POLITICIANISME DE DOI BANI

De-acum e clar: avem o clasă politică incapabilă să iasă din schemele prestabilite care – crede ea – îi dau liniştea inamovibilităţii. Ceea ce s-a întâmplat după alegerile prezidenţiale o dovedesc din plin. La 16 noiembrie, dispreţuitul popor a votat contra omului-partid prizonier al structurilor care l-au propulsat în vârf şi care aşteptau de la el să le slujească interesele parşive. Majoritatea covârşitoare a optat pentru un tip apărut ca din neant, insipid, inodor, incolor – chiar plictisitor pentru unii – dar care a părut oamenilor că ar fi capabil să rupă lanţurile robiei cu care visau să-l cetluiască tipii din partidul ce-l împingea spre funcţia supremă din stat. Iohannis a fost de-a dreptul inspirat atunci când a refuzat categoric orice compromis încheiat cu cei terorizaţi de dosarele ce-i puteau trimite după gratii pentru păcatele făptuite contra legii. Încăpăţânarea sa de a nu se coborî la poziţia precupeţului de voturi virtuale le-a dovedit oamenilor că-i preţuia, câtă vreme le oferea dreptul natural la opţiune, considerându-i – omeneşte vorbind – egalii săi. În rest, au mai fost nişte amănunte – minore în ochii aroganţilor guru politici care erau dispuşi să bage mâna-n foc că “merge şi-aşa” la nesfârşit – dar care s-au dovedit a fi determinante în stabilirea scorului final de-a dreptul aiuritor pentru ei. Taxarea la urne a fost rezultatul firesc, care a venit ca o pedeapsă de pe internet din partea celor ce nu mai suportau să fie trataţi ca nişte cartofi din piaţa mizerabilă în care polititrucii mileniului trei au transformat România.

Ăstora le intrase în capetele lor seci că deveniseră alfa şi omega şi că nu se mai putea respira măcar fără aprobarea lor. Numai că mare parte dintre compatrioţi s-au trezit ca din somn şi au transmis mesajul clar că nu se vor mai lăsa manevraţi de jalnicii păpuşari de partid.

Parlamentarii s-au speriat în primele zile de după alegerile prezidenţiale şi au marşat la cererea lui Klaus Iohannis, respingând fără crâcnire ticălosul proiect de lege a amnistierii şi graţierii corupţiilor şi infractorilor cu pedepse ceva mai mititele. Dar au contraatacat rapid cu altă lege perfidă, prin care urmau să-şi acorde pensii nesimţite lor şi, pentru a nu bate la ochi, altor categorii care, poate le meritau. Electoratul a descifrat repede diversiunea şi s-a revoltat contra parlamentarilor combinatori de meserie, care au făcut hemoroizi pe fotoliile gras plătite pentru mai nimic în folosul naţiunii, deveniţi experţi în pornografie de toate genurile. Faptul a fost dovedit atât prin surprinderea puţin onorabililor urmărind filmuleţe deocheate pe internet în plenul parlamentului sau când s-au dat în stambă de la tribună – în transmisiuni sau înregistrări televizate – aiurea ori pe holurile Casei Poporului. Acestor nemerituoşi le datorăm actualul parlament mamut, populat de o faună cel puţin discutabilă, în buna tradiţie fanariotă a nepotismului de neam de sânge ori prin alianţă, de neveste, amante sau de cozi de topor ale animalelor politice sanctificate de lingăii personali. Printre ei, cei cu adevărat cinstiţi şi bine intenţionaţi se pierd sau sunt făcuţi pierduţi, dacă nu intră în haita jefuitorilor.

Altă dovadă a orbirii aşa-zisei clase politice: PNL-ul de azi nu vrea să priceapă că n-are cine ştie ce merit în victoria lui Iohannis şi vrea musai să vină la guvernare. Nu că mi s-ar rupe mie inima de Victor Ponta şi de PSD şi clienţii săi, dar cred că la ora actuală avem nevoie de stabilitate politică, dacă suntem cu adevărat bine intenţionaţi şi vrem schimbarea lucrurilor în bine pentru cei mereu înşelaţi. Colaborarea Iohannis-Ponta pare să fi debutat bine, deci să-i dăm o şansă. Nu de alta, dar mă cam trec fiorii când mă gândesc la echipa guvernamentală pe care ar putea-o propune acum noul PNL, eventual cu eternii şi fascinanţii Varujan Vosganian, Ludovic Orban, Vasile Blaga, Sulfina Barbu, Adriean Videanu, Sorin Blejnar, Traian Igaş sau drăguţul de Daniel Funeriu, care era varză la genurile substantivelor şi l-a anunţat cumva pe unul dintre urmaşii lui la Educaţie, Remus Pricopie, pentru care nu era vreo diferenţă între femela de lup care-i alăptase pe Romulus şi Remus şi o vulpoaică (!?!…) Iar dacă mai luăm în calcul alăturarea probabilă a echipei lui Gabriel Oprea, a UDMR sau a omului-partid Călin Popescu Tăriceanu – entităţi pentru care ţelul suprem rămâne ciolanul guvernării – chiar că am putea trăi prelungirea unui coşmar!

Se vorbeşte, de asemenea, despre organizarea unor alegeri anticipate costisitoare, nedorite de oameni şi care, cu siguranţă, n-ar modifica prea mult actualul spectru politic, chiar dacă ar duce la dispariţia unor partide-fantomă. Principalii actori rămân tot PSD şi PNL, cât timp nu există alternativă viabilă venită din popor. Aşa că, toate manevrele astea nu au alt ţel decât tragerea de timp pentru a se păstra actuala stare de lucruri. Clasa politică nărăvită în rele nu poate oferi modele comportamentale umane credibile şi apelează la tot soiul de diversiuni, profitând de apatia încrezutei societăţi civile, care prea des s-a lăsat prostituată. Ar cam fi vremea să-şi facă ordine în propria casă, să înlăture jigodiile care au pactizat din interese personale sau de gaşcă cu partidele şi să-şi asume onest rolul tradiţional. Altfel se va pronunţa strada, într-un mod care nu poate duce la ceva bun pentru oamenii acestei ţări.

5 ianuarie 2015, ora 14.00

Respect şi omenie

Poporul român a fost dintotdeauna de omenie înzestrat, cu calităţi deosebite morale şi civice şi cu respect fără limite faţă de semeni. Bunătatea, cinstea şi dorinţa de a-şi primi oaspeţii cu deosebită atenţie şi bucurie pentru ca aceştia să se simtă bine a fost cartea de vizită a înaintaşilor noştri. Întotdeauna şi-a ajutat aproapele la bine şi la rău, s-a bucurat de succesele celorlalţi şi s-a întristat de necazurile prietenilor săi. A fost şi a rămas prieten cu cei de alt neam, cu cei care au venit în ţara noastră cu gânduri paşnice, iar dovadă grăitoare este faptul că în aici convieţuiesc numeroase naţionalităţi şi etnii. Dar au fost necruţători cu toţi cei ce au râvnit la bogăţiile ţării şi au venit cu gânduri războinice asupra noastră. Strămoşii, moşii şi părinţii noştri, în astfel de situaţii au dat dovadă de mare curaj, vitejie şi eroism până la sacrificiu pentru a-şi apăra “sărăcia, nevoile şi neamul”. Ţara şi-au apărat-o, iubirea de moşie a fost “un zid” de netrecut pentru invadatorii de orice naţie, care oricât de numeroşi au fost – “câtă frunză, câtă iarbă” şi au venit să ne subjuge, au cerut pământ şi apă, înaintaşii noştri nu s-au înfricoşat şi intimidat, “ci cum veniră, se făcură toţi o apă şi-un pământ”, cum plastic a redat marele poet naţional. Fără excepţie, domnitorii români au slujit cu devotament poporul şi ţara, punându-i toată munca şi priceperea în slujba acestuia, spre binele lui şi al patriei. Au desfăşurat o politică pacifistă, de prietenie şi solidaritate cu toate ţările, nu au dat război vreunui popor, iar la vremuri de restrişte au dat riposta cuvenită celor care au vrut să ne subjuge şi să ne facă vasalii lor. Acelaşi mare poet i-a prevăzut României un viitor strălucit, “la trecutu-ţi mare, mare viitor!”. Majoritatea românilor, cu entuziasm şi încredere şi-au pus nădejdea că acest lucru se va întâmpla după evenimentele din Decembrie 1989, dar speranţele le-au fost înşelate. Acest prezent şi viitor prezis de marele bard îl merită mai mult încercatul nostru popor ce are copii minunaţi, tineri talentaţi, maturi bine pregătiţi şi buni specialişti, iar vârstnicii merită să trăiască decent. După umila mea părere, aceste timpuri vor reveni atunci când persoanele privilegiate vor pierde avantajele de care beneficiază nemeritat, când omului i se va cuveni atenţia pe care o merită şi va fi considerat pe primul plan. Şi doar atunci când toţi vom înţelege că numai prin muncă şi nu pe căi necinstite vom trăi mai bine. Este cazul şi timpul ca omenia, cinstea, unitatea, munca şi solidaritatea să fie atributele tuturor. Se cuvine să fim mai buni, mai cinstiţi, să părăsim ura şi duşmănia duse până la încrâncenare. Şi aşa viaţa este în unele situaţii critică şi prea scurtă şi nu merită să o complicăm mai mult. Aceasta s-o trăim în bunătate, iertare, prietenie şi solidaritate şi să fim mai cooperanţi cu semenii. Se impun măsuri ferme pentru modernizarea învăţământului şi îmbunătăţirea sistemului de sănătate. Agricultura trebuie să ajungă la stadiul cînd România era considerată grânarul Europei. Ramurile industriale performante trebuie să fie puse din nou în funcţiune, turismului trebuie să i se dea o mai mare atenţie, fiindcă avem locuri demne de a fi cunoscute de vizitatorii din lumea întreagă. Iar dacă cele anunţate pe posturile TV sunt adevărate, şi anume că România are de primit sume importante de la unele ţări care s-au împrumutat la noi, aceste împrumuturi trebuie înapoiate poporului român. Parlamentarii şi demnitarii români trebuie să facă absolut totul pentru a sluji poporul şi ţara, respectând astfel jurământul făcut de aceştia cu mâna pe Biblie. Clasa politică, indiferent că este la putere sau în opoziţie, trebuie să fie constructivă, nu obstrucţionistă, fiindcă atât unii, cât şi ceilalţi au aceleaşi drepturi băneşti, fără să depună eforturi peste măsură şi au obligaţia să respecte promisiunile făcute alegătorilor. Trebuie să îşi pună întrebarea câte din promisiunile făcute au fost şi respectate? Mass-media trebuie să fie imparţială, să redea corect evenimentele, obiectivă şi echidistantă. Nu trebuie să fie pe placul unor grupuri sau partide şi să-şi expună propriile păreri fără comentarii de prisos, fără patimă sau ranchiună. Cu multă bucurie şi sentimente deosebite îmi amintesc de propria copilărie, de consătenii de atunci, care erau cu mult bun simţ, cinstiţi, deosebit de ospitaliei şi cu respect până la sfială faţă de preoţi, învăţătorii satului şi de cei vârstnici. Ajutau pe cei care îşi întemeiau o căsnicie, pe cei bolnavi şi bătrâni şi pe rudele celor decedaţi. Acest lucru s-a transmis şi urmaşilor lor şi este respectat şi în zilele noastre. Satisfacţia noastră, a tuturor este că s-au păstrat cu sfinţenie şi s-au transmis bunele şi vechile obiceiuri, frumoasele tradiţii creştine şi excepţionalele colinde specifice poporului nostru. Să dăm mână cu mână pentru binele şi viitorul poporului nostru şi pentru înflorirea României! Noi, ca oameni, suntem cu toţii supuşi greşelilor la tot pasul, nimeni nu este fără greşeală, dar să greşim din ce în ce mai puţin şi totodată să iertăm necondiţionat semenilor noştri, pentru ca şi pe noi toţi să ne ierte Tatăl Ceresc! Doamne, ocroteşte-i pe români!

Prof. Gheorghe C. CATANĂ