea de Argeş (judeţul Argeş). A intrat de tânăr în Partidul Comunist Român, devenind activist cu problemele tineretului. În anul 1948, după înfiinţarea Direcţiei Generale a Securităţii Poporului (DGSP), Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român a trimis comisii de recrutare de personal pentru noul organ înfiinţat prin toate judeţele ţării. În acelaşi an, Nicolae Pleşiţă a fost recrutat ca angajat al Securităţii. A fost avansat în grad şi mutat din funcţie în diferite zone ale ţării (Argeş, Arad, Vâlcea, Bucureşti, Piteşti). În anul 1958, Pleşiţă a fost avansat la gradul de căpitan de Securitate şi a primit decoraţia “Steaua Republicii Populare Române”, ca răsplată pentru activitatea de luptă contra grupurilor de rezistenţă anticomunistă, organizate în munţi.
Între anii 1962-1967, colonelul Pleşiţă a deţinut funcţia de comandant de securitate al Regiunii Cluj, având sub comanda sa organele Securităţii din 5 judeţe. În această perioadă, a urmat cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii “Babeş-Bolyai” din Cluj (1964-1970). În anul 1967 este adus la Bucureşti în funcţia de şef al Direcţiei de Securitate şi Gardă, fiind înaintat la gradul de general-maior. În anul 1972 a fost mutat disciplinar la Inspectoratul Judeţean de Securitate Ilfov, cu sarcini pe linie administrativă până în 1974. A fost readus apoi cu funcţii de conducere în cadrul Ministerului de Interne: secretar general (1975-1976), adjunct al ministrului şi apoi prim-adjunct (1976-1978). A condus, împreună cu generalul Emil Macri, reprimarea minerilor care au participat la greva minerilor din Valea Jiului din august 1977 şi ulterior a fost avansat la gradul de general-locotenent.
Între anii 1978-1980 a deţinut funcţia de comandant al Şcolii de ofiţeri de Securitate de la Băneasa. La Congresul al XII-lea al PCR din noiembrie 1979 a fost ales ca membru supleant al CC al PCR.
Apoi, în perioada 1 septembrie 1980 – 1 decembrie 1984, a deţinut funcţia de prim-adjunct al ministrului de interne şi Şef al Centrului de Informaţii Externe (CIE) din cadrul Direcţiei Securităţii Statului (DSS). La 29 noiembrie 1984, Pleşiţă este demis şi numit în funcţia de comandant al Centrului de Perfecţionare a Cadrelor de Securitate de la Grădişte, de unde a fost trecut în rezervă la 19 februarie 1990 cu gradul de general-locotenent (cu 2 stele).
A deţinut şi funcţii în partid, fiind membru al Comisiei de Revizie al CC al PCR şi membru supleant al CC al PCR (1979-1984).

Vladimir ALBU