Ca să înţelegem fenomenul naşterii, trebuie să citim cărţile de medicină, care ne vorbesc despre această minune prezentă la fiecare pas. A medita cu dragoste la zidirea celei mai mari minuni din Univers – naşterea – la tot ce vieţuieşte pe întinsul pământului, în ape şi în văzduh, presupune, de bună seamă, să încercăm un salt de gândire dincolo de porţile înţelesului obişnuit. Cine nu ştie celebrele cuvinte semănate de Sofocle în opera sa Antigona: “În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s”? El se adăpa în scrisul său din acelaşi izvor de inspiraţie ca şi David profetul, care spune în Psalmul 8 că pe om, Dumnezeu l-a creat cu puţin mai prejos de înger! Cum îi vom putea noi să-I mulţumim lui Dumnezeu, Care în Sfat Treimic, s-a gândit şi s-a hotărât ca să facă om după chipul şi asemănarea Sa? Cum să nu rămânem uimiţi de zidirea bărbatului şi a femeii? Dar nu numai pentru zidirea lor, dar şi pentru că în cele două fiinţe, Dumnezeu a sădit posibilitatea ca să se înmulţească neamul omenesc, de la Adam şi Eva, până în zilele noastre. Biologia ne-a descoperit, în mod ştiinţific, ceea ce Dumnezeu zidise de la începuturi, că naşterea unei noi fiinţe din părinţi întruchipează 46 de cromozomi, 23 de la bărbat şi 23 de la femeie. Această alcătuire miraculoasă a devenit pentru noi ceva obişnuit, taina procreării fiind o temă care s-a tratat, în decursul timpului, după puterea de percepţie şi înţelegere a fiecăruia dintre noi, cei care ne-am pus şi ne punem asemenea întrebări. Omenirea nu şi-a pus mari întrebări şi nici griji nu şi-a făcut despre felul cum se naşte omul şi cât participă bărbatul şi femeia, cei doi care se însoţesc într-o familie, pentru venirea omului nou pe lume, cum Însuşi Iisus Hristos a grăit despre femeia care naşte! De multe ori m-am gândit la acest fenomen al naşterii! Lam întrebat adesea pe Dumnezeu: de ce a făcut toate acestea? Oricare ar fi răspunsul, noi rămânem cu încredinţarea că Dumnezeu a făcut lucrări minunate şi că mintea noastră postulează, adică se opreşte, fiind cuprinsă de uluire, extaz şi nesfârşită bucurie. Să vezi la fiecare pas cum zidirile lui Dumnezeu cresc şi se înmulţesc atât de tainic, este darul cel mare de a te bucura împreună cu Dumnezeu, Care pe toate le-a făcut, bune foarte, cum citim în Bătrâna şi mereu tânăra Carte a omenirii, Biblia sau Sfânta Scriptură. Cel mai important lucru din viaţa noastră este să ne bucurăm că am fost în gândirea Lui Dumnezeu! Dacă am fi rămas doar în gândirea Lui şi nu ne-ar fi dat darul de a ne întrupa cu bunăvoinţa Sa veşnică, n-am mai avea acum prilejul să gândim şi să scriem despre aceste bucurii unice şi netrecătoare. Dacă vom dori, vom înţelege aceste taine dumnezeieşti şi vom fi cei dintâi şi cei mai mari oameni de ştiinţă sfântă şi ziditoare. Oare, nu se cuvine să înţelegem şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru capodopera Sa, care suntem noi, făpturile Sale? Oare, nu se cuvine să mărim atotînţelepciunea dumnezeiască pentru că ne-a dat şi ne dă prilejul să ne întâlnim zilnic cu opera mâinilor Sale? Suntem experienţa unică a lui Dumnezeu! Să nu-L dezamăgim!
ÎPS Calinic Argeşeanul
Întrunită în data de 9 iulie, Permanenţa Consiliului Eparhial, cu participarea P.C. părinţi protoierei, a luat cunoştinţă de adresa PF patriarh Daniel, în care se prezintă stadiul actual al lucrărilor executate la Catedrala Mântuirii Neamului. Văzându-se necesitatea sprijinirii, în continuare, a acestei lucrări, dar şi faptul că în Eparhia Argeşului şi Muscelului, clericii şi credincioşii arată dragoste şi susţinere financiară însemnată, s-au hotărât următoarele:
Argesuldenord's Blog 