Arhivă pentru ips calinic

10.000 de credincioşi la “Sfântuliţa”

Posted in actualitate with tags , on decembrie 17, 2012 by argesuldenord

72144_Calinic-ArgatuÎn ajunul sărbătorii “Sfântuliţei”, aşa cum o alintă credincioşii, odoarele Sfintei Muceniţe Filofteia au fost scoase în procesiune din paraclisul arhiepiscopal până în faţa Catedralei Arhiepiscopale din Curtea de Argeş, fiind aşezate spre cinstire într-un baldachin. Sfânta Muceniţă Filofteia a trăit în secolul al XIII-lea, în sudul Dunării, în oraşul Tîrnovo. Moaştele acesteia au fost aduse în ţara noastră şi aşezate în Biserica “Sfântul Ierarh Nicolae” din Curtea de Argeş, unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii româneşti medievale şi cea mai veche ctitorie voievodală din Ţara Românească. Peste 10.000 de credincioşi au venit vineri la Curtea de Argeş pentru a participa
la sărbătoarea închinată Sfintei Muceniţe Filofteia. Dimineaţa, începând cu ora 09.30, în Catedrala Arhiepiscopală din Curtea
de Argeş, Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată de către
ÎPS Calinic, Întâistătătorul Eparhiei Argeşului şi Muscelului, împreună cu PS Lucian, episcopul Caransebeşului, PS Visarion, episcopul Tulcii, PS Paisie, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei şi PS Emilian Lovişteanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului. De asemenea, a fost de faţă un important sobor de preoţi şi diaconi. Temperatura scăzută nu a fost însă o piedică în calea pelerinilor veniţi să ceară de la Bunul Dumnezeu împlinirea rugăciunilor prin mijlocirea sfântuliţei de la Argeş.

Vladimir ALBU

“Florile Dalbe”, la Corbi

Posted in actualitate with tags , , , , , on noiembrie 30, 2012 by argesuldenord

În prima duminică a lunii decembrie, la Căminul Cultural din satul Stăneşti, începând cu ora 11.00, era programată să se desfăşoare ediţia din acest an a tradiţionalului festival de datini şi colinde. Autorităţile locale, în frunte cu primarul Virgil Baciu, i-au invitat pe toţi locuitorii de pe văile Râului Doamnei şi Vâlsanului la o sărbătoare a portului popular şi a obiceiurilor păstrate cu sfinţenie din moşi strămoşi: “Este un prilej pentru manifestarea identităţii noastre culturale, care ne indivi-dualizează între naţiunile europene. Într-o vreme în care globalizarea încearcă să minimalizeze până la anulare această identitate naţională, considerăm că este de datoria oricărui român adevărat să nu-şi uite rădăcinile istorice şi să privească încrezător spre viitor”, a declarat primarul din Corbi.
Ultima lună a anului prilejuieşte continuarea unei colaborări începute cu câtva timp în urmă între localităţile Corbi şi Vaideeni-Vâlcea. În ziua prăznuirii creştine a zilei Sf. Ştefan, ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, va oficia o slujbă la Corbi alături de PS Emilian Lovişteanul, episcop vicar la Arhiepiscopia Râmnicului, urmând ca în primăvară, vizita să fie întoarsă. Vom reveni cu amănunte asupra programului evenimentului în ediţia următoare a publicaţiei noastre.

ARGEŞUL DE NORD

Picătura de credinţă – Sfânta Filofteia, candela din Carpaţi

Posted in religie with tags , on noiembrie 29, 2012 by argesuldenord

Din iubirea nemăsurată a Bunului Dumnezeu, în Universul nesfârşit au răsărit frumuseţi văzute şi nevăzute. Ochiul nostru şi inima plină de iubire nu pot cuprinde darurile de preţ pe care ni le-a făcut Dumnezeu nouă, cu imperială bogăţie. Dacă avem putere de cuprindere şi înţelegere, vom putea descoperi cu mare uşurinţă purtarea de grijă a lui Dumnezeu, în primul rând, pentru că ne-a zidit şi ne-a dat bucuria de a vedea rodirile din frumuseţea lumii văzute.
Atunci când venim pe lumea aceasta, din fiinţa părinţilor, zidiţi de Dumnezeu pe pământ, noi primim patru mari daruri: în primul rând, darul vieţii, minunea naşterii, creşterii şi devenirii. Chiar şi învăţaţii, înainte de Iisus Hristos ne-au lăsat scris, precum Sofocle, în cartea sa, “Antigona”: “În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!” Aşadar, viaţa noastră este minunea minunilor!
În al doilea rând, după darul naşterii pe lumea aceasta, Dumnezeu ne-a dat darul de a deveni cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, prin Sfântul Botez, în numele Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. În al treilea rând, la Sfântul Botez noi primim numele unui sfânt sau al unei sfinte. În al patrulea rând, ni s-a dat un înger păzitor, potrivit poruncii lui Dumnezeu, aşa cum ni se arată în Sfânta Scriptură.
Dacă unele din fetiţele născute au primit şi primesc nume ca: Maria, Elena, Vasilica, Ioana, Margareta, Catinca, Ruxandra, Eufrosina, Ecaterina sau alte nume, auzim rostindu-se şi numele preafrumos de Filoteea. Acest nume se traduce: “iubitoare de Dumnezeu”, din grecescul “filos” şi “theos”. Cetatea istorică a Argeşului, din mila lui Dumnezeu, a avut darul ca să primească în vatra sa, prin anii 1396, prin osteneala evlaviosului domn al Ţării Româneşti, Mircea cel Bătrân, moaştele Sfintei Muceniţe Filoteea. Din mărturiile istorice ale timpului, aflăm că o bună vreme, moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia au stat alături de sfintele moaşte ale Cuvioasei Maicii noastre Paraschiva, în cetatea Târnovei şi apoi în cetatea Vidinului, de pe malul Dunării, cetate vecină cu Ţara Românească. Aşa se explică faptul că azi, în toate bisericile din Ţara Românească şi chiar din întreaga Românie, zugravii pictează pe cele două sfinte împreună.
Când inspiratul psalmist David a scris: “Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi”, am înţeles, Cler şi popor, că puterea lui Dumnezeu se arată efectiv, nu numai în zidirea naturii, ci şi în minunile care se săvârşesc prin moaştele sfinţilor care s-au proslăvit printr-o viaţă aleasă. Şi noi, cei care credem în Dumnezeu, putem deveni casnicii Lui şi împreună vieţuitori cu sfinţii, izvorâţi din vatra neamului românesc.
Sfinţii Români străjuiesc ţara, ferindu-o de bântuielile vrăjmaşilor şi de alte nenorociri care ameninţă viaţa noastră de zi cu zi. Ca şi în alte părţi ale ţării, străjuite de sfinţi, la Argeş, Sfânta Filofteia ocroteşte, prin rugăciunile sale către Dumnezeu, Ţara Românească, dreptmăritorii creştini cinstind cu deosebită evlavie moaştele sale făcătoare de minuni. De când sunt la Argeş, am văzut adânca şi delicata cinstire a Sfintei Filofteia de către argeşeni, numindu-o direct şi dulce: Sfântuliţa!
Această exprimare din iubire, tălmăceşte faptul că Sfânta Filofteia este considerată nu numai făcătoare de minuni, ci şi casnica fiecăruia dintre argeşeni, ocrotitoarea apropiată, din familia fiecărui gospodar.
La fiecare priveghere, în cele trei praznice sau hramuri ale Mănăstirii Argeşului, când se face procesiune cu sfintele sale moaşte: Izvorul Tămăduirii, Adormirea Maicii Domnului (15 august) şi Sfânta Filofteia (7 decembrie) a fiecărui an, creştinii din Argeş, împrejurimi, sau din ţară, fac rugăciuni într-o linişte absolută, împodobiţi cu lumânări aprinse, ca în noaptea Învierii. Suntem datori să-I mulţumim lui Dumnezeu, de alesele bucurii duhovniceşti pe care ni Le-a dăruit Dumnezeu de fiecare dată. De mare folos sufletesc mi-a fost să văd mereu, zeci şi mii de copii care sunt aduşi de părinţi să cinstească pe Sfânta Filofteia, astfel fiind considerată ocrotitoarea pruncilor, a tinerilor, ca şi a noastră, a tuturora, celor de diferite vârste.
În orice necazuri care au venit asupra ţării şi mai ales asupra Argeşului, creştinii şi-au pus nădejdea în Dumnezeu şi Sfânta Filofteia. Ei sunt siguri că Sfânta Filofteia îi apără de orice primejdii, aşa cum cred românii cei evlavioşi iubitori de Dumnezeu şi sfinţii Săi. Tuturor celor care poartă numele Sfintei Filofteia şi credincioşilor care se închină la sfintele sale moaşte, pace şi bucurie în Duhul Sfânt şi să devenim toţi iubitori de Dumnezeu şi de sfinţii Săi.

ÎPS Calinic ARGEŞEANUL

Picătura de credinţă – Bunătatea, dar suprem!

Posted in religie with tags on septembrie 22, 2012 by argesuldenord

Dialogul dintre Iisus Hristos, Domnul şi Sfântul Apostol Petru, consemnat în Evanghelia după Sfântul Apostol Matei, care se citeşte în toate bisericile ortodoxe ale Pământului în duminica numită a “Datornicului nemilostiv”, ne duce cu mintea şi inima în grădina cu daruri alese, dintre care cel mai mare este bunătatea.
Petru apostolul, apropiindu-se de Iisus, I-a zis: “Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îl voi ierta? Oare până la şapte ori?” Iisus i-a zis, de îndată, “Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte”.
Gândindu-ne puţin şi la înţelepciunea lumii, ne vom înmuia inima auzind: “Şi pe cei buni şi pe cei răi îi poartă pământul; şi pe cei buni şi pe cei răi îi încălzeşte soarele; şi asupra celor buni şi asupra celor răi suflă vântul; şi pe cei buni şi pe cei răi îi spală apa; şi celor buni şi celor răi le dă Dumnezeu darul vieţii şi nădejdea mântuirii” (Mahabharata).
Ca să înţelegem mai bine bunătatea de care trebuie să nu ne lipsim nicio clipă, Iisus Domnul ne spune pilda datornicului nemilostiv, lipsit de bunătate. În faţa ochilor noştri vedem pe Împăratul care cere evidenţa datornicilor Săi.
În faţa sa este adus un datornic cu 10.000 talanţi, o sumă fabuloasă (340.000 kg de aur) şi neavând cu ce plăti: “Stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi femeia lui şi pe copiii lui şi toate câte are, ca să plătească. Deci, căzând sluga aceea în genunchi, i se închina, zicând: Doamne, mai îngăduieşte-mi şi-ţi voi plăti tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivinduse de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria” (Matei 9, 25-27).
Aşa au înţeles şi înţelepţii de peste veacuri să gândească din înţelepciunea lui Dumnezeu: “Cel mai grandios lucru în univers este un om bun¸ care se luptă cu restriştea; totuşi este unul mai mare, acesta-i omul bun care-ţi vine în ajutor” (Galdsmith). Opusul omului bun, din păcate, este omul rău, chiar şi după ce a primit milă şi iertare de la Dumnezeu.
Deci: “Ieşind sluga aceea, a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora 100 dinari – o sumă infimă (4 kg argint) faţă de cei 10.000 talanţi – şi punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: “Plăteşte-mi ce eşti dator! Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga, zicând: Mai îngăduieşte-mi şi-ţi voi plăti… Dar el n-a vrut, ci mergând l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria”. Iată până unde duce lipsa bunătăţii şi a iertării dintre noi, copii egali ai lui Dumnezeu!
Pe cât de mare i-a fost iertarea acordată de Dumnezeu slugii sale, pe atât de mică a fost iertarea slugii pentru cel asemenea cu sine. Văzând celelalte slugi cele întâmplate, i-au spus stăpânului lor: “Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu trebuia oare ca şi tu să ai milă de cel ce este slugă împreună cu tine, aşa cum am avut eu milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria” (Matei 9, 31-34).
Groaza pe care l-a apucat pe pipernicitul la suflet şi vaietele lui nu mai ajutau la nimic. Hotărârea lui Dumnezeu de a pedepsi exemplar pe cei care îndrăznesc să nu ierte pe cei asemenea lor este definitivă. Orice recurs este zadarnic! Fapta nemernicului neiertător este pecetluită pentru totdeauna!
Peste capetele noastre coboară sabia neiertătoare a dreptăţii divine, auzind pe Iisus Hristos, zicând: “Aşa va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima” (Matei 9, 35). Dacă iertăm grabnic şi definitiv cum rugăm pe Dumnezeu în rugăciunea Tatăl nostru: “Mila Domnului este peste fiii fiilor celor care au crezut în El” (Psalmul 102, 18), ştiind “că bun şi drept este Domnul, mult milostiv şi mult îndurat” (Psalmul 102, 18).
Cheile de la uşa Raiului sunt la noi. Se numesc: Bunătatea, Mila şi Iertarea!
Să nu le pierdem pe drum!
Mulţumim, Doamne Dumnezeule, pentru darurile de bunătate ale iubirii Tale şi ne dă bucuria nevoinţelor întru bucuria Sfinţilor Tăi, acum şi în vremurile ce vor să vină!

ÎPS Calinic ARGEŞEANUL

Picătura de credinţă – Gurie Grosu, jurnalul unui mitropolit

Posted in editorial with tags , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Majoritatea mănăstirilor noastre – îndeosebi acelea care sunt şi monumente istorice – deţin o Carte de Aur (sau de Onoare), în care personalităţile care trec pe acolo, dar şi vizitatorii, îşi aştern gândurile şi impresiile privitoare la aşezămintele respective. Tot în paginile acestor cărţi sunt consemnate şi vizitele canonice întreprinse de ierarhul locului. Aşa încât, aceste cărţi devin nu o dată o cronică sui-generis a unei epoci.
Pe când eram stareţ la Sinaia, am descoperit în Cartea de Aur faptul surprinzător că la acea mânăstire, în 1919, se desfăşurase prima şedinţă a celui dintâi guvern al României întregite, adevăr atestat şi de semnăturile autografe ale miniştrilor respectivi… Mai târziu, la Mănăstirea Cernica, unde am stăreţit, de asemenea, am găsit în Cartea de Aur o însemnare inedită – şi emoţionantă, prin conţinutul ei – lăsată de Tudor Arghezi, în 1964.
Pe aceasta şi aceea aparţinând lui Pierre Emmanuel le-am reprodus, de altfel, însoţite de explicaţiile de rigoare, în revista “Manuscriptum”, la sfârşitul anilor ‘80 ai secolului trecut. O Carte de Aur, inaugurată în 1937, an gravat pe copertă, deţine şi Sfânta Mânăstire Nămăieşti din Eparhia Argeşului şi Muscelului, străveche vatră monahală aflată la opt kilometri depărtare de oraşul Câmpulung. Se află menţionată în paginile ei prima vizită canonică efec-tuată de patriarhul Justinian Marina în calitate de întâistătător al Bisericii noastre îndată după întronizarea sa din 6 iunie 1948. Însă piesa cea mai interesantă, de-a dreptul surprinzătoare, din cuprinsul acestei cărţi, o constituie amplul text cu care se deschide, semnat de fostul mitropolit Gurie Grosu al Basarabiei (1928-1936).
Textul înaltului ierarh contrastează atât cu întinderea impresiilor – câteva rânduri sau câteva fraze – care se pun pe hârtie în asemenea împrejurări, cât şi cu specificul lor. Textul lui Gurie Grosu are echivalentul a opt pagini dactilo, pe de o parte, iar pe de alta este o mărturisire legată de starea sufletească a mitropolitului care fusese forţat să se pensioneze în urma unui proces regizat cu grijă din umbră. Ne aflăm mai degrabă în faţa unui scurt jurnal ţinut de Gurie Grosu în decurs de trei zile (7-10 septembrie 1937).
Aflăm din el că fostului mitropolit al Basarabiei i se impusese să părăsească nu numai reşedinţa arhiepiscopală din Chişinău, dar şi pământul dintre Prut şi Nistru. Mai aflăm că a petrecut o vară – vara anului 1937 – într-o vilă aşezată în imediata apropiere a Mănăstirii Nămăieşti, în al cărei locaş se şi îmbisericea temporar, tratat cu mult respect şi cu multă solicitudine de maicile chinoviei pentru care are numai cuvinte de gratitudine şi de laudă… De la ele a cules o serie de date privitoare la originea cuvântului Nămăieşti, respectiv, la tradiţia referitoare la începuturile vieţii monahale sihăstreşti de aici. Chiar şi la prima lectură a textului, se vede limpede că emană de la un om evlavios, călugăr şi ierarh autentic, care, după nedreptăţile îndurate, întocmai ca Sfântul Ioan Gură de Aur la sfârşitul vieţii, nu pregetă să exclame: “Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”
Înainte de a reproduce integral această mărturie inedită, se cuvine să reamintim că Gurie Grosu (1877-1943) şi-a împletit de timpuriu viaţa cu monahismul şi cu Biserica Ortodoxă. După ce absolvă trei trepte de învăţământ teologic, este călugărit şi apoi hirotonit ieromonah, la vârsta de 25 ani. Şapte ani mai târziu devine arhimandrit, iar în 1920 – episcop.
Din 1921 deţine demnitatea de arhiepiscop al Chişinăului şi Hotinului, iar în 1928 devine mitropolit al Basarabiei, provincie pentru a cărei realipire la România, în 1918, luptase cu tot sufletul şi din toate puterile. Aşa cum spuneam, înlăturarea (deghizată în pensionare) a mitropolitului Gurie Grosu din scaunul de mitropolit al Basarabiei, asemănătoare până la identitate cu înlăturarea din treaptă a mitropoliţilor primaţi Ghenadie Petrescu şi Atanasie Mironescu şi chiar cu punerea în retragere de către regimul comunist a mitropolitului Vasile Lăzărescu (1961), a fost consecinţa unui plan. Se dorea înlăturarea lui Gurie Grosu şi aceasta din motive de răzbunare, întrucât, cu prilejul unei vizite oficiale efectuate la Chişinău de regele Carol II, acesta – deşi nu fusese uns de Biserică la urcarea pe tron! – dorise, după normele monarhice bizantine însuşite de Biserica noastră, să intre, la momentul consacrat, în timpul Liturghiei, în altar prin Uşile Împărăteşti.
Atunci, în văzul şi auzul a sute de oameni aflaţi în catedrala mitropolitană din Chişinău, Gurie Grosu i s-a aşezat înainte şi i-a spus: “Măria Ta! Asta s-o faci când vei veni cu coroana pe cap şi cu soţie legiuită!” Dublă aluzie: la faptul că regele Carol al II-lea nu fusese învestit, uns de Biserică, la urcarea sa pe tron, respectiv la faptul că monarhul se despărţise de “soţia legiuită” (regina Elena) şi trăia nelegitim cu Elena Lupescu…
Într-o carte apărută în anul 1996 şi intitulată “Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia”, autorul ei, Boris Buzilă, s-a aplecat îndelung asupra procesului – de mare răsunet în epocă – intentat mitropolitului Gurie Grosu şi a stabilit ceea ce ştia toată lumea: că Gurie Grosu fusese de o cinste ireproşabilă şi că în urma acestui montaj judiciar se dorise îndepărtarea sa din scaunul vlădicesc al Chişinăului.
Din această perspectivă trebuie abordate paginile pe care Gurie Grosu le-a aşternut în Cartea de Aur, în septembrie 1937, la Mănăstirea Nămăieşti şi înţeleasă amărăciunea din sufletul său.

ÎPS Calinic Argeşeanul

Hramul Mănăstirii “Sf. Ilie Paltinul”

Posted in religie with tags , , , , , , , , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

În zona Piscu Negru, pe Transfăgărăşan, la altitudinea de 1.200 m, Mănăstirea “Sf. Ilie Paltinul” şi-a sărbătorit hramul în data de 20 iulie. Cu această ocazie, ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie Arhierească. În timpul Sfintei Liturghii, diaconul Vasile Soare a fost hirotonit preot, iar părintele profesor Codruţ Dumitru Scurtu a fost hirotesit protodiacon, pentru activitatea deosebită desfăşurată ca dascăl la catedra de muzică a Seminarului Teologic “Neagoe Vodă Basarab” din Curtea de Argeş, dar şi pentru aceea de dirijor al formaţiei corale “Iosif Naniescu”. Piatra de temelie a noii biserici a fost pusă de chiriarhul locului în anul 1993, lucrările fiind desfăşurate permanent sub atenta supraveghere a acestuia.
În ziua de 27 februarie 2011 s-a împlinit un vis prin numirea unui nou stareţ, în persoana părintelui Nelu Nicodim Cecală şi a unei obşti monahale, toţi provenind de la Mănăstirea Slănic. Urmează să fie executată pictura din interiorul bisericii şi vor fi terminate lucrările începute la noul corp de chilii destinat obştii monahale, preoţilor din eparhie şi pelerinilor. Drumul către cabana Bâlea fiind tranzitat de foarte mulţi turişti, se poate spune că Mănăstirea “Sf. Ilie Paltinul” se încadrează între cele mai importante aşezăminte monahale din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, fiind inclusă în circuitul turismului ecumenic.

Roxana MOLDOVAN

Liturghie arhierească la Robaia

Posted in religie with tags , , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Întâistătătorul Eparhiei Argeşului şi Muscelului, ÎPS Calinic, a oficiat duminică, 15 iulie, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Robaia, aflată în comuna Muşăteşti, din judeţul Argeş, la o distanţă de 25 kilometri nord-est de municipiul Curtea de Argeş. Sfânta slujbă a fost săvârşită în paraclisul de vară al acestei obşti monahale în prezenţa personalului monahal şi a credincioşilor veniţi din localităţile apropiate. Mănăstirea Robaia este locaş al sfinţilor români, fiind locul locul de refugiu al Sf. Cuvios Mărturisitor Sofronie de la Cioara, care a trăit între anii 1764 si 1766, fiind pilduitor luptător pentru apararea credintei ortodoxe în Transilvania, prăznuit pe 21 octombrie.
Este o vatră de sihăstrie atestată documentar încă din secolul al XIV-lea. Pe locul unei biserici de lemn ctitorite de catre banul Armega, în secolul al XVI-lea, s-a înălţat, prin osârdia lui Sava din Furculeşti şi a soţiei sale, Livera, înainte de anul 1644, o biserică de zid, în jurul careia s-a înjghebat aşezământul monahal. Închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, a dăinuit peste veacuri, prin grija episcopului cărturar Iosif I al Argesului, cât şi a stareţilor obştii şi a arhiereului Nichita Duma, care au consolidat-o, i-au adăugat pridvorul în anul 1857 şi au înzestrat-o cu: chilii, clopotniţă, în 1857 şi stăreţie, în 1935. Aşezămantul monahal de la Robaia a renăscut, prin grija arhiepiscopului ctitor Calinic Argeşeanul, îmbogăţindu-se, în ultimii ani, cu: un corp de chilii pentru personalul monahal, cu noua stăreţie, cu podoaba înnoită a picturii murale din biserică şi cu mobilier de cult dăltuit în lemn. În prezent obştea monahală de la Robaia este formată din 34 de călugăriţe conduse de maica stareţă Petronia Dobrescu.

Roxana MOLDOVAN

Sinaxa stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului

Posted in Uncategorized with tags , , , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

La Mănăstirea de maici Văleni, construită pe Valea Râului Topolog, a fost organizată miercuri, 4 iulie, sinaxa stareţilor şi stareţelor din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului. Evenimentul s-a desfăşurat sub preşedenţia ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului. În cadrul acestei şedinţe, fiecare mănăstire din cuprinsul Eparhiei a prezentat în faţa Înalt Prea Sfinţiei Sale un raport de activitate în plan administrativ-duhovnicesc. În partea a doua a acestei sinaxe au fost prezentate proiectele care urmează să fie realizate în fiecare mănăstire. De asemenea, Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului a venit cu noi propuneri care privesc îmbunătăţirea activităţilor administrative şi conduita personalului monahal.

Roxana MOLDOVAN

Picătura de credinţă – Minunea de a fi în gândirea Sfintei Treimi

Posted in religie with tags , on mai 11, 2012 by argesuldenord

Totdeauna m-am simţit vinovat că n-am mulţumit lui Dumnezeu, Cel în Treime preamărit: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, că dintru începuturi, întreaga zidire este în gândirea Sfintei Treimi. Atunci când s-a orânduit, în sânul Sfintei Treimi, ca noi să ne naştem în frumuseţea acestei lumi văzute, noi am răsărit ca ghioceii de primăvară, pe meridianele şi paralele lumii, într-o anumită ţară, loc, an, lună şi zi. Când era mai greu, m-am gândit că ar fi fost bine să mă fi născut în altă ţară, localitate, an, lună şi zi, pentru a nu întâmpina greutăţile şi adversităţile la care suntem supuşi de semenii noştri, zidiţi de acelaşi Creator, milostiv şi plin de veşnică iubire. Dar gândirea noastră nu este potrivită cu gândirea lui Dumnezeu, aşa cum citim în bătrânele Scripturi, inspirate de Duhul Sfânt. Minunea minunilor, hotărât, este pentru cine pricepe şi pentru cine pricepe mai anevoios, că Dumnezeu ne-a avut în gândirea Lui şi doar atunci când hotărăşte El, ne întrupăm din bunăvoinţa Sa iubitoare. Aşa s-au născut miliarde de oameni şi se vor mai naşte, pentru că gândirea, iubirea şi bunăvoinţa Lui este veşnică şi nu se oboseşte niciodată în a ne purta de grijă. De multe ori m-am gândit la acest fenomen al creaţiei, unic în întreg Universul, la această lucrare şi, deopotrivă, investiţia divino-umană. Nu m-am îndoit niciodată în gândirea şi inima mea, că Dumnezeu ar putea abandona şi risipi ceea ce a gândit şi a creat, iar sufletul meu este mereu plin de uimire şi de bucurie. Cred nestrămutat că Dumnezeu ne priveşte cu iubire şi înţelegere atunci când noi gândim la gândirea Lui întrupată în fiecare din noi. Şi nu este greu acest lucru, pentru că noi suntem din neamul lui Dumnezeu. Doar aşa vom înţelege minunea minunilor, venirea noastră în această viaţă. Aşa vom găsi drumul care ne duce la desluşirea tainelor lui Dumnezeu. Lucrarea lui Dumnezeu este o minune a minunilor, iar noi suntem cea mai mare minune, vie, prezentă, printre noi, unii cu alţii venind din hotărârea lui Dumnezeu, care nu ne-a întrebat, dacă dorim sau nu acest lucru. Totul este ca un dar dumnezeiesc făcut zidirii Sale. Aşa să gândim! Pentru că aşa este!

ÎPS Calinic Argeşeanul

Australieni la Curtea de Argeş

Posted in religie with tags , , on mai 11, 2012 by argesuldenord

La invitaţia preşedintelui Senatului României, Vasile Blaga, o delegaţie de senatori australieni a vizitat mai multe obiective turistice importante din ţara noastră: Castelele Pelişor şi Peleş, Mănăstirea Sinaia, staţiunea Poiana Braşov, Castelul Bran, centrul vechi al municipiului Braşov şi Muzeul Cotroceni, în Bucureşti. Miercuri, 18 aprilie, delegaţia australiană, condusă de Don Donald Thomas Harwin, preşedintele Camerei Legislative a statului New South Wales (Noua Galie de Sud), a fost primită la reşedinţa arhiepiscopală din Curtea de Argeş de către ÎPS Calinic, Întâistătătorul Eparhiei Argeşului şi Muscelului. Înalţii oaspeţi au vizitat Catedrala Arhiepiscopală, ctitoria domnitorului Neagoe Basarab, mormintele regale din incinta acesteia, mormântul regelui Carol al II-lea, Sala Manole şi alte obiective importante din complexul arhiepiscopal amenajat în capitala Basarabilor. Impresiile delegaţiei australiene au fost deosebite, cei prezenţi la Curtea de Argeş fiind marcaţi de istoria, arhitectura şi cultura obiectivelor vizitate. Senatorii australieni au fost însoţiţi de delegaţi ai reprezentanţelor consulare ale României şi Australiei, dar şi ai Senatului României.

Roxana MOLDOVAN