Un an mai bun

Asta aşteptăm cu toţii, acum când ne despărţim de 2012. Care a fost un an destul de frământat încă din ianuarie. Atunci au izbucnit la Bucureşti demonstraţii anti-guvernamentale, care s-au întins în toată ţara. Drept urmare, a picat guvernarea democrat-liberală şi a fost înlocuită în aprilie cu cea socialist-liberală. Guvernul Ponta s-a instalat în luna mai la Palatul Victoria. Rezultatul alegerilor locale a fost determinat de votul politic, iar USL a ştiut să determine populaţia s-o susţină. Nu este mai puţin adevărat nici că electoratul a dat semne de maturizare, pentru că acolo unde au apărut candidaţi credibili, au fost aleşi, chiar dacă nu făceau parte din arcul politic al actualei guvernări. Primarii care şi-au făcut datoria au fost realeşi, după cum bine se ştie. Noile administraţii au pornit la drum cu bugetele gândite de precedentele. Şi nu
le-a fost uşor, într-o vară sfâşiată de noi lupte politice. Pentru că, după cum se ştie, am avut un referendum pentru suspendarea preşedintelui ţării. Traian Băsescu a fost salvat de cvorumul despre care s-a spus că nu s-a realizat, iar disputele politice au continuat la nivel central. Noi, truditorii gliei, ne-am văzut de treburile noastre, pentru că ştiam prea bine că nu din certuri puteam să ne umplem hambarele şi să trecem de o iarnă grea.
Personal sunt unul dintre noii primari, care s-au angajat în lupta politică nu pentru orgoliul propriu, ci pentru a schimba în bine viaţa comunităţii în care am văzut lumina zilei. Şi care, comparativ cu altele, era evident rămasă în urmă după 8 ani de stagnare. Am pornit la drum decis să dau viaţă promisiunilor făcute în campanie, pe baza priorităţilor fixate după o analiză pragmatică a posibilităţilor. Oamenii ştiu că mi-aş fi dorit să fac mai mult, dar cred că au înţeles că atâta s-a putut în aceste 6 luni. Cel mai mare câştig a fost acela că împreună cu echipa de la primărie am dovedit că se pot mişca lucrurile în direcţia cea bună, dacă există voinţă neabătută. Acum ştim ce lipsuri trebuie să acoperim şi vom încerca să facem un buget local care să răspundă mai mult nevoilor de dezvoltare, eficientizând funcţionarea aparatului administrativ, pentru a realiza un echilibru sănătos al cheltuielilor. Nu ne minţim că va fi uşor, dar avem un set de soluţii verificate, pe care le vom aplica pentru a ne atinge obiectivele din 2013. Atunci când am ajuns în fruntea comunităţii, am decis cu responsabilitate să fac strict administraţie publică locală. Am abandonat politica de partid pentru aceea în folosul cetăţeanului. Mi-am propus şi cred că oamenii din comuna Corbi pot certifica faptul că n-am făcut deosebiri între cei care m-au votat şi cei care nu m-au vrut primar. În campania electorală pentru alegerile parlamentare am manifestat egală deschidere pentru toţi competitorii. Acum aşteptăm de la noii parlamentari legi bune şi trainice şi sprijin pentru a putea să ne desfăşurăm proiectele de modernizare a localităţii, crearea de locuri de muncă, taxe şi impozite locale care se pot achita, dar care să şi permită dezvoltarea comunităţii. Consider că politica de urmat, la toate nivelurile, trebuie să fie aceea a îndeplinirii datoriei de către fiecare dintre noi. Sperăm ca şi la vârf politicienii să lase disputele personale sau de partid la o parte şi să se concentreze pe îmbunătăţirea nivelului de viaţă a celor care i-au votat. Alegerile au prefigurat un guvern stabil, pe care ar trebui să-l vedem instalat înainte de sfârşitul anului, ca să poată să lucreze din plin imediat după sărbători. Timpul presează, avem nevoie de bugete, pentru a ne planifica strategiile de dezvoltare pentru anul viitor. Este, dacă vreţi, o situaţie asemănătoare cu cele din fiecare familie. România trebuie să devină o familie, în care toţi trebuie să muncim pentru mai binele comun. De aceea, acum, în prag de sărbători, vă urez ca vestea minunată a Naşterii Domnului să vă aducă pace în case şi suflete, iar Noul An, rod bogat al muncii, împlinirea speranţelor de mai bine şi multă sănătate pentru dvs. şi cei dragi. La mulţi ani!

Virgil BACIU

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Cu picioarele pe pământ

Eşecul electoral care ustură până la leşin Partidul Democrat Liberal era perfect previzibil. Nu USL a câştigat, ci PDL a pierdut într-o manieră fără drept de apel. O bună parte din masa de voturi uriaş îndreptată către Uniunea lui Crin şi Ponta a fost plata pentru atitudinea publică pe care PDL şi Băsescu au avut-o în anii de putere absolută. Cetăţenii au taxat, mai degrabă, obrăznicia şi aroganţa, decât pretinsele măsuri de austeritate. Sub umbrela votului negativ, însă, un vot cât se poate de justificat, USL a trimis în Parlament şi persoane care uşor şi pe bună dreptate pot fi puse sub semnul întrebării. Cătălin Rădulescu sau Bogdan Niculescu Duvăz, pentru a da exemple din Argeş, au ajuns deputaţi tocmai şi exclusiv ca urmare a valului de antipatie la adresa Partidului Democrat Liberal şi a lui Băsescu şi în ciuda reputaţiei îndoielnice, este cazul lui Rădulescu, ori a inactivităţii ca fost parlamentar de Piteşti, este cazul lui Duvăz. Şi cu Rădulescu şi Duvăz, şi cu alţii ca ei, USL are de gestionat o perioadă foarte dificilă pentru cetăţeanul de rând. Guvernarea Uniunii trebuie să facă o prioritate din relansarea economiei. Sunt necesare şi revizuirea Constituţiei, regionalizarea sau schimbarea Legii electorale, dar ceea ce realmente contează sunt nivelul de trai şi confortul material al populaţiei. Ori, deocamdată, în cele câteva luni de guvernare interimară, USL nu a rupt nicidecum gura târgului din punct de vedere al deciziilor economice. Nici nu aveam mari aşteptări. Însă, de acum înainte, şi cu o majoritate parlamentară zdrobitoare, Uniunea are toate pârghiile să determine o însănătoşire a mediului de afaceri, iar de aici o creştere a numărului de locuri de muncă şi o îmbunătăţire a vieţii cotidiene a contribuabilului român. Este musai ca USL să fie cu picioarele pe pământ. Să facă mai puţină politică şi mai multă administraţie. Faptul că Uniunea, prin vocea premierului Victor Ponta, s-a grăbit să anunţe o posibilă colaborare cu UDMR, mă cam îngrijorează. Nu pentru că aş avea ceva împotriva cooptării la guvernare a Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. Dar prima grijă a şefului Executivului după alegeri trebuia să fie economia, iar nu politica. Asta cu atât mai mult cu cât USL nu are nevoie de niciun aliat, matematic vorbind, pentru a guverna inteligent şi în linişte. Vreau să văd ca zi de zi Guvernul USL să transpire pentru scăderea fiscalităţii şi pentru noi locuri de muncă. Vreau să văd măsuri economice concrete. Pentru industriaşi. Pentru fermieri. Vreau investiţii în proiecte de anvergură. Vreau ca nivelul de trai să crească. Sunt realităţile care contează pentru cetăţeanul şi contribuabilul român.

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Poziţia publicaţiei noastre – Votaţi cu cine vreţi, numai votaţi!

Acesta este îndemnul pe care îl adresează publicaţia noastră cititorilor. Fundamentul democraţiei, încă din antichitate, este votul responsabil şi conştient. Ca oameni care se respectă, nu putem agrea făcăturile aşa-ziselor democraţii originale, care ne-au adus atât de mult rău de-a lungul timpului. Nu de alta, dar democraţia populară promovată de comunişti era sinonimă cu dictatura proletariatului şi acţiona după principiul “cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, iar adversarii trebuie anihilaţi! Democraţia originală atât de dragă unora după 1990 ne-a condus în capitalismul de cumetrie şi spre o corupţie fără seamăn, prin care societatea contemporană s-a fracturat, iar prăpastia dintre bogaţi şi săraci e greu de crezut că se va putea astupa într-o perioadă rezonabilă de timp. Fiecare dintre noi ne dorim egalitate reală în faţa legii şi asigurarea condiţiilor pentru respectarea drepturilor omului şi cetăţeanului. Iar ca s-o obţinem, trebuie să le dovedim în primul rând politicienilor că existăm şi că soarta lor, în ultimă instanţă, este la mâna votului nostru. Deci, este necesar să mergem la urne în 9 decembrie, pentru a le dovedi că reprezentăm o forţă pe care nu mai pot s-o ignore! Votul nostru ar trebui să-i responsabilizeze pe viitorii parlamentari, astfel încât să înţeleagă că sunt acolo în slujba noastră, şi nu invers. Iar în exercitarea atribuţiilor de aleşi naţionali, să nu se mulţumească numai să facă parte dintr-o maşină de vot a nu ştiu cărei formaţiuni politice, ci să urmărească aplicarea legilor pe care le-au votat pentru a îmbunătăţi condiţiile de viaţă ale cetăţenilor din colegiul unde şi-au primit mandatul. În paginile actualei ediţii veţi găsi prezentări ale celor care candidează în colegiul nostru atât la Senat, cât şi la Camera Deputaţilor. În funcţie de vizibilitatea fiecăruia şi de informaţiile pe care le-am deţinut, am făcut aceste prezentări, încercând să păstrăm echidistanţa, deoarece publicaţia noastră nu are obligaţii faţă de vreunul, dar nici porniri de răzbunare faţă de ceilalţi. Am încercat să venim în ajutorul cetăţenilor din nordul Argeşului pentru a-şi face orientările pe baza cărora vor decide care anume dintre candidaţi le inspiră mai multă încredere, pentru a-i vota cu inima deschisă. Din fericire, pe aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu n-am avut parte de scandaluri electorale sau de tâmpeniile pe care le-am văzut petrecându-se prin alte părţi. Ca nişte oameni înzestraţi nativ cu bunul simţ al omului de la munte, considerăm că aceia care vor să ne reprezinte în Parlamentul României sunt oameni ca şi noi, indiferent dacă s-au născut în Argeş sau în altă parte. În ciuda a ceea ce se spune despre faptul că am respinge veneticii, noi îi apreciem cu adevărat pe oamenii serioşi şi de bună credinţă. Cu o singură condiţie: să ne convingă că sunt cu adevărat cei pe care îi dorim noi parlamentari! Iar seriozitatea pe care vrem să le-o impunem, o putem face numai prin participarea la vot. Democraţia poate că nu este perfectă, dar este cel mai viabil sistem politic de până acum şi oferă cele mai multe şanse fiecăruia de a progresa, aşa că suntem obligaţi s-o perfecţionăm prin participare, nu prin absenţă şi dezinteres. Deci, în 9 decembrie, cu toţii la urne, ca să-i votăm pe cei pe care-i credem că sunt cei mai buni, ca parlamentari! Şi nu uitaţi: de acest vot depinde viitorul următorilor 4 ani!

ARGEȘUL DE NORD

Poziţia publicaţiei noastre – “A venit, a venit toamna…”

Vă mai amintiţi versurile din acel cântecel al tinereţii multora dintre noi?… Da, dragii noştri, a venit din nou toamna, s-a mai dus un an şi fiecare ne îndreptăm spre iarna vieţii. Dar să lăsăm filozofia pentru când vom avea mai mult timp de risipit. Pentru că noi, oamenii de la ţară, preţuim mai bine decât mulţi dintre cei ce se dau deştepţii lumii fiecare ceas al vieţii. Nu din alte motive, ci pentru că aceluia care taie frunză la câini sau umblă cu capul prin nori îi poate ghiorăi maţele de foame în lungile nopţi de iarnă. Şi noi nu suntem din aşa plămadă! Ne-am obişnuit de mici să slujim glia şi să fim răsplătiţi cu roadele muncii. Nu păcălim şi nu ne lăsăm înşelaţi, altfel ne-am dus pe copcă! Uitându-ne peste umăr la câte-am petrecut anul ăsta, nu putem spune că a fost unul bogat. Dar să nu mâniem pe Dumnezeu, căci tot avem pe ce pune mâna, căci, după cum spuneam, n-am stat cu degetul în gură ca să ne uităm, până mai ieri cum nu mai creşte iarba arsă de secetă. Acum, am cam dat de cap la toate treburile şi ne pregătim
de iarnă. Şi de alegerile parlamentare, chiar dacă unii zic că nu mai e treaba noastră, după ce ne-am ales în vară primarul şi pe cei care trebuie să aibă grija comunităţii timp de 4 ani.
Mare greşeală fac cei ce gândesc aşa! Păi cum ne-ar fi indiferent pe cine trimitem în Parlament?… Dacă vrem să se ştie că existăm şi noi pe-aici, trebuie să avem acolo oameni care să nu se teamă să bată cu pumnul în masă atunci când trebuie. Şi să nu fie nişte bicisnici cărora să le mănânce raţele din traistă. Vrem oameni care atunci când se fac bugetele ţării, să ceară bani şi pentru drumurile Argeşului, care sunt ca vai de lume. Şi nu e o poveste, pentru că imediat ce ieşi din judeţ, parcă intri în altă lume. La noi, şi copiii plecaţi să-şi facă rost în viaţă pe unde i-a trimis norocul ajung tot mai greu. Despre civilizaţie, ce să mai spunem?… Păi dacă parlamentarii noştri şi-ar lua colegii la plimbare pe DN 73C, care leagă Câmpulungul de Rm. Vâlcea prin Curtea de Argeş, şi i-ar aduce să se închine la Biserica din Piatră, sigur ar înţelege toţi de ce ne dor drumurile şi lipsa autostrăzii de la Piteşti la Sibiu. Dar ce, nevoile noastre se sfârşesc cu drumurile? Nici pomeneală, mai sunt destule de făcut, dar toate le vom taini pe îndelete, după cuviinţă, cu aceia care merită, dintre cei care vor veni să ne ceară să-i votăm. Acum am învăţat din păţaniile trecutului, că mulţi vor să se facă domni pe voturile noastre. Şi credem că a venit vremea ca să înţeleagă toţi că aşq nu se mai poate! Iar dacă sunt ambiţioşi din fire, le vom acoperi noi sufletele pustiite de patimi cu ceva… Aud că senatorul nostru, pe care nu l-am văzut nici în campania electorală, nu mai candidează. Indiferent dacă i-a luminat Dumnezeu mintea sau l-au silit alţii să-şi vadă de treburile pe care le ştia a face, e mai bine aşa pentru toţi. Că ciobanului îi şade bine la stână, profesorului la catedră şi popii – în biserică. Aşa am învăţat de la părinţi şi bunici, să-şi vadă fiecare de rostul lui! Sigur că unii s-ar pricepe la mai multe sau chiar sunt făcuţi pentru anumite lucruri. Ca să-i descoperim, îi vom asculta cu luare aminte pe fiecare şi vom decide care este cel mai potrivit să ne fie deputat sau senator. Aşa am făcut şi în vară, când ne-am ales primarii şi cei mai mulţi n-am dat greş, judecând după cum s-au mişcat din iunie până acum. Iar dacă primarul care ne-a mulţumit vine să recomande un anume candidat, îl vom studia cu şi mai multă atenţie. Pentru că primarul are nevoie şi el de sprijin, ca să-i deschidă cineva uşile pe la ministerele unde se tot duc proiecte şi se cer bani pentru comunităţile locale sau sprijin pentru investiţii. Şi cine qr putea să facă mai bine aşa ceva decât parlamentarul pe care l-am vota noi?… De asta nu trebuie să ne fie indiferent pe cine vom alege. Asta e treaba noastră cea mai importantă pe care trebuie s-o facem înainte de venirea iernii, să ne alegem oamenii care să muncească acolo unde se fac legile şi pentru noi, ăştia care mai mereu avem de suferit nedreptăţi!

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Becaliberalism

Uşurinţa cu care Crin i-a deschis latifundiarului cu oi porţile singurului partid istoric ce performează electoral este înfiorătoare. L-am simpatizat pe Antonescu şi sunt un votant raţional al PNL-ului. Asta nu mă împiedică, ba din contră, să încrunt sprâncenele a profundă dezaprobare.
Nu mă interesează motivele care l-au determinat pe preşedintele liberal să-l aducă pe mitocanul cu palat în partidul Brătienilor. C-or fi raţiuni financiare sau de contrapunere la mogulul OTV, nu există argument sănătos la cap care să justifice demersul. Opţiunea lui Crin calcă în picioare bunul simţ pe care chiar el îl invoca sub forma unui slogan de campanie.
Ce Românie a bunului simţ ne mai poate propune un politician care-l are alături pe Gigi Becali? Pe Gigi care slobozeşte înjurături ca la uşa cortului. Care-şi bagă cu nesimţirea golanului, birjăreşte. Antonescu a rămas prizonierul orgoliului său. Uneori, orgoliul te îndeamnă să greşeşti fără recurs. Bănuiesc că, la fel ca altădată, Crin a dorit să-şi dea sieşi satisfacţie: a ales să le bage liberalilor pe gât un individ slinos în atitudine doar pentru că aşa a vrut el, singurul penelist cu bune intenţii de vot pentru prezidenţiale.
În numele popularităţii de care (încă) se bucură (dar în scădere), PNL i-a trecut şi îi trece prea multe cu vederea lui Crin Antonescu. Mi-au plăcut onestitatea şi dezinvoltura cu care, nu în puţine situaţii, Crin a luat decizii dintr-o bucată, provocând iritare înăbuşită în rândurile baronilor din partid. Dar, de la o vreme încoace, onestitatea şi dezinvoltura s-au transformat într-o vizibilă prosteală adolescentină. Antonescu se joacă cu focul, ca fetiţa cu chibriturile. Episodul Becali este deja dovadă de piromanie politică.
Antonescu a aruncat în aer Partidul Naţional Liberal. Disponibilitatea sa aproape sinucigaşă de a-l primi în PNL pe Gigi bădăranul va provoca mari daune unei formaţiuni politice cu pretenţii de comportament. Poate nu pe termen scurt. Dar într-un viitor nu prea îndepărtat asocierea mahalagiului din Pipera cu PNL va avea consecinţe negative majore asupra liberalilor.
Ghiorlanul care varsă lături pe gură şi care haleşte molfăind zgomotos în public, necioplitul care jigneşte cu obrăznicia mojicului, mârlanul care refuză cititul unei cărţi pentru că lecturarea a două fraze îl oboseşte mai abitir decât urcatul la stâna din munte, scandalagiul absolut se va maimuţări de-acum înainte cu tabloul lui I.C. Brătianu agăţat pe unul dintre pereţii palatului său aurit. Ieri cu Băsescu, azi împotriva lui! Cândva cu Vadim, mai apoi bălăcărindu-se cu tribunul! Pe vremuri cu Dan Diaconescu, în prezent în război cu “Mesia” din Rolls-Royce! A apărut o nouă “ideologie”: becaliberalismul!

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Poziția publicației noastre – Revenirea la o normalitate greu de definit

Acesta este imperativul momentului, impus de necesităţile reale şi confirmat de către oficialii Uniunii Europene. La mijlocul acestei luni, preşedintele Băsescu şi premierul Ponta au avut întâlniri separate cu aceştia, la Bruxelles. La întoarcere, ambii au transmis mesaje liniştitoare pentru popor, lăsând să se înţeleagă că sunt dispuşi să colaboreze instituţional pentru revenirea la normalitate. În plan personal este limpede că nu prea mai e cale de împăcare, pentru că s-au întâmplat lucruri de neiertat. Chiar şi normalitatea este înţeleasă în mod diferit. Palatul Cotroceni este supus presiunii publice aproape în fiecare seară, la incitarea unor parlamentari ai USL. Atunci când se aruncă peste ziduri suluri de hârtie igienică, îţi trebuie o tărie ieşită din comun ca să-ţi păstrezi zâmbetul şi să constaţi că ăsta poate fi semnul libertăţii unei democraţii înţelese după posibilităţi limitate. Traian Băsescu este văzut din afara ţării ca un factor necesar asigurării unui echilibru de care avem mai multă nevoie decât oricând. Şi, deocamdată, pare să-şi fi înţeles misiunea! Adversarii săi politici dau dovadă de o imaturitate greu de înţeles, care-i face să piardă puncte electorale în faţa unei populaţii majoritar saturate de politicianisme ieftine.
Curtea Constituţională a României a pus lucrurile la punct şi cu tentativa actualei puteri socialiste de a-i limita prerogativele: deciziile parlamentului vor fi analizate sub aspectul constituţionalităţii. Oamenii USL ţipă că această instituţie a statului de drept se plasează mai presus de lege. Şi anunţă că urmăreşte să câştige două treimi din mandatele viitorului parlament, la alegerile din decembrie. Dacă va reuşi, se va putea juca în voie cu Constituţia României, modificând-o astfel încât să dea gir de legalitate intereselor politice care cer să-şi subordoneze instituţiile statului. Curtea Constituţională, Justiţia, Serviciile Speciale, Presa şi tot ce mai poate conta la noi vor trebui să joace roluri de operetă şi să aplaude subjugarea ţării intereselor puterii coaliţiei socialiste în următorii 4 ani.
Privatizarea Oltchim a oferit un prim exemplu a ceea ce ne aşteaptă. Dan Diaconescu a câştigat licitaţia cu o ofertă de peste 203 milioane lei, adică de circa 45 milioane euro. Prima reacţia a lui Ponta a fost să-l someze să pună repede bănuţii în puşculiţa guvernamentală, ameninţându-l subtil cu puşcăria, în caz contrar. Semnul de întrebare al licitaţiei este de ce nu s-au transformat în acţiuni creanţele la AVAS şi Electrica, deşi exista aprobarea forurilor europene încă din martie, obţinută de guvernul PDL. Analiştii obiectivi nu s-au sfiit să spună deschis că asemenea atitudine dovedeşte existenţa unor interese economice ale USL. Care-l acuză pe Dan Diaconescu că ar avea în spate forţe oculte, ce-l sprijină pentru a câştiga alegerile parlamentare din 9 decembrie cu PP-DD. Şi poate că adevărul este undeva la mijloc, cum se întâmplă de obicei pe la noi…
Traian Băsescu şi PDL trebuie să asigure echilibrul forţelor politice şi după alegerile parlamentare. Preşedintele are sprijinul Europei, care vede în el garantul statului de drept şi al democraţiei. PDL a pus bazele unei coaliţii politice, cu PNŢCD şi Forţa Civică a fostului premier Mihai Răzvan Ungureanu, ţinta preferată a USL din ultima perioadă. Alianţa România Dreaptă (ARD) este o alternativă la USL. Dar rolul principal ne revine, totuşi, nouă, votanţilor de la 9 decembrie. Atunci trebuie să dăm girul încrederii celor pe care-i credem capabili să scoată ţara din criză, celor care au dovedit această capacitate în momente grele, şi nu celor care promit luna de pe cer! Lupta se va da, în mod sigur, între USL, ARD şi PP-DD. Pericolul cel mare ar fi dacă ar câştiga cineva majoritatea. Ideal ar fi un guvern de coaliţie, în care s-ar putea pune stavilă tentativelor de jefuire a ceea ce a mai rămas din resursele naţionale. Conlucrarea pe proiecte viabile de reconstrucţie a economiei poate fi cheia reuşitei, care ne-ar putea face tuturor vieţile mai suportabile. Şi decizia finală ne aparţine – repetăm – nouă, alegătorilor! Noi nu trebuie să uităm vreo clipă că nu poate fura cineva cât putem noi vota. Să votăm, deci, pentru echilibru, dând clasei politice avertismentul că trebuie să se mai gândească şi la noi, atunci când ia decizii importante!

ARGEȘUL DE NORD

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – S.O.S. Dacia!

După cum ne-a obişnuit, mass-media românească alocă spaţii foarte largi unor subiecte fără consistenţă. În schimb, trece cu vederea teme importante pentru economie şi pentru cetăţeanul de rând. Sau le tratează cu superficialitate, ca pe simple note de subsol. Părerea mea este că dacă presa ar fi fost ceva mai atentă, mai profesionalizată şi mai independentă, iscând şi alimentând dezbateri publice serioase asupra lucrurilor care contează cu adevărat, poate că dezindustrializarea României nu era azi atât de profundă.
Pentru a nu repeta greşeala colegilor mei de breaslă, îmi fac datoria de a atrage atenţia asupra pericolului ca Renault să-şi mute în alte ţări mare parte din producţia de la uzina din Mioveni. Am avertizat şi anul trecut, în alte publicaţii, că francezii nu au o strategie pe termen lung pentru fabrica din Argeş. O realitate care ar trebui să ne alarmeze.
Oficialii Renault prezintă doar planuri pe termen scurt şi relativ mediu când vorbesc despre viitorul uzinei de la Colibaşi. În acelaşi timp, au referiri elogioase la felul în care Renault a fost primit în Africa de către autorităţile marocane. Zilele trecute, două noi modele Dacia au fost lansate pe piaţa românească. Ambele produse, din păcate, nu în Mioveni, ci în Tanger, la uzina deschisă de francezi în Maroc. Costurile de producţie sunt acolo mai reduse decât la noi. Pe deasupra, Renault a beneficiat din partea statului marocan de o serie de facilităţi, facilităţi care, mai ales acum, în vremuri de cumplită criză, sunt mană cerească pentru orice investitor de calibru.
În ciuda evidenţei, care arată că Renault este tot mai interesat să mute fabricaţia produselor Dacia din Mioveni în alte colţuri ale lumii, autorităţile din România nu se agită mai deloc. Nu am constatat o preocupare clară la Guvern, dar nici la Prefectură sau printre parlamentarii de Argeş faţă de riscul ca, nu peste multă vreme, uzina din Mioveni să fie restructurată. Nu am spus închisă definitiv. Dar şi renunţarea la câteva unităţi de producţie şi mutarea lor în străinătate ar echivala cu sute sau poate mii de concedieri. Ar fi o calamitate pentru un judeţ a cărui industrie de altădată, în bună măsură, a fost pusă pe butuci şi al cărui şomaj, oficial şi neoficial, este oricum suficient de ridicat. Şi pentru România ar reprezenta o mare pierdere. Dacia, o ştim cu toţii, este cel mai important exportator al ţării.
“Va trebui ca, împreună cu ceilalţi colegi, să construim o strategie pe termen scurt, care, în esenţă, să aibă următoarele axe: sensibilizarea Guvernului României pentru păstrarea locurilor de muncă şi pentru respectarea angajamentelor încheiate cu Renault pentru a putea fi competitivi cu alte ţări (de exemplu, Maroc sau Rusia); Renault trebuie să îi acorde atenţia cuvenită fabricii de la Mioveni, care a dovedit că a fost şi este competitivă (Dacia trebuie să fie tratată corect, ţinând cont că în perioada de criză a susţinut firma-mamă) şi o atitudine fermă a tuturor salariaţilor faţă de reducerea costurilor, care trebuie să se realizeze prin scăderea cheltuielilor inutile şi nu doar prin diminuarea drepturilor salariale”.
Am citat din Nicolae Pavelescu, liderul sindicatului de la Dacia. Este o declaraţie care dovedeşte că muncitorii uzinei din Mioveni sunt din ce în ce mai îngrijoraţi pentru locurile lor de muncă. Aştept să văd îngrijorare şi măsuri, pe cale de consecinţă, şi din partea Guvernului Ponta.

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Poziţia publicaţiei noastre – Locul unde nu se întâmpla mare lucru…

Aşa era cunoscută comuna Corbi în ultimii ani, ca o localitate încremenită, în care administraţia publică se complăcea într-o somnolenţă păguboasă. Sătenii priveau cum vecinii le-o luau înainte şi au decis că ar fi timpul să schimbe foaia. La alegerile din 10 iunie au dat un vot de blam echipei fostului primar şi au decis să mizeze pe entuziasmul lui Virgil Baciu. Lupta electorală a fost destul de grea, pentru că mulţi se tem de răsturnarea unor obişnuinţe. Asta ca să nu mai vorbim despre frica omului de la ţară că va veni în fruntea comunităţii un flămând, ca să-l schimbe pe unul care, poate, şi-a cam făcut suma. Până la urmă a învins înţelepciunea majorităţii, care a analizat situaţia şi s-a riscat să mizeze pe tânărul om de afaceri care-şi anunţase intenţia de a da semnalul deşteptării.
Începutul n-a fost deloc uşor, aşa cum veţi descoperi din interviul publicat în pagina 4 a acestei publicaţii. Primarul Virgil Baciu a înţeles destul de repede ce mari sunt pericolele care îl pândesc pe cel care se încumetă să strice rânduielile statornicite de înaintaş în primărie şi în comunitate şi, totodată, liniştea tuturor. Pentru că, prin formaţia sa intelectuală şi modul de viaţă, a fost şi rămâne un tip care cere de la colaboratori performanţă în condiţii de respectare strictă a legalităţii, de aici a şi pornit la drum. Concomitent, a instaurat un nou ritm de muncă şi a trecut la demararea unor lucrări prin care a ţinut să demonstreze că imposibilul nu există decât ca scuză pentru comoditate. Folosind resursele administraţiei, dar şi pe cele proprii şi apelând şi la sprijinul unor prieteni, a reuşit să demonstreze în timp destul de scurt că se pot face multe cu fonduri totuşi limitate, dacă există voinţă, organizare şi bună coordonare a acţiunilor sprijinite şi de beneficiarii acestora.
Aşa au apărut primele reparaţii la drumuri neglijate de ani de zile, şi aici cel mai bun exemplu au fost cele de câmp, spre proprietăţile agricole mai îndepărtate de casele gospodarilor. S-a lucrat la temperaturi înalte, în ritm susţinut şi se lucrează în continuare, pentru că noul primar din Corbi ştie că se află într-o dură competiţie cu timpul. Promisiunile sale electorale au fost destul de generoase şi are ambiţia să le îndeplinească în cea mai mare parte. Cea mai mare greutate ţine de resursele proprii avute la dispoziţie, care, conform bugetului pe care trebuie să lucreze, sunt înghiţite în mare parte de funcţionarea aparatului administrativ. Pe de altă parte, sunt destul de multe probleme încurcate lăsate ca moştenire de fostul primar. Iar cea mai grea poate să se soldeze cu plasarea Primăriei Corbi în stare de insolvenţă, datorită unui proces cu o firmă de construcţii, care a lucrat la alimentarea cu apă, proiect demarat prin 2005 şi nefinalizat până la ora actuală, din cauze neprecizate încă. Pe de altă parte, Virgil Baciu şi-a asumat riscul de a opri alimentarea cu apă în satul Corbi, pe timp de secetă, pentru a nu pune sănătatea populaţiei în pericol. Şi nu este o poveste, ci adevărul gol-goluţ, rezultat dintr-o “cârpeală” girată de predecesor acum câţiva ani. Rezolvarea definitivă a problemei şi intrarea într-o normalitate care n-a fost până acum este de aşteptat pentru perioada următoare. Una peste alta, la Corbi au început să se mişte lucrurile, fapt recunoscut şi de cei care nu sunt neapărat suporterii primarului Baciu, dar au satisfacţia de a constata de la zi la zi că localitatea lor se trezeşte la viaţă ca în povestea cu frumoasa adormită…

ARGEŞUL DE NORD

Fără jumătăți de măsură – Unde-s auditurile?

Când încă erau în opoziţie şi imediat după ce-au intrat în palatele puterii, useliştii au promis dreptate şi adevăr în instituţiile guvernamentale. Liberalul Iani Popa, mai ales, a tunat şi a fulgerat anunţând ca sigure controale în deconcentratele violate ca fetele mari de golanii pedelişti. Şi pe deputatul Vasilică, de la PSD, l-am auzit cerând imperativ audituri în special la Finanţe, la Protecţia Consumatorilor, Inspectoratul de Muncă sau la Garda de Mediu. Au trecut luni bune cu USL la guvernare. Unde-s auditurile?
Nu sunt nicăieri. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, la Prefectură şi la directorii numiţi de Uniune. Răspunsul? În niciun serviciu deconcentrat din Argeş, nici măcar în unul singur, nu au loc verificări ale activităţii foştilor conducători. Cum e posibil? Cum rămâne cu promisiunile useliştilor?
Încep să cred că a fost gargară. Retorică de tip electoral. Iar dacă auditurile nu vor fi demarate nici în următoarea perioadă, voi concluziona, tranşant, că, în realitate, USL nu vrea să deconspire, cu argumente exacte, cu nume şi prenume, nemerniciile pe care pedeliştii le vor fi făcut în instituţiile statului. Că justiţia pe care a trâmbiţat-o a fost doar subiect de discurs politic, iar nu demers obligatoriu odată cu venirea Uniunii la putere.
Nu mă interesează disputa pe ciolan dintre USL şi PDL. Ca cetăţean plătitor de taxe şi impozite am, însă, dreptul, legitim, să ştiu dacă un director sau altul s-a dedulcit la banul public, iar dacă da, vreau ca abuzul să fie reclamat la Parchet. Aşa se lucrează într-un stat de drept, eficient şi construit pe principii, temeinice, de corectitudine şi imparţialitate. În caz contrar, devine limpede că o mână spală pe alta şi că mafia transcende politicul!
Ca jurnalist, îmi fac datoria să întreb ce se întâmplă cu auditurile. Nu pot insista, însă, la nesfârşit. Dacă autorităţile nu operează controalele promise, înseamnă că, în continuare, trăim în realităţi paralele. Una a retoricii politicianiste, cu acuzaţii grave, aproape apocaliptice, şi o alta, în planul concret, material, în care acuzaţiile nu au nicio urmare, nicio consecinţă. La mijlocul celor două realităţi, turmentat, fără să mai poată înţelege ceva din circul care i se oferă de ani de zile, stă cetăţeanul.
Cel puţin până acum, niciun fost director PDL de instituţie guvernamentală din Argeş nu a fost subiectul vreunui audit. Dorin Falcă, Gabriel Vasilescu, Ciprian Berevoianu sau Ioan Ene sunt bine-mersi. Mai mult decât atât. Lui Falcă i s-a dat voie să fie adjunct al Finanţelor Publice în administraţia USL. În atare condiţii, fie useliştii închid ochii pe principiul “au furat ei, furăm şi noi”, fie acuzaţiile din urmă cu câteva luni au fost baliverne, iar directorii PDL sunt curaţi ca lacrima. Voi ce credeţi?

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Poziţia publicaţiei noastre – Să nu ne jucăm cu soarta ţării!

USL vrea puterea absolută! Altfel nu-şi poate face mendrele. PDL şi Traian Băsescu o încurcau! A manevrat în Parlament şi a doborât guvernul! Printr-un şir de trădări, laşităţi şi pumnale în spate s-a închis cercul ticăloşiei! România a ajuns pradă poftelor ticăloase. Ele nu puteau fi potolite decât prin distrugerea PDL. Şi ea a început la alegerile locale. Atunci USL i-a pus în spate toate relele din lume. Şi şi-a atins scopul de a câştiga acel exerciţiu democratic prin manevre murdare. S-a uitat tot ce s-a realizat; nu s-a mai ţinut seamă de nevoia de a păstra echilibrul economic atât de fragil şi greu obţinut; democraţia şi statul de drept care abia se înfiripau trebuiau distruse. Aşa a decis Victoraş, Crin şi Daniel – triunghiul Bermudelor politicii de periferie europeană!
Considerându-se legitimaţi de rezultatele de la locale şi turbaţi de furie pentru condamnarea lui Adrian Năstase, s-au năpustit asupra preşedintelui. Traian Băsescu era ultima piedică. Şi cum nu era cu ei, trebuia distrus! Că aşa au învăţat tătucii politrucilor de azi. Ceea ce s-a întâmplat în România din 3 iulie încoace este un coşmar pentru Europa. Care a descoperit că a crescut la sânul ei nişte şerpi veninoşi, ce s-ar putea transforma în balaurul cu trei capete. Şi aici nu este vorba despre cine ştie ce poveşti, ci despre realitate. Cancelarul german nu avea nevoie de plângerile pedeliştilor, ca să ştie ce se întâmpla cu adevărat în România lui Ponta şi Antonescu. La fel Baroso şi ceilalţi lideri, care au reacţionat prompt. Şi l-au chemat pe “micul Titulescu” la ordin. Iar umbra nedemnă a marelui om politic interbelic a încasat-o. Ceea ce nu s-ar fi întâmplat vreodată cu Traian Băsescu, preşedintele suspendat de coaliţia pucistă. “Eu nu-mi apăr scaunul, ci România europeană!”Dureroasă declaraţie la mai bine de 22 ani de la revoluţie! Dureroasă, pentru că mai sunt omuleţi politruci care o vor de cealaltă parte a zidului lumii civilizate! Iar raportul pe justiţie şi menţinerea Mecanismului de Cooperare şi Verificare pentru România, care şi-a suspendat iarăşi preşedintele legitim, pune ţara într-o poziţie inferioară Bulgariei. E trist, dar din păcate, adevărat! Europenii au înţeles foarte bine că se urmăreşte să se pună justiţiei căpăstru şi şea, ca să fie călărită de cei ce se vor stăpânii ţării. Dacă vor reuşi, vor distruge dosarele unora ca Adrian Năstase, pe care-l vor scoate în libertate. Pentru că mulţi îi sunt îndatoraţi, de când le-a dat mână liberă să-şi facă parte din avuţia ţării. Cine a distrus economia, dacă nu “roşii” transformaţi în capitalişti nemiloşi, care pozează în apărătorii celor necăjiţi?… Uităm cine a privatizat Arpechimul, cine a distrus ARO sau atâtea întreprinderi care hrăneau mii de familii? Spun că Băsescu ar fi vinovat de păcatele lumii, începând cu izgonirea din rai. E absurd, câtă vreme a fost poate singurul politician care s-a pus la dispoziţia justiţiei şi n-a fost găsit vinovat! Sigur că i se pot reproşa destule, ca oricăruia dintre noi. Are, de pildă probleme de limbaj, căci nu ştie să înjure elegant, ca alţii, ci o face, când e cazul, apăsat, marinăreşte, cu năduf, dar foarte cinstit. În rest, mai este vinovat că are curajul de a spune lucrurilor pe nume şi de a-şi asuma responsabilităţi de care alţii fug. Iar cei care se tem de el au motive, pentru că-l ştiu că nu face compromisuri. Când justiţia şi-a spus cuvântul, i-a lăsat şi pe cei apropiaţi să-şi plătească păcatele. De asta le e frică celor din tabăra adversă: că vine vremea socotelilor pentru fiecare!
USL vrea să facă tombole, spectacole şi să-i momească pe oameni să vină la vot, ca să-l demită pe preşedintele ales. Şi asta pentru că are nevoie de haos, pentru a pune mâna, după cum am mai spus, pe justiţie şi pe instituţiile statului care şi-au mai păstrat independenţa. Numai aşa pot să-şi facă de cap! În orice ţară civilizată din lume, aşa ceva se numeşte lovitură de stat. La noi, cică, ar fi “revenirea la normalitate”! Ce fel de normalitate?… Dacă pleacă Băsescu, nu oamenilor de rând le va fi mai bine. Nu le va plăti USL datoriile crescute de un curs valutar în care leul nostru trage să moară. Iar raiul promis de Victor şi Crin, pot să şi-l păstreze pentru ei! Oamenii cu adevărat cuminţi şi cu frică de Dumnezeu nu pot fi complici la distrugerea ţării şi a viitorului copiilor. De aceea, este de aşteptat ca toţi românii adevăraţi să-şi vadă duminică de treburile lor şi să nu-şi joace soarta la barbut sau la ruleta rusească. Problemele lor adevărate nu sunt legate de jocurile pentru putere, ci de asigurarea traiului de zi cu zi. Ei au ales în 6 decembrie 2009 un preşedinte, pentru un mandat de 5 ani. Că unii îl vor mai scurt, e dreptul lor, dar distracţia se plăteşte! Referendumul costă, din datele oficiale, 950 miliarde lei vechi. Câte nu s-ar fi putut face cu banii ăştia?… Iar ei trebuie recuperaţi de la USL şi numai Traian Băsescu ar putea-o face. Dar pentru asta are nevoie de loialitatea noastră, a tuturor, manifestată prin refuzul de a participa la o ticăloşie. Să ne rugăm, dar, duminică, de la prima până la ultima oră a zilei, ca Dumnezeu să-şi întoarcă faţa spre poporul său, care respectă atât legile divine, cât şi pe cele omeneşti. Să-i sfătuim şi să-i readucem la calea cea dreaptă pe rătăciţi, cu blândeţe creştină, fără ura şi răzbunarea iscate de diavoleasca dihonie. Oameni buni, nu faceţi jocurile celor fără minte şi ruşine, apăraţi-vă preşedintele care vă vrea binele! Rămâneţi cu cei dragi şi umpleţi-vă timpul cu ceea ce vă place, pentru că asemenea clipe sunt de nepreţuit!…

ARGEȘUL DE NORD