Arhivă pentru editorial luna iunie 2011

Cine se teme de controlul averilor?…

Posted in editorial with tags , , on iunie 25, 2011 by argesuldenord

În decembrie 2009, când a fost reales şef al statului, preşedintele Traian Băsescu a început al doilea mandat ştiind că poporul voia un parlament unicameral şi modificarea Constituţiei. Aşa cum s-a angajat, acum a pornit pe drumul respectării voinţei populare. Adică nu vrea să încheie mandatul fără să-şi facă datoria. Ce e rău în asta?!?… Poate că numai adversarii care i-au sărit la jugulară ar putea s-o spună. Dar n-o fac, pentru că spunând adevărul, ar risca să fie omorâţi cu pietre de bieţii contribuabili care-i ţin în spinare.
Haideţi s-o luăm gospodăreşte. Preşedintele cere guvernului să închidă robinetul risipei banilor publici. Şi s-a început prin limitarea cheltuielilor din sistemul bugetar. Care, trebuie s-o recunoaştem, este suprapopulat de “hodinei” care nu-şi merită salariile umflate exagerat. Raportul între acestea şi productivitatea muncii îi transformă pe mulţi bugetari în asistaţi de lux ai statului pe banii oamenilor amărâţi. Şi nu e drept! Poate că s-au făcut şi greşeli în deciziile de disponibilizare, dar nu trăim într-o lume perfectă. Guvernul a avut nebunia de a rupe pisica în două, dar reforma adevărată a statului român este de-abia la început. USL nu oboseşte să-l critice pentru măsurile economice, dar prin propriul program anunţă că va mai păstra TVA-ul de 24% încă vreo 4 ani. În aceste condiţii, nu mai e nimic de comentat!
Preşedintele Băsescu a mai avut şi curajul de a propune o reorganizare administrativ-teritorială radicală a ţării, prin care ar fi dispărut cele 41 judeţe majoritar conduse de baroni roşii, de genul atât de cunoscut şi în Argeşul nostru. De ce au sărit ca arşi cei din USL, care trag de timp pentru ca această reformă să se facă peste nu ştiu câte zeci de ani?… Vă las dvs. plăcerea de a găsi răspunsurile la această întrebare simplă, în aparenţă. Cea mai dură lovitură au primit-o aceştia prin propunerile de modificare a Constituţiei. Cei care se simt cu musca pe căciulă turbează de frica de a rămâne fără imunitate parlamentară şi de a fi siliţi să-şi justifice averile. Pentru omul de rând, o lege care să impună controlul averilor celor care muncesc mai puţin ca el, dar au mai mult, ar fi leac pentru toate durerile care-l chinuie de când se ştie. Dar nu şi pentru cel care a uzat de “iuţeala de mână şi de nebăgarea de seamă” a fraierilor! Obişnuiţi să trăiască precum paşalele din vechime, nu văd deloc bine măsurile care i-ar putea sili să trăiască din muncă. La vremuri de criză, se impun măsuri de criză. Pentru a crea noi locuri de muncă, trebuie să se facă economii. Eu aş propune să se umble numai la bani, nu şi la posturile bugetarilor. Să se stabilească bugetele de cheltuieli materiale pentru administraţiile publice şi fiecare să şi le dimensioneze după nevoi: la muncă puţină, leafă pe măsură, adio huzur! Şi-atunci, chiar dacă nu le convine unora, chiar că
s-ar impune o lege a controlului averilor! Dvs., cititorii noştri, ce credeţi?…

Virgil BACIU

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Tupeu de politician

Posted in editorial with tags , , on iunie 25, 2011 by argesuldenord

Politicienilor din România nu le este de ajuns că au pus ţara pe butuci. Nu le este suficient că influenţează până şi zborul muştei. Nu se mulţumesc cu traiul îmbelşugat şi liniştit pe care-l exersează zi de zi, sub privirile cetăţeanului necăjit. Nu. Au şi tupeul să ne ceară să-i credem necondiţionat.
Traian Băsescu şi pedeliştii săi slugarnici vor să ne regionalizeze. De ce şi cum? Care sunt argumentele? Nu au explicaţii. Dacă vrea Băsescu, este musai a se face. Să-l credem pe cuvânt. Cum de avem obrăznicia de a pune întrebări? Facă-se voia lui, că el este conducătorul, iar noi – executanţii.
Mircea Andrei se afişează ca alternativa perfectă la Constantin Nicolescu. Nimeni cu scaun la cap nu a înţeles de ce Andrei ar fi mai bun ca fostul “baron” al judeţului. Senatorul de Dâmboviţa s-a înconjurat de mercenari, de oportunişti şi de neciopliţi şi dezvoltă un cinism supărător. În ciuda acestor realităţi, vrea să-l considerăm omul providenţial pentru Argeş.
Constantin Nicolescu reclamă că ar fi victima unei comenzi politice. Acuzat de fapte foarte grave, mai ales de fraudarea de fonduri europene (aproape 900.000 de euro), Nicolescu pozează în fecioara cu mustaţă. Îşi doreşte ca lumea să creadă că cineva anume îi poartă sâmbetele din răutate şi din interes. Problema lui este că acuzaţiile formulate la adresa sa de procurorii anticorupţie sunt al naibii de concrete, cu nume, cu date, cu sume. Am mai spus-o undeva şi o repet: Nicolescu are de dat răspunsuri în justiţie!
Victor Ponta se dă de ceasul morţii încercând să lămurească electoratul că actuala opoziţie merită votată cu zâmbetul pe buze. “Uitând”, desigur, că primul eşalon al PSD e populat cu figuri de tristă amintire, ca de pildă Adrian Năstase, sau că preşedintele de onoare al partidului este tovarăşul Ion Iliescu, cel de numele căruia se leagă mineriada din 1990.
Crin Antonescu vrea imperativ să credem că nimic nu este imoral pentru a-l pune cu botul pe labe pe Traian Băsescu. Nici măcar o alianţă cu PSD-ul, pe care altădată îl combătea vehement, pe motive de corupţie şi de aroganţă, sau cu Dan Voiculescu, dovedit în justiţie ca fiind fost colaborator al mizerabilei Securităţi comuniste. Dacă îi adresezi întrebări în acest sens, se supără, se irită şi te ceartă cum că ai fi omul lui Băsescu.
Ion Popa se îmbrăţişează azi cu pesediştii, cei cărora, nu cu mulţi ani în urmă, le reproşa, printre altele, stilul autoritarist de conducere. Acum se pupă pe obraji cu Nicolescu şi turuie verzi şi uscate împotriva pedeliştilor, adică a foştilor parteneri ai PNL. Ca şi Crin Antonescu, dă impresia că ne crede uşor oligofreni din moment ce ne vorbeşte despre corectitudine şi alternativă în politică stând braţ la braţ cu neocomuniştii din PSD.
Politicienii din România fac şi desfac alianţe. Pupă acolo unde au scuipat şi scuipă acolo unde au pupat. Mai scârbos decât asta este că, în ciuda repetatelor dovezi de ipocrizie şi de imoralitate, insistă a ne cere să credem că ar fi animaţi de cele mai bune intenţii.

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com