Arhivă pentru gales

Revedere după 45 ani, la Şcoala din Galeş – Din nou împreună, la aniversare

Posted in eveniment rural with tags , , , , on noiembrie 29, 2012 by argesuldenord

În ciuda ploii mărunte de toamnă, mult aşteptată, cu toate că era o zi de duminică, sau tocmai de aceea, animaţia din curtea Şcolii cu clasele I-VIII din Galeşul argeşean se amplifică: strângeri de mâini, îmbrăţişări, sărutări, flori, mule flori şi… zâmbete pe feţele fiicelor şi fiilor satului, stabiliţi în diferite locuri din ţară, sosiţi pe meleaguri natale după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă. Pentru că o parte dintre sărbătoriţi erau însoţiţi de copii şi chiar de nepoţi, abia reuşeau să le explice acestora cum au participat ei, elevi fiind, la înfrumuseţarea parcului prin sădirea de arbuşti ornamentali sau a pomilor în livada şcolii. Animaţia a fost întreruptă pentru un moment de clopoţelul sunat de fostul elev Gheorghe Badea. Sosise ora de intrare în şcoală. Cei prezenţi au vizitat sălile de clasă, laboratoarele de biologie, fizică şi chimie, de informatică, biblioteca, sala de sport… Instalaţia de încălzire centrală funcţiona la parametri normali.
Prin grija Comitetului de organizare a întâlnirii, format din Petre Tiţa, Constantin Danciu şi Stelian Dinescu, fosta sală de clasă şi-a primit oaspeţii în “ţinută” de sărbătoare. Fiecare şi-a ocupat locul în banca în care a stat acum 45 ani.
În sală se afla şi fosta învăţătoare, care i-a instruit şi educat în cls. a IV-a, Lucreţia Tiţa, foştii profesori Ion Pepenescu şi Maria Savu, primarul comunei Brăduleţ, Evlampie Alecu şi secretarul şcolii, Iustin Vasile. S-a păstrat un moment de reculegere pentru profesorii şi colegii trecuţi la cele veşnice. În cuvântul de bun venit, Gheorghe Şerbănescu, directorul şcolii menţiona: “(…) Primul sunet de clopoţel, în prima şcoală din satul Galeş, jud. Argeş, o şcoală construită din lemn, s-a auzit în anul 1838. Primul ei învăţător, preotul Toma Popa Mihai, şi-a început munca de dascăl cu 10 copii, iar primul sunet de clopoţel în şcoala în care ne aflăm astăzi s-a auzit în anul 1961. Cursurile şcolare au fost deschise pentru 214 elevi din clasele I-VII de către fostul director, Florea State. (…) În anul 2013, şcoala va sărbători 175 de ani de existenţă…”.
Fostul diriginte (cls. V-VIII), Ghorghe N. Tiţa a strigat catalogul. S-au depănat amintiri, şi nu puţine. Au trecute doar 60 ani de viaţă… S-au acordat diplome de onoare din partea şcolii şi a primăriei comunale celor prezenţi.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Pr. paroh Nicolae şi fiul său, pr. Victor Eftimie, şi-au exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi numai pentru câteva ceasuri, în mijlocul consătenilor şi le-a dăruit câte o iconiţă şi câte o floare. Un moment cu totul emoţionant l-a constituit intonarea de către Corul bisericii “Întru mulţi ani această zi!” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi.
S-a vizitat casa-muzeu din curtea bisericii şi Muzeul Etnografic al satului Galeş deschis pentru public în urmă cu 36 ani. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul popas a fost la biblioteca satului Galeş, deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”. Biblioteca numără peste 9.300 volume adunate de la peste 68 donatori. În fiecare an, la 27 iulie se organizează aici o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii.

Consemnarea momentului

S-au făcut şi consemnări în “Cartea de onoare – fiii satului”, aflată la sediul Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş-Argeş. “(…) 15 septembrie 1959. Mărunţi şi timizi, însoţiţi de mamele noastre, păşeam pentru prima dată pragul Şcolii Galeş – o sală de clasă într-un local vechi, cu bănci în care stăteam câte patru elevi. În anul 1961 ne-am mutat în şcoală nouă, cu patru săli de clasă, mari şi luminoase, cu muşcate la ferestre, coridoare largi cu vitrine în care erau expuse obiectele realizate de noi la orele de lucru manual, cuiere pentru haine. (…) Anul 1967 – anul absolvirii clasei a VIII-a, anul susţinerii examenului la liceele teoretice ori la şcolile profesionale. După 45 ani, şi tuiele din parc s-au înălţat atât de mult, parcă de nerecunoscut. Nici sala de clasă nu mai are aceeaşi înfăţişare. Băncile în care stăteam mai mulţi elevi au fost înlocuite cu altele, în care stă doar unu… A fost o întâlnire de întoarcere în timp – plină de emoţii…” (Stelian Dinescu, medic primar pneumolog, Spitalul Valea Iaşului – Argeş)
“(…) Nici nu vă puteţi închipui ce emoţii am avut când am păşit pe uşa clasei în care am învăţat să citesc, să socotesc, să visez la lucruri până atunci necunoscute. În această zi m-am reîntâlnit cu foştii colegi de şcoală generală şi cu profesorii care mi-au îndrumat paşii spre o profesiune de care sunt mândră…” (Senia Radu, absolventă a Facultăţii de Automobile Piteşti, a profesat peste 30 ani la Uzina Dacia)
“(…) Emoţii, bucurii şi chiar lacrimi la revederea locurilor unde cu ani în urmă am început să desluşim tainele cunoaşterii… Astăzi, după 45 ani, parcă orele au trecut prea repede pentru câte aveam să ne spunem… Nu ar fi rău să ne întâlnim la intervale de timp mai scurte” (Constantin Danciu, inginer, Electroargeş Curtea de Argeş)
“(…) Întâlnirea absolvenţilor clasei a VIII-a de la Şcoala Generală Galeşul de Argeş din urmă cu 45 ani a prilejuit depănarea amintirilor frumoase din viaţa lor de elevi. În 1967, unii absolvenţi au dat examen la licee teoretice, alţii la şcoli profesionale, câţiva au rămas în sat, devenind gospodari de frunte. Fiecare şi-a exprimat mulţumirea pentru instrucţia şi educaţia de care s-a bucurat în şcoala din satul natal…” (Ion Pepenescu, fost prof. de Limba română)
“(…) Mulţumim preşedintelui Comitetului de organizare – Petre Tiţa, pentru reuşita întâlnirii după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă a fiicelor şi fiilor satului din Galeşul argeşean. Dovada: au răspuns prezent 19 din 29 absolvenţi. Să ne revedem sănătoşi şi în anii viitori…” (Leatul 1952)
Ziua s-a încheiat cu o masă festivă, cu depănări de amintiri şi cu promisiunea revederii şi în anii care vin.

Gheorghe N. TIŢA
Fotografii: Costel DANCIU

Elevi doar pentru o zi

Posted in eveniment rural with tags , , on octombrie 29, 2011 by argesuldenord

După o frumoasă tradiţie, în una din zilele începutului toamnei astronomice 2011, fiicele şi fiii Galeşului argeşean stabiliţi în diferite colţuri ale ţării şi din afară şi-au dat întâlnire în satul natal la împlinirea vârstei de 60 ani şi 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a. Organizatorii manifestării care s-au străduit ca ziua revederii să ofere clipe de trăire sufletească au fost Iustinian Vasile, Ion Stan şi Maria Olteanu (Vintilă).
Ora 07.55. În parcul şcolii domină o atmosferă de bună dispoziţie provocată şi de amintirile plăcute din timpul când au plantat puieţii de tei, de tuia, de trandafiri sau de brazi, un parc care oferă şi azi momente plăcute de recreere elevilor şi nu numai lor.
Elevul de serviciu Ion Stan sună clopoţelul de intrare în şcoală. Cei prezenţi păşesc cu emoţie pe coridorul şcolii, schimbând cuvinte de admiraţie pentru ordinea şi curăţenia întâlnite la tot pasul. Se vizitează sălile de clasă, sala de informatică şi biologie, laboratorul de fizică-chimie, cele două săli de grădiniţă, sala de gimnastică, biblioteca, bucătăria. Şcoala are acum şi instalaţie de încălzire centrală.
În sala de clasă sunt aşteptaţi de fostul diriginte Ion Pepenescu – ajuns acum la venerabila vârstă de 80 ani. Sunt prezenţi şi foştii profesori Lucreţia şi Gheorghe N. Tiţa, primarul comunei Brăduleţ, Emil Simion şi directorul şcolii, Ion Cristescu. După momentul de reculegere pentru profesorii şi colegii lor trecuţi la cele veşnice, propus de învăţătorul Iustinian Vasile, nerăbdarea şi bucuria se citeau pe feţele tuturor. În cuvântul de bun venit, prof. Ion Pepenescu menţiona: “(…) Ne-am cunoscut la 15 septembrie 1962. În clasă aţi fost 36 elevi, instruiţi şi educaţi în clasele I-IV de învăţătoarea Ileana State (Danciu). Îmi amintesc cu plăcere cum vă preocupaţi să vă însuşiţi cunoştinţele predate în clasă, să vă ajutaţi părinţii la treburile gospodăreşti, grijulii cu ţinuta de şcolari… Intrarea la orele de curs se făcea în mod ordonat, unul după altul, fără îmbrânceli, fără gălăgie. Până la venirea profesorului se restabilea atmosfera de lucru – se revedea tema avută pentru acasă. Pe prima pagină a caietului pentru teme, fiecare elev scria Caietul este oglinda şcolarului. Ştiu că toţi v-aţi realizat profesional, fiecare prin efort propriu”.
Se strigă catalogul. Emoţii molipsitoare, zâmbete, flori şi chiar lacrimi de bucurie. Au trecut doar 60 ani… Prof. Ion Cristescu prezintă câteva date din istoria de 173 ani a instituţiei pe care o conduce şi înmânează diplome de onoare celor prezenţi.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Preotul paroh Nicolae Eftimie şi fiul său, pr. Victor Eftimie, şi-au exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi pentru scurt timp, în mijlocul consătenilor, au dăruit fiecăruia o iconiţă şi cartea “Troiţele din Galeş – o componentă importantă a patrimoniului spiritual şi cultural-etnografic al satului munteano-ardelean vechi de un sfert de mileniu”, 2010, autor pr. Nicolae Eftimie.
Un moment cu totul emoţionant l-a constituit intonarea de către corul bisericii “Întru mulţi ani această zi” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi. Colegele de generaţie Maria Ionescu (Sâru) şi Ileana Ionescu (Pietraru) i-au invitat la o masă tradiţională găleşeană. În după-amiaza zilei s-a vizitat Muzeul Etnografic al satului Galeş, muzeu deschis pentru public în urmă cu 35 ani. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul pas – Biblioteca satului Galeş, deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”, proiect semnat de înv. Gheorghe N. Tiţa şi pr. Nicolae Eftimie. Biblioteca număra 9.372 volume, 205 cititori cu fişă de lectură, 4.514 cărţi împrumutate, 62 donatori. În fiecare an, la data de 27 iulie se organizează o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii. Se acordă premii câştigătorilor unui concurs organizat pe bază de buletine, diplome pasionaţilor de lectură şi se urmăreşte un program prezentat de formaţia tinerilor din sat, “datina păstorilor”. Ziua s-a încheiat cu o seară distractivă.
S-au făcut şi consemnări în “Cartea de onoare – fiii satului”. “(…) Prima noastră revedere după 45 ani… Sunt colegi cu care azi m-am întâlnit prima dată după absolvirea celor 8 clase. Îi găsesc frumoşi, tineri, bucuroşi pentru realizările lor pe linie profesională şi familială. N-am uitat nici jocurile copilăriei, relaţia elev-profesor care presupunea mult respect, ca şi relaţia copil-părinte. Mă bucur că aici încă se mai păstrează tradiţiile nealterate şi admir oamenii de azi, de aici, pentru efortul care-l depun în acest sens” – educatoare Valeria Toader (Vintilă).
“(…) N-am uitat meleagurile natale, neamurile, prietenii din copilărie şi mă întorc aici ori de câte ori am posibilitatea… M-am implicat material în refacerea unui drum din cătunul meu. Satul se poate mândri cu o şcoală aşa de frumoasă, de bine dotată, curată, cu încălzire centrală, cu cadre didactice care-şi merită pe deplin titlul de DASCĂLI” – prof. Vasile Uleanu.
“(…) Cu sufletul deschis, cu emoţie stinsă în lacrimi, cu inima aprinsă de dragul ce l-am simţit întotdeauna pentru găleşenii omenoşi cei mulţi la număr, urez de bine minunatului leat 1951, pe care l-aş numi acum o pildă de armonie, un buchet de calităţi şi aptitudini profesionale, o îmbinare de caractere şlefuite în şcoala vieţii după reguli creştineşti, toate cu bun simţ – dirijate – de organizatorii acestei întâlniri aniversare. Bucuria, mulţumirea, gândul bun şi paşnic, iubirea semenilor şi a tot ce înseamnă valoare de suflet, nepieritoare, să vă însoţească tot restul zilelor pământeşti!” – pr. Nicolae Eftimie.
“(…) Mulţumim d-lui înv. Iustinian Vasile – preşedintele Comitetului de organizare – pentru implicarea totală în reuşita excelentă a revederii după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă a fiicelor şi fiilor din Galeşul argeşean! Dovada: au răspuns prezent 31 din 36 absolvenţi. Promitem să fim prezenţi şi în anul 2016!” – leatul 1951.

Înv. Gheorghe N. Tiţa
Foto: Vasile ULEANU

Praznic luminos la Galeş

Posted in rural with tags , , , , on ianuarie 30, 2011 by argesuldenord

A cânta împreună cu îngerii la Praznicul Naşterii Domnului e un obicei străvechi, perpetuat an de an şi el poate îmbrăca atât forma colindului, cât şi a unui spectacol mai amplu, în care numărul protagoniştilor e semnificativ mai mare, iar regia mai elaborată. Cea de a opta ediţie a programului artistic prezentat pe scena Căminului Cultural Galeş de membrii Asociaţiei Culturale Săteşti, în ziua de 26 decembrie 2010, s-a înscris în această din urmă categorie şi ea a avut darul de a umple cu bună dispoziţie întreaga asistenţă. Scena a fost “îmbrăcată” precum odaia ţărănească tradiţională: cu icoane, carpete, şervete din pânză de casă şi brad de Crăciun. În scenă şi-a făcut apariţia un grup de copii, aşezându-se în jurul unei mese încărcate cu daruri, de pe care nu au lipsit nici lumânările, nici busuiocul. Programul a fost deschis de un şcolar din clasa I, căruia i s-au alăturat colindătorii – tineri (elevi, studenţi) şi adulţi, îmbrăcaţi în costume populare, dând glas celebrelor piese: “Praznic luminos”, “Lângă iesle”, “Îngerii cântau”, sau poeziilor (aproape uitate azi) de George Coşbuc şi Vasile Voiculescu. Au prezentat apoi un Pluguşor şi Aghiosul – obicei tradiţional al satului. Coordonatorul primei părţi a programului a fost preotul paroh Nicolae Eftimie.
Partea a doua a programului a aparţinut Ansamblului folcloric “Datina păstorilor”, care a adus, la rându-i, cântece din repertoriul local, acompaniate la ţiteră şi la fluier de talentatul Constantin V. Vasile (instructor: prof. Eugenia Tron). Echipa de dansuri populare, formate din 8 perechi de tineri, a readus în memoria spectatorilor partituri sortite şi ele uitării, la concurenţă cu modernitatea agresivă a momentului; e vorba despre dansuri vechi numite simbolic: Floricica, Sârba lui 22, Raţa (la acordeon: Gheorghe Arpăşanu, instructor: Ionescu Ion). Rapsodul popular Ana Bârdici a cucerit publicul, interpretând un colind şi o doină, piese de pe recentul album, lansat cu acest prilej.
În sunetul muzicii şi în aplauzele spectatorilor, pe scenă a intrat echipa celor mai mici dansatori – elevi de la şcoala cu clasele I-VIII din sat. Dansurile pe care aceştia le-au interpretat, Hora mare, Alunelu’, Ungurica, Brâul pe 6, au adăugat un plus de originalitate programului, fiind însoţite de aplauze frenetice din partea tuturor celor prezenţi. “Cum să nu te bucuri când afară ninge liniştit, iar în sala de spectacole, în jurul pomului de Crăciun, colindători foarte mici, dar şi înaintaţi în vârstă, în minunate straie populare, ne oferă clipe de mare veselie, toate închinate Naşterii Mântuitorului?” – a adaugat sincer entuziasmat tânărul Gheorghe Eftimie, elev în clasa a XII-a la Liceul “Dinu Lipatti” din Piteşti.
Într-o nouă costumaţie, aidoma fraţilor din Galeşul sibian, s-a întors apoi pe scenă grupul “Datina păstorilor”, interpretând acum o selecţie de cântece ciobăneşti, specifice comunităţilor de oieri de la poalele munţilor. Programul s-a încheiat seara târziu, atunci când într-un glas s-a cântat “Întru mulţi ani această zi!” Undeva, în “ieslea” caldă a sufletului găleşean, aceste momente vor adăuga Crăciunului 2010 o filă impregnată de o emoţie înaltă în toată simplitatea ei, precum aceea încercată de păstorii care au văzut însăşi Naşterea Fiului lui Dumnezeu.
A consemnat Gheorghe N. TIŢA

“Cânt din inimă pentru inimi”- profil folcloric Ana Bârdici

Posted in cultura with tags , , , on decembrie 4, 2010 by argesuldenord

S-a născut în Galeşul argeşean (azi sat al comunei Brăduleţ) la 10 septembrie 1951, ca fiică a lui Nicolae şi Maria Marinescu, ţărani neaoşi ai satului. A urmat învăţământul primar şi gimnazial la şcoala din sat, perioadă de care îşi aminteşte cu multă plăcere, în mod special de prezenţa pe scena de la căminul cultural la serbările de sfârşit de an şcolar, prilejuri cu care a interpretat cântece din folclorul local sau ca membră a formaţiei de dansuri populare. Aplauzele spectatorilor au încurajat-o în lărgirea orizontului de cunoştere în domeniul etnografiei, obiceiurilor şi tradiţiilor din satul natal.După terminarea studiilor la Şcoala Sanitară din Piteşti, a fost repartizată la spitalul din Câmpulung Muscel pe postul de asistentă, Secţia Pedriatrie. Pe lângă activitatea profesională de zi cu zi, şi-a dat seama că plăcerea de a cânta presupune preocupare fără oprire, dăruire în tot ce întreprinde. A făcut parte din echipa de dansuri populare, solistă de muzică populară, reprezentând instituţia în care lucra la concursurile artistice de amatori organizate pe plan local şi judeţean. Din anul 1979 s-a transferat la Dispensarul uman din comuna Brăduleţ. După 1989 este membră a Ansamblului folcloric “Murmurul Vâlsanului”.Vocea plăcută, un timbru deosebit, muzicalitatea nativă îi garantează o notă personală în interpretarea melodiilor folclorice. Acordă un interes egal melodiei şi textului. La concursul judeţean al grupurilor vocale şi instrumentale, al rapsozilor, soliştilor vocali şi instrumentişti de muzică populară “Cântecele Argeşului” din martie 2007, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş îi acordă premiul I. Primeşte tot premiul I la Secţiunea muzică populară seniori la Festivalul muzical “Curierul zilei”, Ediţia a VIII-a (26, 27, 28 august 2008).Este posesoare a unui întins repertoriu de doine, balade, cântece de ciobănie, romanţe, melodii emanând culoare locală şi bucurie de viaţă: “Nalt e Vârful Moldoveanu”; “Pădure soră, pădure”; “Ciobănaş de la mioare”; “Afară-i noapte cu lună”, ş.a., cântece imprimate pe cele două albume proprii. Dintre cele câteva zeci de costume populare din colecţia personală îşi alege cu mare atenţie pe cel care să-i asigure unitatea dintre melodie şi vers, la desele apariţii la West TV, Argeş TV, Favorit TV, Etno TV sau pe scenă la diferite spectacole. Mamă a cinci copii şi opt nepoţi, poartă în suflet frumuseţile bătrânului Vâlsan şi le dă viaţă în cântecele sale!
Prof. Gheorghe N. TIŢA

Revedere emoţionantă la vatra părintească din Galeş-Brăduleţ: După 6 decenii – modele, profesii, certitudini

Posted in eveniment rural with tags , , , on iunie 27, 2010 by argesuldenord

În una din zilele începutului verii 2010, zi binecuvântată de Dumnezeu, mai frumoasă decât altele, şi-au dat întâlnire în Galeşul argeşean, după o frumoasă tradiţie, fiii şi fiiicele satului stabiliţi în diferite colţuri din ţară şi din afară, la împlinirea vârstei de 60 ani şi 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a (prima promoţie a învăţământului obligatoriu de opt clase). Organizatoarele manifestării de suflet au fost Maria Stan (Cerbureanu) şi Gheorghiţa Uţa (Georgescu), care s-au ocupat până în cele mai mici detalii pentru ca revederea să emoţioneze în fiecare clipă.
Primul popas a fost la şcoala cu clasele I-VIII. Înainte de a ajunge în sala de clasă, toţi participanţii au admirat frumuseţea parcului la care au contribuit prin plantarea puieţilor de brazi, de tuia, de tei, de trandafiri. S-au vizitat sălile de clasă, laboratorul de biologie, chimie, informatică, sala de sport, biblioteca. Şcoala are instalaţie de încălzire centrală. Pentru cele văzute, numai cuvinte de admiraţie pentru realizatorii lor! Acum sala de clasă în care au terminat clasa a VIII-a a devenit neîncăpătoare pentru cei 16 absolvenţi, împreună cu soţii, respectiv soţiile lor, ba chiar şi cu copiii lor. După momentul de reculegere, pentru profesorii şi colegii lor trecuţi la cele veşnice, propus de învăţătorul pensionar Gheorghe N. Tiţa, nerăbdarea şi emoţiile se citeau pe feţele tuturor. S-a strigat catalogul; s-au depănat amintiri, şi nu puţine. Au trecut doar 60 ani de viaţă…

Declaraţii

Cu bucurie şi emoţie în glas, farmacista Ileana Ceapă (Tron) din Bucureşti remarca: “Prima noastră revedere după 45 ani… Aruncând o privire înapoi, peste anii de viaţă, 60 la număr, îmi vine în gând şi parcă trăiesc ziua când fiecare dintre cei 22 elevi, cu certificatul de absolvire a opt clase, a plecat spre un oraş pentru continuare studiilor. Dacă oraşele prin care am trecut sau ţările pe care le-am vizitat ne-au oferit mult mai mult decât satul natal, pe care l-am părăsit din motive obiective, n-am uitat vatra strămoşească, neamurile, prietenii din copilărie şi ne întoarcem ori de câte ori avem posibilitatea să o facem. Dovadă – revederea de astăzi. Din 22 absolvenţi, 16 suntem prezenţi. Satul se poate mândri cu o şcoală aşa de frumoasă, bine înzestrată, curată, cu cadre didactice care-şi merită pe deplin titlul de DASCĂL!”
L-am ascultat cu atenţie şi pe prof. Constantin Simion din comuna 1 Decembrie, judeţul Ilfov. “Ideea revenirii în satul natal este întodeauna seducătoare pentru cei care destinul i-a dus departe, în lume. Revederea leatului ‘60 îmi oferă percepţia nemiloasă a curgerii neostoite a timpului. Cu toate că, în răstimpuri, am revenit la casa sufletului, ca să-l citez pe Nichita Stănescu, există colegi pe care nu i-am reîntâlnit până azi – spiritual, însă i-am regăsit pe toţi. Satul este aşa cum îi stă bine unei comunităţi ancorate în tradiţie, modestie şi demnitate. Să vă spun un fapt pe care nu l-am mărturisit niciodată, dar emoţiile momentului mă determină să-mi deschid sufletul. De ce mi-am ales profesia de dascăl? Două au fost momentele care mi-au hotărât drumul în viaţă. Primul se leagă de numele  învăţătorului Ion Vintilă, Dumnezeu să-l odihnească! Prin clasele a III-a şi a IV-a, când ne-am mutat în şcoala nouă, mă lăsa câteodată monitor la clasa dânsului. Închipuiţi-vă ce mândru putea să se simtă în postura de învăţător un copil în faţa altor copii cu doar un an mai mici decât el! Culmea era că acei copii chiar mă ascultau! Au fost primele picături turnate la rădăcina viitoarei cariere didactice.
Al doilea moment se raportează la ideea de model. Privind în ecranul memoriei, se distinge profilul unui tânăr zvelt, longilin, al cărui păr negru părea desprins din Mioriţa, cu o prezenţă de o eleganţă aparte, desăvârşită, maestru al dansului popular, în ale cărui taine iniţia şi elevii, dar şi tinerii satului participanţi la diferite concursuri, exigent şi competent profesor de Geografie, punând în operă ştiinţa şi arta de a instrui a absolventului de şcoală pedagogică, în a cărui inimă pulsa o atât de necuprinsă sete de dăruire întru iluminarea semenilor – de la copii până la bătrânii satului – încât mi-a rănit iremediabil sufletul cu frumuseţea şi puritatea ei, şi atât de rară încât n-am mai regăsit-o pe de-a-ntregul în nicio altă exprimare omenească…
A constituit pentru mine, străbătând vremea, imaginea dascălului, fiu al satului, întrupat aievea din paginile literare, al cărui prototip am încercat să-l urmez de-a lungul carierei mele didactice şi pe care n-am reuşit încă a-l atinge… Numele lui este Gheorghe N. Tiţa”.

Comori de spiritualitate românească

În intervenţia sa, învăţătorul pensionar Gheorghe N. Tiţa a vorbit despre instituţia în care fiecare dintre noi am trăit cele mai bogate amintiri. Şcoala este locul în care dascăli răbdători şi perseverenţi, cu dragoste şi înţelegere ne ajută să acumulăm cunoştinţe pentru viaţă, dar şi locul marilor bucurii ale idealurilor specifice tinereţii.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Preotul paroh Nicolae Eftimie şi-a exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi pentru scurt timp, în mijlocul consătenilor, a dăruit fiecăruia o iconiţă şi broşura “Galeşul de Argeş – o vatră românească autentică”. Un moment cu totul emoţionat l-a constituit intonarea de către corul bisericii “Întru mulţi ani această zi!” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi. Colegele de generaţie Maria Stan şi Gheorghiţa Uţa, gazdele pentru o zi, i-au invitat la o masă tradiţională găleşeană. În după-amiaza zilei s-a vizitat Muzeu Etnografic al satului Galeş, muzeu deschis pentru public în urmă cu 33 ani. Mulţi dintre cei prezenţi şi-au amintit cu plăcere despre unele obiecte colectate în cadrul acţiunii “Căutătorii de comori”, obiecte depozitate atunci într-o sală de clasă. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul obiectiv – Biblioteca satului Galeş deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”,  proiect semnat de înv. Gheorghe N. Tiţa şi pr. Nicolae Eftimie. Biblioteca numără 9.217 volume, 201 cititori cu fişă de lectură, 4.258 cărţi împrumutate. În fiecare an, la 27 iulie, se organizează o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii. Se acordă premii câştigătorilor unui concurs organizat pe bază de buletine, diplome pasionaţilor de lectură şi se urmăreşte un program prezentat de formaţia tinerilor din sat, “Datina păstorilor”. În sala de protocol a Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş s-a prezentat filmul “Tradiţii în Galeşul argeşean”, realizator Cristian Struţeanu (1996). Ziua s-a încheiat cu o seară distractivă, cu promisiunea ca următoarea întâlnire să aibă loc la începutul verii anului 2011.
Lucreţia TIŢA
Foto: Victor EFTIMIE