Arhivă pentru editorial ARGESUL DE NORD

Avem nevoie de caractere în politică!

Posted in editorial with tags , , on noiembrie 28, 2011 by argesuldenord

Convingerea aceasta mi-a fost întărită după ce am văzut ceea ce i s-a întâmplat lui Mircea Geoană. Ţin să precizez de la capătul locului că nu m-am prăpădit şi nu mă dau de ceasul morţii de dragul lui. Dar, omeneşte vorbind, am rămas cu un gust amar după acest scandal. Care a dovedit cât de europeni sunt unii dintre noi. Şi mă refer la cei care rămân nostalgici şi tributari perioadei tinereţii lor, trăite sub ameninţarea Arhipeleagului Gulag. După ce a fost executat în cel mai pur stil stalinist, pentru că n-a vrut să pupe papucul ţarului Iliescu, a dat lucrurile pe faţă. “PSD este un partid corupt, bolşevic, nereformat, total străin de democraţie!” Geoană s-a plâns de linşajul mediatic şi de execuţia publică la care a fost supus. A fost judecat cu sentinţa scrisă dinainte în buzunarul micului procuror Ponta, despre care a spus că este doar o păpuşică manevrată de Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Cine poate să-l contrazică pe unul care a fost şeful PSD timp de 5 ani? Dacă nici el nu ştie cum stă treaba acolo, apoi chiar că nimeni n-are habar! Victor Ponta l-a imitat pe amicul Crin Antonescu. Şi a vrut să fie mai cu moţ! Liberalul n-a îndrăznit să tragă apa după fostul său şef, Tăriceanu. Micul pesedist a făcut-o, pentru că era numai mâna care trăgea lanţul pentru tătucu’ Iliescu. Cea mai tare echipă de Muppets Show din politica noastră moare de dorul de a pune mâna pe putere. Ceea ce nu înţeleg băieţii ăştia imaturi este faptul că şi dacă Dumnezeu ar vrea să pedepsească acest oropsit popor, nu ei ar conduce! Orice om cu scaun la cap nu poate decât să se îngrozească numai gândind la asemenea ipoteză teoretică. Iar cei mai vârstnici deja se întreabă dacă vor fi reconstruite puşcăriile de la Aiud, Periprava şi alte locuri de groază, pentru a fi umplute cu cei care nu vor să fie tovarăşi cu neobolşevicii. Şi nu vreau să sperii pe cineva, dar uitaţi-vă cum au înviat baronii locali de când a venit Ponta la conducere. PSD a ratat o şansă de primenire cu Geoană. Sigur, poate că a făcut şi greşeli ce pot fi asimilate gafelor. Dar cine nu face?… Modul în care a fost îndepărtat din partidul cu care s-a identificat nu face cinste vreunuia dintre votanţii măsurii impuse. Ceea ce este cel mai dur este faptul că ei nu bănuiesc că prin excluderea fostului lider din PSD, au deschis cutia Pandorei. Epurările vor continua şi nu va fi ocolit nici măcar Victor Ponta, care nu va mai avea valoare pentru Iliescu după ce-i va face toate poftele! Cât despre USL, ştiţi cum se spune – despre morţi, numai de bine. Şutul plasat în fundul lui Geoană, cel alungat din PSD şi de la preşedinţia Senatului, s-a marcat începutul sfârşitului unei coaliţii scufundate în propriile-i neputinţe…

Virgil BACIU

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Iliescu-apare, soarele nu mai răsare!

Posted in editorial with tags , , on noiembrie 28, 2011 by argesuldenord

Prezenţa în Piteşti a lui Ion Iliescu a fost ca o umbră a vremurilor în care PSD deţinea hegemonia în Argeş. Pentru câteva ore, liderii absoluţi de altădată ai judeţului au jucat piesa puterii, unităţii şi solidarităţii. La lansarea cărţii lui Iliescu au venit laolaltă oameni pe care azi îi despart interese şi orgolii. Doar din respect pentru perso-nalitatea tovarăşului, au acceptat să se afişeze împreună, să-şi zâmbească unul altuia. Altfel, prea multe îi separă şi prea puţine îi mai ţin împreună. Monolitul s-a făcut cioburi odată cu decăderea lui Constantin Nicolescu. Şi cioburi a rămas. Am publicat recent, în săptămânalul “Opinii Libere”, o fotografie surprinsă în plenul Parlamentului elocventă pentru ruptura dintre Nicolescu şi locotenenţii lui: Constantin Tămagă, Ion Burnei şi Filip Georgescu stau la taclale cu Mircea Andrei. Pare nu doar o discuţie amicală, ci şi o predare necondiţionată la picioarele celui căruia pesediştii înşişi i-au reproşat că s-ar afla în spatele arestării lui Constantin Nicolescu. Din moment ce ai formulat o acuzaţie atât de gravă, a schimba, degajat, vorbe cu Andrei este aiuritor. În PSD Argeş se vorbeşte acum pe mai multe limbi. În timp ce Nicolescu afirmă că Mircea Andrei a făcut doar dezordine şi agitaţie, Tudor Pendiuc, de pildă, admite că se bucură de sprijinul senatorului PDL în materializarea unor proiecte de administraţie locală. Paradoxal, retorica lui Nicolescu este susţinută şi împărtăşită, cel puţin din punct de vedere al mesajului public, mai degrabă de aliaţii liberali şi conservatori, decât de pesedişti. Cu excepţia deputatului Mircea Drăghici, niciun alt politician din primul eşalon al PSD Argeş nu este categoric la adresa lui Andrei. Pe acest fond, vizita lui Ion Iliescu nu avea cum să îndrepte lucrurile. Degeaba a spus Iliescu că PSD Argeş este una dintre cele mai solide organizaţii din ţară ale social-democraţilor. Cine să îl mai creadă? Nici el nu crede. Sunt convins că ştie la milimetru situaţia din filială. Declaraţia sa s-a vrut a fi exclusiv mobilizatoare pentru “activul” de partid. Cum să mobilizezi, însă, o masă de oameni timoraţi, înainte de toate, de cele care i s-au întâmplat lui Constantin Nicolescu? Chiar şi lui Iliescu îi este imposibil! Primarul Bascovului, Gheorghe Stancu, spunea, într-un interviu, că în PSD Argeş există dezorientare şi frică. Edilul a descris bine starea de spirit din partid. Aş adăuga că dezorientarea şi teama, evident nu doar ele, determină trădările şi plecăciunile unor pesedişti în faţa celui care se vrea noul stăpân al judeţului, Mircea Andrei. Ion Iliescu nu poate face nimic pentru anularea stării de rău din PSD Argeş. În van apare Iliescu. Soarele nu mai răsare ca în timpurile în care PSD părea buricul pământului.

Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Nu-i ucideţi pe cei care v-au dat viaţă!

Posted in editorial with tags , on iunie 27, 2010 by argesuldenord

Domnilor guvernanţi, în ceasul al doisprezecelea, ca pe Dumnezeu vă rog să vă reconsideraţi poziţia faţă de pensionari. Ştim cu toţii că este criză, că se impun măsuri de austeritate, dar nu credeţi că ar trebui să aveţi mai multă grijă de cei care nu se mai pot proteja singuri prin munca lor cinstită? Aceşti oameni au făcut parte dintr-una din multele generaţii de sacrificiu, au trăit în teroarea Securităţii comuniste şi au trudit cu speranţa că astfel îşi vor câştiga măcar dreptul la bătrâneţi senine, scutite de grija zilei de mâine. După ce au pus bănuţ alb peste bănuţ alb pentru zile negre, după revoluţie s-au trezit săraci, căci leul s-a devalorizat. Au luat-o de la capăt, renunţând la o grămadă de lucruri care le-ar fi bucurat sufletele, şi când şi-au recăpătat cât de cât speranţele, s-au trezit că li se vor ciunti pensiile cu 15%. Este nedrept şi inuman ce li se întâmplă unor oameni care au cotizat anticipat toată viaţa şi s-au trezit cu pensii de câteva sute de lei. Pentru ei pledez acum, nu pentru cei cu sute de milioane de lei vechi pensie, pentru cei care, bătrâni şi bolnavi, nu ştiu cu ce să-şi acopere costurile traiului zilnic, al medicamentelor şi utilităţilor în iarna care vine. În situaţia lor poate sunt şi părinţii dvs., domnilor guvernanţi, dar sunt şi alţii pe care nu are cine să-i ajute. Nu-i condamnaţi la moarte pe cei neputincioşi!
Nu voi contesta decizia diminuării personalului bugetar, pentru că este una raţională, prin care se pot diminua cheltuielile nejustificate şi risipa. Dar şi aici trebuie să se facă o analiză pragmatică prea mult amânată, pentru a se decide păstrarea personalului competent, eficient şi corect. Şi când spun asta mă gândesc la cel din primării, la cel din sumedeniile de agenţii care se calcă pe picioare şi nu la cel de la catedră, din spitale sau din alte sectoare vitale, dar şi acolo se pot face corecturi. Şi mă gândesc, de asemenea, la beneficiarii a ajutoare sociale, precum Legea 416, prin care se încurajează puturoşenia în scopuri politic-electorale.
Domnilor guvernanţi, aceste măsuri de economisire nu vor duce la ceva bun dacă nu sunt dublate de cele cu scop de relansare economică. Deblocaţi plăţile către firme, în valoare de circa 1,5 miliarde euro, acordaţi facilităţi pentru crearea locurilor de muncă, investiţi în viitorul tuturor şi nu numai al clientelei politice! Aceste firme, plătitoare de taxe şi impozite pot revigora bugetul secătuit de risipă timp de ani de zile şi, totodată, pot reda speranţa oamenilor cinstiţi care şi-au câştigat traiul de zi cu zi prin muncă.
Cu speranţa că n-am fost chiar patetic, închei această scrisoare deschisă, convins că ştiţi la fel de bine ca oricare om raţional din această ţară că alta cale de urmat nu e!
Virgil BACIU

FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Frica de Băsescu

Posted in editorial with tags , , , , on iunie 27, 2010 by argesuldenord

Preşedintele a făcut un obicei din a se întâlni cu pedeliştii şi a le adresa recomandări în spatele uşilor închise. Puţini mai suntem cei care atragem atenţia că nu este firesc ca şeful statului, prin Constituţie echidistant faţă de toate formaţiunile politice, să convoace şi să participe la dialoguri secrete cu reprezentanţii unui partid. Demersul lui Traian Băsescu este perfect anormal într-o democraţie. Din nefericire, la noi democraţia tremură din toate încheieturile, sub povara unui stil de conducere autoritarist. Este alarmant ce ni se întâmplă. Alarmantă este şi lipsa de reacţie a societăţii.
Băsescu îşi permite să sfideze la vedere. Nu se ascunde. Se manifestă ca liderul de facto al PD-L cu o dezinvoltură incredibilă. Îi ceartă pe miniştrii partidului, îi urechează pe parlamentari şi le dă indicaţii. Nimeni nu suflă când vorbeşte el. De ce? Simplu: “portocaliilor” le este frică de Traian Băsescu. Simpla prezenţă a preşedintelui îi paralizează. Este teama pe care le-o provoacă nu doar Băsescu-persoana, ci, mai ales, sistemul construit în jurul acestuia, un sistem cu înfăţişare deloc prietenoasă.
Arestarea primarului Solomon de la Craiova, de exemplu, coleg de partid, care a pus umărul la greu la realegerea lui Traian Băsescu, a fost un şoc pentru democrat-liberali. Fiecare pedelist a concluzionat, în mintea sau în intimitatea lui, pe bună dreptate sau nu, că Băsescu se află în spatele arestării şi că, pe cale de consecinţă, şeful lor suprem este capabil de orice. Inclusiv democrat-liberalii asociază, greşit sau nu, numele preşedintelui cu anchetele DNA în cazurile unor politicieni, edili ori oameni de afaceri.
Cvasimajoritatea pedeliştilor, ca de altfel întreaga societate românească, nu au cum să ştie dacă Traian Băsescu este sau nu “timonierul” din umbră al procurorilor anticorupţie. Contează, însă, percepţia, chiar dacă ea nu ar fi echivalentă cu realitatea. Iar percepţia generală este limpede: Băsescu se foloseşte de DNA ca să-şi pună la punct adversarii, dar şi “prietenii”. Că vorbim de o legendă sau nu, importantă este atmosfera creată.
O atmosferă irespirabilă. Românii trăiesc cu senzaţia că telefoanele le sunt ascultate, jurnaliştii de opoziţie se tem că oricând li se pot fabrica dosare, în timp ce politicienilor le este greu să şi respire, ca nu cumva respiraţia lor să fie interpretată, de pildă, ca trafic de influenţă. Cu un DNA abuziv cel puţin atunci când face circ cu mascaţi înaintea reţinerilor pentru 24 de ore (vezi şi cazul Dan Diaconescu) şi cu servicii de informaţii cărora li s-a dat mult prea multă putere, sistemul “patronat” sau măcar tolerat de Traian Băsescu a băgat frica în oameni. Este “ingredientul” cu care Băsescu îşi ţine la respect chiar şi “partenerii” politici din PD-L.
Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Agricultura românescã şi fondurile europene

Posted in editorial with tags on mai 1, 2010 by argesuldenord

Agricultura noastrã trage sã moarã. Acesta este crudul adevãr. Ar fi o tâmpenie sã ne ascundem dupã firul de grâu sau dupã ştiuletele de porumb, cât timp ea nici de subzistenţã nu se va mai putea numi în viitorul apropiat. Faceţi un calcul simplu bazat pe terenurile lãsate pârloagã în ultimii ani şi veţi înţelege cã nu bat câmpii! Recuperarea pãmânturilor abuziv confiscate de cãtre comunişti s-a vrut a fi un act de dreptate socialã. Legile manufacturate pentru retrocedare, abuzurile comisiilor de fond funciar şi modul nepotrivit în care s-a procedat în cea mai mare parte a cazurilor au minat bunele intenþii. Sute de mii, dacã nu milioane de procese au sãrãcit împricinaţii, care atunci când s-au trezit proprietari, au constatat cã nu aveau cum şi cu ce sã lucreze pãmântul recuperat. Guvernanţii de dupã 1990, cu mici excepţii, au intuit cã proprietarii de pãmânt, devenind producãtori, ar putea ieşi de sub tutela statului, scãpându-le de sub control. Şi atunci au acţionat pervers, împiedicându-i sã se elibereze prin valorificarea producţiei. Importurile au aruncat în disperare ţãranul şi produsele agricole româneşti. Toþi ştiu câtã lânã se prãpãdeşte prin gospodãriile marilor crescãtori de oi, care şi-au micşorat turmele de la an la an. Şi acesta este numai un aspect.
Subvenţiile au reprezentat paiul de care s-au agãţat disperaţi agricultorii în ultimii ani. Acum s-au sistat şi ele, pe motiv de crizã. Urmarea nu e greu de bãnuit. România a intrat în Uniunea Europeanã şi pe agriculturã i s-au alocat subvenţii de miliarde de euro. Numai cã, destul de repede, s-a constatat incapacitatea sau dezinteresul guvernanţilor noştri de a le accesa. Fãrã a intra în dispute politicianiste, ţin sã amintesc faptul cã avem în persoana lui Dacian Cioloş un comisar european pe probleme de agriculturã. Simpla sa alegere şi numire pe funcţie înseamnã enorm, cãci ar putea ajuta ţara. Problema este dacã guvernanţii noştri de azi doresc aşa ceva.
Nu vreau sã bat apa în piuã la modul demagogic. Rezumând, avem o mare problemã cu agricultura, pe care putem încerca s-o rezolvãm prin fonduri alocate acestui sector de Uniunea Europeanã. Acţionându-se cu cap, am putea demara o adevãratã renaştere a agriculturii româneşti, care în perioada interbelicã hrãnea jumãtate din Europa. Actuala crizã economicã poate fi ţinutã în frâu şi apoi stãpânitã şi închisã în lada de gunoi a istoriei prin investiţii durabile. Expoataţiile agricole pot fi o soluţie şi existã destule exemple de reuşitã şi în ţara noastrã. Polonia, tot o ţarã fostã comunistã, datoritã accesãrii fondurilor europene pentru agriculturã, a resimţit mai puţin criza economicã, sau poate extrem de vag. Modelul polonez, adaptat condiţiilor noastre specifice ar fi, poate, o soluţie. Ce ziceţi, domnilor guvernanţi?…
În zona noastrã am înfiinţat Asociaţia Agricolã ARGEŞUL DE NORD. La sfârşitul lunii viitoare, în 29 mai, vom convoca adunarea de constituire, în cadrul cãreia vom discuta cu cei interesaţi problemele care ne frãmântã, vom cãuta soluţii şi ne vom stabili un plan de acţiune. Dacã vrem sã reuşim în ceea ce ne propunem, trebuie sã fim uniţi, ca sã fim mai puternici şi sã ne ia lumea în seamã. Uniunea Europeanã pune bani la dispoziţia utilizatorilor pãmântului în anumite condiţii precis stabilite. E timpul sã lucrãm serios pentru ele şi sã nu mai aşteptãm mila nu ştiu cui!
Virgil BACIU