Arhivă pentru Doina Ghiţescu

Sponsor la “Întâlnirea fiilor satului Poenărei”, Ştefan Lăzăroiu – un om între oameni!

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , , , on august 31, 2012 by argesuldenord

În august 2011, la cea de a VIII-a ediţie a evenimentului ctitorit de către Virgil Baciu, prietenul său, Ştefan Lăzăroiu anunţa public că va prelua ştafeta de la Nicu Stoian şi va fi sponsor anul acesta. Probabil că unii, care-l cunoşteau mai puţin, au crezut că făcea o declaraţie de politician, mai ales că nu-şi ascundea intenţia de a candida la un post de parlamentar în colegiul de nord. Lăzăroiu a ştiut să aştepte, pentru a-şi dovedi seriozitatea, un an de zile. Din respect pentru adevăr, trebuie să spunem şi că Virgil Baciu se angajase ca ediţia din acest an s-o organizeze din postura de primar al comunei!

Oameni de cuvânt

“Când am primit invitaţia de la Virgil, i-am spus că aş veni la Poenărei cu aceeaşi plăcere şi pioşenie dintotdeauna, dacă nu m-aş teme că-mi rup maşina. M-a asigurat că nu mai e cazul şi că acum drumul arată ca unul asfaltat. Nu prea l-am crezut, dar nu puteam lipsi de la eveniment. Când am văzut cum arăta drumul modernizat de Virgil cu ajutorul lui Ştefan, am rămas fără cuvinte!… Apoi am realizat că oamenii serioşi, care au respect faţă de ei înşişi şi de cuvântul dat, aşa procedează. Cum să nu-i respecţi, mai ales în vremuri ca ale noastre, în care se iau multe angajamente, care se uită uşor?…” – spunea fostul primar de la Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Nicuţ, care a fost la cârma oraşului din 1996 până în 2008.
“Fără ajutorul lui Ştefan Lăzăroiu, nu ştiu cum aş fi reuşit să mă descurc cu rezolvarea problemei acestui drum… Mi-a pus la dispoziţie gratuit utilajele necesare pentru a face o lucrare de excepţie, apreciată de toţi cei care au venit în 18 august la Poenărei şi nu numai. Apoi s-a ţinut şi de promisiunea sponsorizării sărbătorii satului nostru, fără să se bată cu pumnii în piept. De fapt, lumea din nordul judeţului îl cunoaşte de când s-a dovedit a fi un bun creştin, care a sponsorizat destule hramuri de biserici sau sărbători ale localităţilor. Ceea ce unii nu înţeleg este faptul că Ştefan Lăzăroiu sprijină conservarea tradiţiilor acestei zone a noastră, cu tot ce are mai specific identitatea comunităţilor locale. După cum alţii au observat, el mizează pe promovarea valorilor şi talentelor locale, ceea ce nu este deloc puţin lucru. Concluzionând, Ştefan este tipul de om de care avem cu toţii nevoie!” – mărturisea şi Virgil Baciu.

Veşnică pomenire martirilor luptei anticomuniste

Potrivit tradiţiei, programul evenimentului a debutat cu slujba de pomenire a celor căzuţi în lupta cu ciuma roşie în urmă cu mai bine de 60 ani. La Râpile cu Brazi, de la Poenărei a fost ultimul adăpost al “Haiducilor Muscelului” – grupul de rezistenţă al fraţilor Arnăuţoiu, căzut în urma trădării. Tribunalele comuniste au pronunţat sentinţe de peste 1.000 ani de puşcărie pentru participarea la mişcarea anticomunistă din nordul Argeşului, precum şi condamnări la moarte. Printre cei executaţi la Jilava, în 19 iulie 1959, s-au numărat şi fii ai satului Poenărei – preoţii ortodocşi Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu (tatăl reputatului istoric din zilele noastre), învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu. Aceştia au fost come-moraţi în biserica din sat, sfinţită în 1943 şi având hramul Sf. Paraschiva, în prezenţa rudelor şi urmaşilor, dar şi a prietenilor acestora, care an de an s-au obişnuit să vină pentru a fi alături de poenăreni în prima sâmbătă de după prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Petrecere câmpenească şi foc de tabără

După cinstirea martirilor, a urmat serbarea câmpenească din curtea şcolii din sat, care adăposteşte şi muzeul îngrijit cu mare grijă de Costel Samoilă, un artist şi un literat de o factură cu totul deosebită. Ceea ce merită să fie remarcat este faptul că Virgil Baciu n-a implicat instituţia pe care o conduce în organizarea evenimentului, ci a preferat sprijinul prietenilor, dintre care s-au remarcat cei din familia Sorinel Păunescu. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cine a avut plăcerea de a participa, a fost primit cu braţele deschise, ca primarul Nicolae Barbu de la Valea Iaşului sau ca omologul din Corbu, judeţul Olt, Constantin Dinuţ, venit cu ansamblu de dansuri şi jocuri populare, din care s-au evidenţiat căluşarii în mod deosebit. Dar nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos, ţinând ştacheta calităţii ridicată prin Ruxandra Ungureanu (4 ani), Nineta Baciu (12 ani), Ana Bîrdici, “copilul orchestră” David Sturzeanu, colegul său de generaţie, Precup, care cântă la două fluiere sau Nicu “Fluieraşul” Cătănoiu, precum şi un ansamblu al pensionarilor din Piteşti – toţi aplaudaţi cu căldură de cei prezenţi, printre care se regăsea şi familia fostului deputat Adrian Miuţescu.
Maestra de ceremonii, actriţa Doina Ghiţescu, a fost la fel de inspirată cum şi-o aminteau participanţii la ediţiile precedente, menţinând buna dispoziţie până târziu, în noapte, când s-a aprins rugul din cetină, în jurul căruia s-a încins tradiţionala horă. Până atunci fusese lansată ediţia din acest an a revistei “Poenărei, străbună vatră natală”, iar cei prezenţi dăduseră din plin cinstirea cuvenită bucatelor şi băuturilor tradiţionale din rândurile cărora nu lipsiseră brânza de burduf, sărmăluţele (cu bonus, gulaşul de curcan), mititeii şi frigăruile sau vestita ţuică de Poenărei ori berea rece ca gheaţa, numai bună să stingă setea celei mai călduroase veri din ultima jumătate de secol.  Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că participarea din 2012 a fost cea mai bogată, dar care poate fi depăşită anul viitor, la ediţia jubiliară, la care cei mai mulţi şi-au dat deja întâlnire. Dar nu înainte de a ura din suflet“La Mulţi Ani, Poenărei!”

Eva ADAM

Poenărei, satul cu tinereţe fără bătrâneţe

Posted in POENĂREI with tags , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , on august 27, 2011 by argesuldenord

Cine s-a ostenit să urce “drumul Golgotei” pe lângă troiţa care marchează intrarea pe calea pietruită din ordinul premierului Armand Călinescu acum mai bine de 70 de ani, a putut înţelege de ce actualul primar din Corbi nu-i poate călca pe urme. Şi asta nu pentru că Mihai Ungurenuş nu are şcoala celui asasinat de legionari sau pentru că el poate socoti că dacă şi-a pus nume ca erou al străzii lui, şi-a făcut datoria de mandatar al administraţiei publice locale, ci pentru că nu are sufletul marelui dispărut. Care, probabil, niciodată n-ar fi putut spune că face ceva pe 20 de voturi din Poenărei!… Şi de aceea preferă să lase drumul spre “piciorul de Paris” din perioada interbelică să fie un chin pentru oricine vrea să ajungă la biserica vegheată de un brad înalt, tăiat ca un palmier. Dar cei cu inima curată nu se tem de asemenea omeneşti răutăţi şi în prima sâmbătă după sărbătoarea creştină a Adormirii Maicii Domnului, vin la întâlnirea fiilor satului care peste câţiva ani va împlini o jumătate de mileniu de la prima atestare documentară. Care s-a consemnat printr-un hrisov emis de cancelaria domnească a ginerelui ctitorului Mănăstirii Argeşului, Radu de la Afumaţi, la anul 1528 după naşterea Mântuitorului. Şi care a dat oameni de seamă în toată existenţa sa multiseculară, pe care urmaşii îi pomenesc cu mândrie pentru a-şi justifica fără putere de tăgadă nobleţea neamului. Grigore Poenăreanu a cinstit numele satului natal la 1833, când era alături de Ion Heliade Rădulescu, Ion Câmpineanu, Constantin Aristia şi alţi patrioţi când s-a înfiinţat Societatea Filarmonică, edificiu al culturii naţionale a vremii; dr. Ion Mitulescu a fost unul dintre savanţii care studiau la Berlin bacilul lui Koch, pentru a stopa tuberculoza, boală mortală spre sfârşitul secolului al XIX-lea. Sunt numai două exemple dintre multele care pot fi oferite dintr-o suflare de oricare dintre consătenii prezentului.
Şi tot la Poenărei a fost şi ultimul adăpost al rezistenţei antibolşevice din deceniul 1948-1958, la Râpile cu brazi, unde-şi duraseră în trupul muntelui punct de retragere din faţa urgiei trupelor Securităţii. De acolo i-a scos pe partizani numai trădarea celor în care aveau încredere, repetând parcă povestea arginţilor lui Iuda şi provocând calvarul a sute de oameni care nu acceptau ideea stăpânirii lor de ciuma roşie. Lângă Biserica “Sf. Paraschiva”, durată pe temelii vechi între 1938 şi 1943, când a fost sfinţită (potrivit pisaniei de la intrare), pe str. Învăţător Popescu, poate fi găsită fiica martirului, Gina şi soţul ei, Alexandru Marinescu, participant la mişcarea de rezistenţă de la mijlocul secolului trecut, care a cunoscut calvarul reeducării de la Piteşti, executată de fostul legionar Eugen Ţurcanu şi ciracii săi convertiţi şi transformaţi în slugi ale cozilor de topor ce acţionau la ordinele stăpânilor de la Lubianka moscovită. “Adevărata istorie a rezistenţei încă nu s-a scris, pentru că există încă interese pentru a o falsifica. Trebuie să ieşim odată pentru totdeauna din minciună!”, spune Alexandru Marinescu, fratele studentului medicinist ucis gratuit de fraţii Arnăuţoiu de teama de a nu fi trădaţi, după cum aţi aflat din paginile ziarului nostru din studiul realizat de prof. Daniel Dejanu.

“Veşnica lor pomenire!”

Prin cimitirul bisericii forfoteau femei şi bărbaţi îmbrăcaţi în straie cernite, care aprindeau lumânări la mormintele celor dragi, ca să le lumineze calea veşniciei şi mai smulgeau pârdalnicele de buruieni care ameninţau să sufoce florile. La poarta sfântului lăcaş, Costel Samoilă, înveşmântat cu cămaşa pe care o purtase tatăl său în ziua nunţii, îi întâmpina cu braţele deschise pe oaspeţi. Acad. Gheorghe Păun, profesorii domnişani Ion C. Hiru şi George Baciu, cei argeşeni Constantin Voiculescu şi Daniel Dejanu, arefeanul Cezar Bădescu, fostul deputat liberal Adrian Miuţescu, precum şi fostul primar din urbea Basarabilor, Gheorghe Nicuţ, împreună cu li-derul democrat-liberal Ştefan Lăzăroiu, primarii Nicolae Smădu (Domneşti), Emil Simion (Brăduleţ), Cornel Berevoianu (Nucşoara) şi mulţi alţii, dar nu şi primarul comunei Corbi, Ungurenuş, reţinut de cine ştie ce omeneşti pricini… Un sobor format din 4 preoţi de la parohiile comunale a oficiat slujba de pomenire a martirilor împuşcaţi de comunişti la Jilava – preoţii Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu, învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu – precum şi alţii din familii care au suferit prin lagărele de exterminare sau li s-a întors acasă numai numele, dar nimic nu le-a putut şterge amintirea din memoria celor care i-au iubit. “Vin aici cu pioşenie şi cu un oarecare sentiment de vinovăţie, deşi la vremea aceea eram numai un copil…”, mărturisea prof. Nicuţ. Cu ochii înlăcrimaţi, pierduţi în negura amintirilor unde întrezăreau umbrele comemoraţilor dragi, au ascultat cei mai mulţi dintre cei prezenţi “Veşnica pomenire”, păstrând legătura ritualică prin atingerea veşmintelor preoţilor sau a celor care ţineau tava cu colivă.

Revista satului

Respectând tradiţia stabilită la prima întâlnire a fiilor satului, şi la cea de a opta s-a lansat revista “Poenărei – străbună vatră natală”, fondată tot de Virgil Baciu şi apărută prin grija colectivului coordonat de către istoricul Grigore Constantinescu, care a şi prezentat-o extrem de inspirat, cu mândria unui părinte pentru odrasla sa. Şi avea şi motive, căci este una de excepţie, atât ca formă, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul bogat în informaţii din toate domeniile de interes, de la istorie la medicină populară sau de la religie la folclor local – detaşându-se bijuteria baladei “Mioriţa musceleană”, despre care nu se mai ştie nici măcar numele celui care a cules-o… Şi astfel, după ştiinţa noastră, Poenărei rămâne singurul sat din România care are o revistă proprie prin care îşi afirmă autoritar identitatea. (Cam atunci a apărut şi primarul comunei, ca un om important ce este şi care trebuie să se lase aşteptat, dând parcă mesajul că toată lumea îi datorează respectul primordial acordat de bunii creştini numai sfintelor moaşte ale unei administraţii publice locale tot mai prăfuite, eşuate între prea multe eşecuri succesive. Ca un tataie deştept ce se află, a dat de înţeles că simte primejdia pierderii popularităţii într-un mod uniform accelerat…).

“Celebrităţi din negura uitării”

Acesta este numele enciclopediei în două volume realizată de Ion C. Hiru şi de colaboratorii săi, dintre care îi amintim pe George Baciu, Grigore Constantinescu, Constantin Voiculescu şi Daniel Dejanu (recenzorii care au şi prezentat-o), Paul Cruceană şi alţii. Lucrarea monumentală cu peste 1.000 pagini este deja motiv de critică invidioasă, în ciuda scopurilor nobile de a păstra vie flacăra conştiinţei valorilor naţionale, şi a rotunjit cum nu se poate mai fericit componenta culturală a evenimentului, aşa cum se întâmplă de obicei. Autorul a dăruit unor apropiaţi exemplare din cartea sa, care au fost primite cu recunoştinţă, prilejuind chiar şi un gest populist al primarului localnic, care anunţa că o va dona bibliotecii instituţiei, dar a lăsat-o moartă când a aflat că Ion C. Hiru va face el însuşi asemenea gest pentru toate bibliotecile comunale din zonă.
Seniorul dramaturgiei româneşti contemporane a venit la Poenărei pentru a-l întâlni pe acad. Păun şi a fost încântat de modul în care a fost primit, ca un fiu al satului, cu o diplomă de onoare acordată în numele organizatorilor de către Virgil Baciu. Paul Everac le-a vorbit celor prezenţi cu înţelepciunea celui care a trecut la viaţa lui prin trei dictaturi, începând cu cea a regelui Carol al II-lea şi sfârşind cu aceea comunistă a lui Nicolae Ceauşescu, despre necesitatea de a-şi asuma destinul cu seninătate şi de a încerca să se pună în slujba semenilor pentru a construi viitorul pe care toţi îl visează pe temelii durabile.


De curaj adevărat au dat dovadă cei care au rămas…

nu noi cei care am plecat în lumea largă. Ei au îndurat lipsuri, mizerie şi umilinţe, păstrându-şi speranţa că vor apuca ziua în care totul se va schimba. Eu am părăsit o situaţie materială bună şi mina de aur a uşilor deschise la toate nivelurile, am ajuns în Franţa şi mi-am construit de-a lungul anilor o nouă viaţă. Tot timpul visam însă la vacanţele petrecute la Poenărei, la bunici şi rude şi acum sunt fericit că am revenit aici!”, spunea Viorel Bindea, vestitul om de cultură şi de televiziune, care a revenit în satul natal însoţit de medicul generalist Gilles Galliez, amândoi primind diplome de onoare înmânate de ctitorul evenimentului, Virgil Baciu.

Respect senectuţii

Tot fondatorul publicaţiei noastre a reuşit să-i surprindă plăcut pe înţelepţii satului, care au împlinit vârsta de 65 ani, când le-a înmânat pe lângă diplome, şi câte un plic cu bani, ca un semn de respect pentru vârstă şi ca ajutor pentru rezolvarea unor probleme cotidiene în aceste vremuri atât de sărace la suflet. Expunerea motivaţiei a rostit-o cu glasul gâtuit de lacrimile emoţiei autentice, impresionând auditoriul, mai puţin pe primarul Mihai Ungurenuş, deşi în mod evident nu avea nevoie de ceva de la cel pe care-l socoteşte de ani buni cel mai mare adversar politic. De altfel, dumnealui fusese deranjat de cererile localnicilor pentru aducerea drumului în starea de a fi circulat şi branşarea la reţeaua de apă potabilă. Replica sa, taxată dur de cei prezenţi, a fost aceea că ar fi trebuit ca plicurile să fi fost ceva mai consistente. “De ce n-a contribuit şi primăria?… Ne-am săturat de vorbe goale!” – s-au auzit şoapte scrâşnite în biserică. Virgil Baciu a reuşit să treacă peste momentul penibil rostind numele consătenilor premiaţi. Ion Vlad, Aurelia Diaconu, Maria Păunescu, Paraschiva şi Aurel Leaşu, Gheorghe Grigorescu, Maria Dragomir – sunt câţiva dintre cei chemaţi în faţa altarului.
Virgil Baciu a anunţat că după 7 ani a predat ştafeta organizării evenimentului finului său din Olteniţa, Nicu Stoian, care lucrează de ani buni la Barcelona, în Spania. Anul viitor, continuitatea va fi asigurată de prietenul Ştefan Lăzăroiu, care şi-a propus să-i dea amploare superioară în 2012.

Cea mai grozavă petrecere câmpenească

Suflul nou adus de Nicu Stoian a fost evident la petrecerea gândită ca pe vremea dacilor, desfăşurată în curtea şcolii din sat. Actriţa Doina Ghiţescu a dat încă o dată recital la iarbă deschisă, fiind inspirată în toate momentele sale, având replică şi dând dovadă de certe calităţi muzicale. Surpriza cea mare i-a făcut-o lui Gilles Galliez, când i-a interpretat în limba maternă un şlagăr lansat de Dalida, determinându-l apoi să intre în duet pentru a cânta popularul “Aupres de ma blonde”, răsplătit cu aplauze furtunoase. “Vive la Roumanie!”, a strigat entuziasmat francezul iar replica a fost spontană: “Vive la France!”
Tot Doina Ghiţescu l-a convins pe fostul deputat liberal Adrian Miuţescu să se ridice de la masa unde se simţea foarte bine lângă Ştefan Lăzăroiu pentru a cânta romanţa “De ce oare eu te-am cunoscut”(tot în duet) şi chiar pe prof. Gheorghe Nicuţ, care aşa cum ne-a obişnuit, a impresionat cu “Foaie verde măr sălciu”, la care a fost acompaniat de Adrian Vişan, şeful formaţiei de la “Hanul drumeţului”, din Bucureşti. Acesta a fost coleg cu Doina Ghiţescu la Şcoala Populară de Artă cu ani în urmă şi a reîntâlnit-o la Poenărei, ca şi pe vechiul amic Doru Beca, primul aromân stabilit în satul de pe valea Râului Doamnei, pentru care a cântat un cântec în limba sa, ridicând lumea de la mese într-o horă parcă fără de sfârşit…
Nici colegii săi nu s-au lăsat mai prejos şi au fost de-a dreptul strălucitori – solista de muzică populară Elena Zambila, Pavel Ilie (Michael, muzică uşoară), Marian Gheorghe, zis Viteză (acordeon), Marius Vladan, zis Italianu’ (orgă) şi Alexandru Bălăioară, zis Artistu’ (vioară). La reuşita petrecerii şi-au dat concursul şi localnicii Nicoleta Claudia Bădoiu (care promite mult în muzica populară), “copilul orchestră” David Sturzeanu sau deja cunoscutul peste nu ştiu căte hotare de sat, Nicu “Fluieraşul“ Cătănoiu.

Prin hore şi dansuri din toate genurile muzicale, participanţii s-au scuturat de îngreunarea bucatelor sau băuturilor, dintre care n-a lipsit vestita ţuică de Poenărei, galbenă ca mierea, scoasă din pivniţele răcoroase unde dormitează prin butoaie de dud sau de stejar până-i vine timpul să-şi împlinească menirea de a bucura sufletele oamenilor. Ceea ce se petrecea acolo a întrunit şi aprecierile şefului Culturii argeşene, Sorin Mazilescu, originar din Coşeşti, pe care însă sarcinile de serviciu l-au chemat destul de repede la Arefu.
Virgil Baciu a distribuit şi diplome de onoare pentru ing. Nicolae Iuraşcu, Doru Bobi (Trustul Media Argeş Expres), Nicolae Stoian (sponsorul ediţiei), Doru Beca, Adrian Miuţescu, Vidra Partenie, Gabriela Dinică (soţia ilustrului dispărut, maestrul Gheorghe Dinică), Gheorghe Nicuţ (fostul primar din Curtea de Argeş, participant la toate ediţile), Dodică Păunescu, prof. George Baciu, Elena Picu şi Doina Ghiţescu. Pentru câteva ore, oamenii şi-au uitat grijile şi s-au distrat fără restricţii, poate gândindu-se şi la ce va fi anul viitor, când de organizare urmează să se ocupe Ştefan Lăzăroiu… Oricum, petrecerea a atins apogeul în momentul în care s-a aprins focul de tabără de-a dreptul ritual de acum şi s-a spart abia spre dimineaţă, pentru a se revigora câteva ore mai târziu, în cadru mai restrâns, pentru că şi la Poenărei mai sunt la preţ cele trei zile tradiţionale ale distracţiilor româneşti. Toţi şi-au urat bună revedere anul viitor, în locurile acestea minunate, care câştigă într-o zi din an tinereţea fără bătrâneţe a locurilor binecuvântate de Dumnezeu.

La Mulţi Ani, Poenărei!

Eva ADAM