Arhivă pentru bradulet

Elevi doar pentru o zi

Posted in eveniment rural with tags , , on octombrie 29, 2011 by argesuldenord

După o frumoasă tradiţie, în una din zilele începutului toamnei astronomice 2011, fiicele şi fiii Galeşului argeşean stabiliţi în diferite colţuri ale ţării şi din afară şi-au dat întâlnire în satul natal la împlinirea vârstei de 60 ani şi 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a. Organizatorii manifestării care s-au străduit ca ziua revederii să ofere clipe de trăire sufletească au fost Iustinian Vasile, Ion Stan şi Maria Olteanu (Vintilă).
Ora 07.55. În parcul şcolii domină o atmosferă de bună dispoziţie provocată şi de amintirile plăcute din timpul când au plantat puieţii de tei, de tuia, de trandafiri sau de brazi, un parc care oferă şi azi momente plăcute de recreere elevilor şi nu numai lor.
Elevul de serviciu Ion Stan sună clopoţelul de intrare în şcoală. Cei prezenţi păşesc cu emoţie pe coridorul şcolii, schimbând cuvinte de admiraţie pentru ordinea şi curăţenia întâlnite la tot pasul. Se vizitează sălile de clasă, sala de informatică şi biologie, laboratorul de fizică-chimie, cele două săli de grădiniţă, sala de gimnastică, biblioteca, bucătăria. Şcoala are acum şi instalaţie de încălzire centrală.
În sala de clasă sunt aşteptaţi de fostul diriginte Ion Pepenescu – ajuns acum la venerabila vârstă de 80 ani. Sunt prezenţi şi foştii profesori Lucreţia şi Gheorghe N. Tiţa, primarul comunei Brăduleţ, Emil Simion şi directorul şcolii, Ion Cristescu. După momentul de reculegere pentru profesorii şi colegii lor trecuţi la cele veşnice, propus de învăţătorul Iustinian Vasile, nerăbdarea şi bucuria se citeau pe feţele tuturor. În cuvântul de bun venit, prof. Ion Pepenescu menţiona: “(…) Ne-am cunoscut la 15 septembrie 1962. În clasă aţi fost 36 elevi, instruiţi şi educaţi în clasele I-IV de învăţătoarea Ileana State (Danciu). Îmi amintesc cu plăcere cum vă preocupaţi să vă însuşiţi cunoştinţele predate în clasă, să vă ajutaţi părinţii la treburile gospodăreşti, grijulii cu ţinuta de şcolari… Intrarea la orele de curs se făcea în mod ordonat, unul după altul, fără îmbrânceli, fără gălăgie. Până la venirea profesorului se restabilea atmosfera de lucru – se revedea tema avută pentru acasă. Pe prima pagină a caietului pentru teme, fiecare elev scria Caietul este oglinda şcolarului. Ştiu că toţi v-aţi realizat profesional, fiecare prin efort propriu”.
Se strigă catalogul. Emoţii molipsitoare, zâmbete, flori şi chiar lacrimi de bucurie. Au trecut doar 60 ani… Prof. Ion Cristescu prezintă câteva date din istoria de 173 ani a instituţiei pe care o conduce şi înmânează diplome de onoare celor prezenţi.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Preotul paroh Nicolae Eftimie şi fiul său, pr. Victor Eftimie, şi-au exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi pentru scurt timp, în mijlocul consătenilor, au dăruit fiecăruia o iconiţă şi cartea “Troiţele din Galeş – o componentă importantă a patrimoniului spiritual şi cultural-etnografic al satului munteano-ardelean vechi de un sfert de mileniu”, 2010, autor pr. Nicolae Eftimie.
Un moment cu totul emoţionant l-a constituit intonarea de către corul bisericii “Întru mulţi ani această zi” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi. Colegele de generaţie Maria Ionescu (Sâru) şi Ileana Ionescu (Pietraru) i-au invitat la o masă tradiţională găleşeană. În după-amiaza zilei s-a vizitat Muzeul Etnografic al satului Galeş, muzeu deschis pentru public în urmă cu 35 ani. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul pas – Biblioteca satului Galeş, deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”, proiect semnat de înv. Gheorghe N. Tiţa şi pr. Nicolae Eftimie. Biblioteca număra 9.372 volume, 205 cititori cu fişă de lectură, 4.514 cărţi împrumutate, 62 donatori. În fiecare an, la data de 27 iulie se organizează o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii. Se acordă premii câştigătorilor unui concurs organizat pe bază de buletine, diplome pasionaţilor de lectură şi se urmăreşte un program prezentat de formaţia tinerilor din sat, “datina păstorilor”. Ziua s-a încheiat cu o seară distractivă.
S-au făcut şi consemnări în “Cartea de onoare – fiii satului”. “(…) Prima noastră revedere după 45 ani… Sunt colegi cu care azi m-am întâlnit prima dată după absolvirea celor 8 clase. Îi găsesc frumoşi, tineri, bucuroşi pentru realizările lor pe linie profesională şi familială. N-am uitat nici jocurile copilăriei, relaţia elev-profesor care presupunea mult respect, ca şi relaţia copil-părinte. Mă bucur că aici încă se mai păstrează tradiţiile nealterate şi admir oamenii de azi, de aici, pentru efortul care-l depun în acest sens” – educatoare Valeria Toader (Vintilă).
“(…) N-am uitat meleagurile natale, neamurile, prietenii din copilărie şi mă întorc aici ori de câte ori am posibilitatea… M-am implicat material în refacerea unui drum din cătunul meu. Satul se poate mândri cu o şcoală aşa de frumoasă, de bine dotată, curată, cu încălzire centrală, cu cadre didactice care-şi merită pe deplin titlul de DASCĂLI” – prof. Vasile Uleanu.
“(…) Cu sufletul deschis, cu emoţie stinsă în lacrimi, cu inima aprinsă de dragul ce l-am simţit întotdeauna pentru găleşenii omenoşi cei mulţi la număr, urez de bine minunatului leat 1951, pe care l-aş numi acum o pildă de armonie, un buchet de calităţi şi aptitudini profesionale, o îmbinare de caractere şlefuite în şcoala vieţii după reguli creştineşti, toate cu bun simţ – dirijate – de organizatorii acestei întâlniri aniversare. Bucuria, mulţumirea, gândul bun şi paşnic, iubirea semenilor şi a tot ce înseamnă valoare de suflet, nepieritoare, să vă însoţească tot restul zilelor pământeşti!” – pr. Nicolae Eftimie.
“(…) Mulţumim d-lui înv. Iustinian Vasile – preşedintele Comitetului de organizare – pentru implicarea totală în reuşita excelentă a revederii după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă a fiicelor şi fiilor din Galeşul argeşean! Dovada: au răspuns prezent 31 din 36 absolvenţi. Promitem să fim prezenţi şi în anul 2016!” – leatul 1951.

Înv. Gheorghe N. Tiţa
Foto: Vasile ULEANU

Praznic luminos la Galeş

Posted in rural with tags , , , , on ianuarie 30, 2011 by argesuldenord

A cânta împreună cu îngerii la Praznicul Naşterii Domnului e un obicei străvechi, perpetuat an de an şi el poate îmbrăca atât forma colindului, cât şi a unui spectacol mai amplu, în care numărul protagoniştilor e semnificativ mai mare, iar regia mai elaborată. Cea de a opta ediţie a programului artistic prezentat pe scena Căminului Cultural Galeş de membrii Asociaţiei Culturale Săteşti, în ziua de 26 decembrie 2010, s-a înscris în această din urmă categorie şi ea a avut darul de a umple cu bună dispoziţie întreaga asistenţă. Scena a fost “îmbrăcată” precum odaia ţărănească tradiţională: cu icoane, carpete, şervete din pânză de casă şi brad de Crăciun. În scenă şi-a făcut apariţia un grup de copii, aşezându-se în jurul unei mese încărcate cu daruri, de pe care nu au lipsit nici lumânările, nici busuiocul. Programul a fost deschis de un şcolar din clasa I, căruia i s-au alăturat colindătorii – tineri (elevi, studenţi) şi adulţi, îmbrăcaţi în costume populare, dând glas celebrelor piese: “Praznic luminos”, “Lângă iesle”, “Îngerii cântau”, sau poeziilor (aproape uitate azi) de George Coşbuc şi Vasile Voiculescu. Au prezentat apoi un Pluguşor şi Aghiosul – obicei tradiţional al satului. Coordonatorul primei părţi a programului a fost preotul paroh Nicolae Eftimie.
Partea a doua a programului a aparţinut Ansamblului folcloric “Datina păstorilor”, care a adus, la rându-i, cântece din repertoriul local, acompaniate la ţiteră şi la fluier de talentatul Constantin V. Vasile (instructor: prof. Eugenia Tron). Echipa de dansuri populare, formate din 8 perechi de tineri, a readus în memoria spectatorilor partituri sortite şi ele uitării, la concurenţă cu modernitatea agresivă a momentului; e vorba despre dansuri vechi numite simbolic: Floricica, Sârba lui 22, Raţa (la acordeon: Gheorghe Arpăşanu, instructor: Ionescu Ion). Rapsodul popular Ana Bârdici a cucerit publicul, interpretând un colind şi o doină, piese de pe recentul album, lansat cu acest prilej.
În sunetul muzicii şi în aplauzele spectatorilor, pe scenă a intrat echipa celor mai mici dansatori – elevi de la şcoala cu clasele I-VIII din sat. Dansurile pe care aceştia le-au interpretat, Hora mare, Alunelu’, Ungurica, Brâul pe 6, au adăugat un plus de originalitate programului, fiind însoţite de aplauze frenetice din partea tuturor celor prezenţi. “Cum să nu te bucuri când afară ninge liniştit, iar în sala de spectacole, în jurul pomului de Crăciun, colindători foarte mici, dar şi înaintaţi în vârstă, în minunate straie populare, ne oferă clipe de mare veselie, toate închinate Naşterii Mântuitorului?” – a adaugat sincer entuziasmat tânărul Gheorghe Eftimie, elev în clasa a XII-a la Liceul “Dinu Lipatti” din Piteşti.
Într-o nouă costumaţie, aidoma fraţilor din Galeşul sibian, s-a întors apoi pe scenă grupul “Datina păstorilor”, interpretând acum o selecţie de cântece ciobăneşti, specifice comunităţilor de oieri de la poalele munţilor. Programul s-a încheiat seara târziu, atunci când într-un glas s-a cântat “Întru mulţi ani această zi!” Undeva, în “ieslea” caldă a sufletului găleşean, aceste momente vor adăuga Crăciunului 2010 o filă impregnată de o emoţie înaltă în toată simplitatea ei, precum aceea încercată de păstorii care au văzut însăşi Naşterea Fiului lui Dumnezeu.
A consemnat Gheorghe N. TIŢA

“Cânt din inimă pentru inimi”- profil folcloric Ana Bârdici

Posted in cultura with tags , , , on decembrie 4, 2010 by argesuldenord

S-a născut în Galeşul argeşean (azi sat al comunei Brăduleţ) la 10 septembrie 1951, ca fiică a lui Nicolae şi Maria Marinescu, ţărani neaoşi ai satului. A urmat învăţământul primar şi gimnazial la şcoala din sat, perioadă de care îşi aminteşte cu multă plăcere, în mod special de prezenţa pe scena de la căminul cultural la serbările de sfârşit de an şcolar, prilejuri cu care a interpretat cântece din folclorul local sau ca membră a formaţiei de dansuri populare. Aplauzele spectatorilor au încurajat-o în lărgirea orizontului de cunoştere în domeniul etnografiei, obiceiurilor şi tradiţiilor din satul natal.După terminarea studiilor la Şcoala Sanitară din Piteşti, a fost repartizată la spitalul din Câmpulung Muscel pe postul de asistentă, Secţia Pedriatrie. Pe lângă activitatea profesională de zi cu zi, şi-a dat seama că plăcerea de a cânta presupune preocupare fără oprire, dăruire în tot ce întreprinde. A făcut parte din echipa de dansuri populare, solistă de muzică populară, reprezentând instituţia în care lucra la concursurile artistice de amatori organizate pe plan local şi judeţean. Din anul 1979 s-a transferat la Dispensarul uman din comuna Brăduleţ. După 1989 este membră a Ansamblului folcloric “Murmurul Vâlsanului”.Vocea plăcută, un timbru deosebit, muzicalitatea nativă îi garantează o notă personală în interpretarea melodiilor folclorice. Acordă un interes egal melodiei şi textului. La concursul judeţean al grupurilor vocale şi instrumentale, al rapsozilor, soliştilor vocali şi instrumentişti de muzică populară “Cântecele Argeşului” din martie 2007, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Argeş îi acordă premiul I. Primeşte tot premiul I la Secţiunea muzică populară seniori la Festivalul muzical “Curierul zilei”, Ediţia a VIII-a (26, 27, 28 august 2008).Este posesoare a unui întins repertoriu de doine, balade, cântece de ciobănie, romanţe, melodii emanând culoare locală şi bucurie de viaţă: “Nalt e Vârful Moldoveanu”; “Pădure soră, pădure”; “Ciobănaş de la mioare”; “Afară-i noapte cu lună”, ş.a., cântece imprimate pe cele două albume proprii. Dintre cele câteva zeci de costume populare din colecţia personală îşi alege cu mare atenţie pe cel care să-i asigure unitatea dintre melodie şi vers, la desele apariţii la West TV, Argeş TV, Favorit TV, Etno TV sau pe scenă la diferite spectacole. Mamă a cinci copii şi opt nepoţi, poartă în suflet frumuseţile bătrânului Vâlsan şi le dă viaţă în cântecele sale!
Prof. Gheorghe N. TIŢA

Schimbarea la faţă a adus prăpăd în nordul Argeșului

Posted in rural with tags , , , , , , , , , on august 28, 2010 by argesuldenord

În noaptea de 6 spre 7 august, fulgere teribile au brăzdat catapeteasma întunecată a cerului, urmate de tunete care au zguduit fără milă pământul. Vântul stârnit ca din senin a luat proporţii de vijelie, rupând crengile copacilor şi chiar scoţându-i din rădăcini. Pe ici, pe colo au început să zboare bucăţi smulse din acoperişuri şi tot felul de resturi depozitate aiurea. Zăgazurile cerului parcă s-au rupt şi puhoaie de apă s-au prăvălit peste pământ şi peste gospodăriile oamenilor. Reţelele de electricitate prost întreţinute de CEZ Distribuţie au cedat şi un întuneric de început sau de sfârşit de lume apocaliptic s-a înstăpânit pentru mult timp peste satele cuibărite pe cele patru văi de râuri – Topologul, Argeşul, Vâlsanul şi Râul Doamnei – sau agăţate de coastele dealurilor care dau temeinicie celor mai înalţi munţi ai ţării. A fost o noapte de groază, în care mulţi oameni au crezut că le-a bătut ceasul de pe urmă, cât timp nici făcliile de Paşte păstrate cu sfinţenie sub icoanele cu busuioc nu păreau să-i mai scape de ispăşirea păcatelor ştiute sau neştiute, anunţate de stihiile dezlănţuite. “Doamne, iartă-ne şi ajută-ne!”, s-au rugat chiar şi cei care în ultimul timp au cam uitat calea bisericii.

Furia devastatoare a apelor

Furtuna bezmetică şi ploaia în rafale a rupt crengi şi a dezrădăcinat copaci purtaţi de torente la vale. La Piscu Negru şi în alte locuri, pietrele s-au desprins din trupul muntelui şi s-au prăvălit în hău. După câteva ore de potop a început să alunece pământul acolo unde solul a fost mai slab şi puhoaiele au putut muşca spornic din malurile apelor. Aşa s-a întâmplat la Cicăneşti, unde puţin după miezul nopţii de vineri spre sâmbătă (6 spre 7 august), apele au reuşit să izoleze comuna de restul lumii pe drumul judeţean care face legătura cu Albeştiul. Intervenţia promptă a forţelor locale conduse de către primarul Ion Ionescu a făcut ca până în zori, legătura cu lumea să fie restabilită.
La Albeşti, pe DN 7C spre Barajul Vidraru, Valea Stupina, regularizată de zeci de ani, n-a mai reuşit să preia puhoaiele, un zid de sprijin a fost afectat, s-au format mici baraje naturale care au împins apa spre gospodăriile din împrejurimi şi în zona bisericii din centru parcă ar fi curs un râu uriaş. Distrugerile au fost şi mai mari în satul natal al primarului, la Brăteşti, unde au fost distruse mai multe poduri şi podeţe, izolând cătune şi gospodării, distrugând drumuri şi uliţe. La fel s-a întâmplat şi la Corbeni, pe Valea Oească, pe drumul spre satul Poienari, unde apele învolburate ale Limpezii şi Turburii au inundat mai multe gospodării ceva mai sus de Dispensarul veterinar, în zona podului de la Iosifaru. Reţeaua de aducţiune a apei potabile a fost ruptă pe câţiva zeci de metri, la Berindeşti, spunea a doua zi primarul Daniel Dincuţă.
Punţi pietonale şi podeţe au fost distruse şi la Borovineşti (Valea Iaşului), unde a fost afectat serios şi drumul. Dar cele mai mari distrugeri le-au provocat apele la Brăduleţ, unde Vâlsanul a ieşit din albie, inundând gospodării, case, culturi agricole, distrugând un pod şi mai multe autoturisme luate de viituri. Nici Muşăteştiul, Nucşoara şi Corbii n-au fost ocoliţi de furtună şi de furia apelor, care i-a făcut pe localnici să se teamă de o repetare a dezastrului de luna trecută din Moldova.

Reţele electrice distruse

Proasta întreţinere din ultimii ani, supraîncărcarea reţelelor electrice, faptul că branşamentele s-au tras aiurea printre crengi de copaci care nu s-au mai curăţat şi multe alte nereguli, au dus la avarierea mai multor circuite. Bilanţul dezastrului făcut sâmbătă, 7 august, a fost totodată unul al incompetenţei cu care sunt administrate reţelele de distribuţie. Nu mai puţin de 17 linii electrice aeriene de medie tensiune au fost afectate, din care 3 total şi 14 parţial, cărora li s-au mai adăugat 135 posturi de transformare. De asemenea, au fost rupţi 8 stâlpi de susţinere a reţelei, înregistrându-se întreruperi în furnizarea energiei electrice în mai multe localităţi din nordul Argeşului, dintre care amintim Arefu, Albeştii de Argeş, Brădet, Cicăneşti, Corbi, Nucşoara, Valea Danului şi Valea Iaşului.
Vijeliile şi furtunile au revenit, provocând noi necazuri duminică, 8 august. Bilanţul făcut a doua zi la CEZ includea 11 linii aeriene de medie tensiune avariate, 120 posturi de transformare şi 18 stâlpi doborâţi. La momentul respectiv erau întreruperi de energie electrică la Albeşti, Ciofrângeni, Cicăneşti, Brăteşti, Bărăşti, Brăduleţ, Muşăteşti, Tigveni şi Valea Iaşului. Sătenii au fost scoşi din minţi de desele întreruperi de energie electrică, pentru că li s-a afectat aparatura electrocasnică, reţelele de internet sau televiziune prin cablu şi au suferit pierderi chiar şi în micile lor afaceri. În încercările lor disperate de a reclama un deranjament, au fost puşi în postura de a discuta cu roboţi telefonici atunci când au apelat la 0251/929. În consecinţă, şi-au îndreptat fulgerele mâniei spre primari, viceprimari şi ceilalţi aleşi locali, care au ajuns fără temei un soi de paratrăsnete pentru CEZ Distribuţie. Publicaţia noastră le pune la dispoziţie tuturor celor nemulţumiţi de prestaţia angajaţilor de la electricitate site-ul www.cez.ro, unde la secţiunea “Echipă” vor găsi adresele tuturor şefilor firmei la nivel naţional. Acolo îi sfătuim să-şi posteze mesajele şi să spună tot ce au pe suflete, ca să ştie şi dumnealor cât de mulţumiţi le sunt clienţii care le achită cu conştiinciozitate facturile lunare.

“Fără bani şi voinţă politică nu se poate face mare lucru!”

Constatarea îi aparţine preşedintelui Consiliului Judeţean Argeş, Constantin Nicolescu, şi a fost făcută imediat după dezastrul înregistrat la începutul acestei luni. Edilii locali n-au aşteptat cu mâinile în sân sosirea Comisiei judeţene de evaluare a pagubelor. Primarii Vasile Sava (Albeştii de Argeş), Daniel Dincuţă (Corbeni), Mircea Păuna (Muşăteşti), Emil Simion (Brăduleţ), Nicolae Barbu (Valea Iaşului, cu viceprimarul Marian Olărescu şi consilierul local Constantin Ştefănescu) şi ceilalţi prim-edili şi-au suflecat mânecile şi au trecut la muncă pentru înlăturarea urmărilor inundaţiilor şi revenirea la o viaţă cât de cât mai aproape de normalitate. La Albeşti, de pildă, s-a primit ajutor în utilaje de la Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului, la Brăduleţ, de la firma Dracones, graţie omului de afaceri Ştefan Lăzăroiu, dar în cele mai multe locuri forţele proprii au fost baza.
În săptămâna care a urmat prăpădului, localităţile afectate de inundaţii au fost vizitate de amintita comisie, care a constatat pagube de miliarde de lei vechi. Câteva exemple: Albeştii de Argeş (28), Cicăneşti (25), Corbeni (8). Din păcate, cei mai mulţi cetăţeni n-au avut bunurile asigurate şi pagubele lor nu vor fi acoperite. Pe de altă parte, ultima furtună le-a reamintit tuturor cât de importante sunt şanţurile pluviale şi evitarea depozitării necontrolate a materialelor pe marginile cursurilor de apă. E timpul ca toate primăriile să-şi asigure sprijinul cetăţenilor şi să ia toate măsurile pentru ca astfel de nenorociri să fie pe cât posibil limitate. Altfel e de rău pentru toţi şi e păcat de Dumnezeu!…
Vladimir ALBU

Din activitatea deputatului Mircea Drăghici

Posted in politica with tags , , on iunie 27, 2010 by argesuldenord

Interpelare adresată ministrului Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely

Situaţia exploatării materialului lemnos din zona Muşăteşti

Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că în ultimii ani defrişările ilegale au luat o amploare fără precedent, iar metaforicul aur verde riscă să devină doar o amintire în multe zone ale ţării! Omenirea pierde anual păduri de circa 20 de milioane de hectare, o suprafaţă egală cu teritoriul Marii Britanii, defrişări care au drept consecinţă emiterea a milioane de tone de dioxid de carbon! Jaful de material lemnos continuă în pofida faptului că aproape zilnic poliţiştii, jandarmii şi angajaţii ocoalelor silvice dau amenzi şi întocmesc dosare. Tăierile ilegale şi furturile masive de arbori ameninţă echilibrul ecologic, aşa cum se întâmplă astăzi în nordul judeţului Argeş, în comuna Muşăteşti, unde se văd dealuri întregi de pe care pădurea a fost rasă fără milă, până la ultimul copac!
Defrişările ilegale de arbori tind să reducă drastic suprafeţele de pădure din zonă, totul, pe fondul existenţei unei legislaţii permisive, exploatată din plin de afaceriştii de pretutindeni, dar şi de unii localnici amatori de înavuţire peste noapte. Treptat, tot mai mulţi proprietari de păduri, samsari şi “investitori” au descoperit o modalitate facilă de câştig prin tăierea fără discernământ a mari suprafeţe de pădure. În ultimii ani, deşi autorităţile par să conştientizeze efectele dezastruoase ale fenomenului, măsurile aplicate sunt insuficiente şi ineficiente, atâta timp cât majoritatea cazurilor de infracţiuni silvice cercetate se referă la rromi prinşi la furat de lemne, în timp ce transporturile ilegale cu ajutorul camioanelor de mare tonaj par să existe doar în mintea localnicilor care le-au reclamat oamenilor legii.
Cu cât distanţa faţă de zonele locuite creşte, cu atât ororile silvice sunt mai numeroase. Localitatea Muşăteşti ocupă un sector important din Subcarpaţii Getici. Comuna beneficiază de două căi de comunicaţie majore: drumul naţional Curtea de Argeş – Câmpulung Muscel şi drumul judeţean Merişani – Brădetu. Pe aceste drumuri trec zilnic camioane de mare tonaj cu lemne, care nu fac altceva decât să accentueze starea deja proastă în care se află. Pe lângă defrişările abuzive, oamenii se plâng ca s-au trezit şi cu fisuri în structurile caselor, determinate de transporturile haotice de lemne!
Cetăţenii din Muşăteşti, care mi-au semnalat această problemă în cadrul audienţelor s-au plâns că autorităţile statului, începând cu Garda de Mediu şi terminând cu Direcţia Silvică, nu îşi îndeplinesc sarcinile şi atribuţiile. Oamenii au afirmat că s-au săturat să facă mereu reclamaţii, iar instituţiile statului să stea
cu mâinile în sân sau mai grav, să-i anunţe pe “ucigaşii pădurilor”, atunci când vin în control, ceea ce este strigător la cer. Locuitorii comunei Muşăteşti au făcut numeroase demersuri, dar codrul este jefuit fără ca nimeni să ia în calcul pericolele: defrişările afectează mediul şi clima, camioanele supraîncărcate cu buşteni distrug drumurile, oamenii asistă stupefiaţi cum legea este călcată în picioare!
Având în vedere toate aceste aspecte, vă adresez respectuos rugămintea, de a-mi comunica punctul de vedere oficial faţă de această situaţie şi măsurile ce se pot lua, pentru a împiedica extinderea defrişărilor abuzive din localităţile judeţului Argeş, dar şi de la nivel naţional, având în vedere importanţa acestei resurse naturale.
Deputat, Mircea Gheorghe DRĂGHICI

Revedere emoţionantă la vatra părintească din Galeş-Brăduleţ: După 6 decenii – modele, profesii, certitudini

Posted in eveniment rural with tags , , , on iunie 27, 2010 by argesuldenord

În una din zilele începutului verii 2010, zi binecuvântată de Dumnezeu, mai frumoasă decât altele, şi-au dat întâlnire în Galeşul argeşean, după o frumoasă tradiţie, fiii şi fiiicele satului stabiliţi în diferite colţuri din ţară şi din afară, la împlinirea vârstei de 60 ani şi 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a (prima promoţie a învăţământului obligatoriu de opt clase). Organizatoarele manifestării de suflet au fost Maria Stan (Cerbureanu) şi Gheorghiţa Uţa (Georgescu), care s-au ocupat până în cele mai mici detalii pentru ca revederea să emoţioneze în fiecare clipă.
Primul popas a fost la şcoala cu clasele I-VIII. Înainte de a ajunge în sala de clasă, toţi participanţii au admirat frumuseţea parcului la care au contribuit prin plantarea puieţilor de brazi, de tuia, de tei, de trandafiri. S-au vizitat sălile de clasă, laboratorul de biologie, chimie, informatică, sala de sport, biblioteca. Şcoala are instalaţie de încălzire centrală. Pentru cele văzute, numai cuvinte de admiraţie pentru realizatorii lor! Acum sala de clasă în care au terminat clasa a VIII-a a devenit neîncăpătoare pentru cei 16 absolvenţi, împreună cu soţii, respectiv soţiile lor, ba chiar şi cu copiii lor. După momentul de reculegere, pentru profesorii şi colegii lor trecuţi la cele veşnice, propus de învăţătorul pensionar Gheorghe N. Tiţa, nerăbdarea şi emoţiile se citeau pe feţele tuturor. S-a strigat catalogul; s-au depănat amintiri, şi nu puţine. Au trecut doar 60 ani de viaţă…

Declaraţii

Cu bucurie şi emoţie în glas, farmacista Ileana Ceapă (Tron) din Bucureşti remarca: “Prima noastră revedere după 45 ani… Aruncând o privire înapoi, peste anii de viaţă, 60 la număr, îmi vine în gând şi parcă trăiesc ziua când fiecare dintre cei 22 elevi, cu certificatul de absolvire a opt clase, a plecat spre un oraş pentru continuare studiilor. Dacă oraşele prin care am trecut sau ţările pe care le-am vizitat ne-au oferit mult mai mult decât satul natal, pe care l-am părăsit din motive obiective, n-am uitat vatra strămoşească, neamurile, prietenii din copilărie şi ne întoarcem ori de câte ori avem posibilitatea să o facem. Dovadă – revederea de astăzi. Din 22 absolvenţi, 16 suntem prezenţi. Satul se poate mândri cu o şcoală aşa de frumoasă, bine înzestrată, curată, cu cadre didactice care-şi merită pe deplin titlul de DASCĂL!”
L-am ascultat cu atenţie şi pe prof. Constantin Simion din comuna 1 Decembrie, judeţul Ilfov. “Ideea revenirii în satul natal este întodeauna seducătoare pentru cei care destinul i-a dus departe, în lume. Revederea leatului ‘60 îmi oferă percepţia nemiloasă a curgerii neostoite a timpului. Cu toate că, în răstimpuri, am revenit la casa sufletului, ca să-l citez pe Nichita Stănescu, există colegi pe care nu i-am reîntâlnit până azi – spiritual, însă i-am regăsit pe toţi. Satul este aşa cum îi stă bine unei comunităţi ancorate în tradiţie, modestie şi demnitate. Să vă spun un fapt pe care nu l-am mărturisit niciodată, dar emoţiile momentului mă determină să-mi deschid sufletul. De ce mi-am ales profesia de dascăl? Două au fost momentele care mi-au hotărât drumul în viaţă. Primul se leagă de numele  învăţătorului Ion Vintilă, Dumnezeu să-l odihnească! Prin clasele a III-a şi a IV-a, când ne-am mutat în şcoala nouă, mă lăsa câteodată monitor la clasa dânsului. Închipuiţi-vă ce mândru putea să se simtă în postura de învăţător un copil în faţa altor copii cu doar un an mai mici decât el! Culmea era că acei copii chiar mă ascultau! Au fost primele picături turnate la rădăcina viitoarei cariere didactice.
Al doilea moment se raportează la ideea de model. Privind în ecranul memoriei, se distinge profilul unui tânăr zvelt, longilin, al cărui păr negru părea desprins din Mioriţa, cu o prezenţă de o eleganţă aparte, desăvârşită, maestru al dansului popular, în ale cărui taine iniţia şi elevii, dar şi tinerii satului participanţi la diferite concursuri, exigent şi competent profesor de Geografie, punând în operă ştiinţa şi arta de a instrui a absolventului de şcoală pedagogică, în a cărui inimă pulsa o atât de necuprinsă sete de dăruire întru iluminarea semenilor – de la copii până la bătrânii satului – încât mi-a rănit iremediabil sufletul cu frumuseţea şi puritatea ei, şi atât de rară încât n-am mai regăsit-o pe de-a-ntregul în nicio altă exprimare omenească…
A constituit pentru mine, străbătând vremea, imaginea dascălului, fiu al satului, întrupat aievea din paginile literare, al cărui prototip am încercat să-l urmez de-a lungul carierei mele didactice şi pe care n-am reuşit încă a-l atinge… Numele lui este Gheorghe N. Tiţa”.

Comori de spiritualitate românească

În intervenţia sa, învăţătorul pensionar Gheorghe N. Tiţa a vorbit despre instituţia în care fiecare dintre noi am trăit cele mai bogate amintiri. Şcoala este locul în care dascăli răbdători şi perseverenţi, cu dragoste şi înţelegere ne ajută să acumulăm cunoştinţe pentru viaţă, dar şi locul marilor bucurii ale idealurilor specifice tinereţii.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Preotul paroh Nicolae Eftimie şi-a exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi pentru scurt timp, în mijlocul consătenilor, a dăruit fiecăruia o iconiţă şi broşura “Galeşul de Argeş – o vatră românească autentică”. Un moment cu totul emoţionat l-a constituit intonarea de către corul bisericii “Întru mulţi ani această zi!” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi. Colegele de generaţie Maria Stan şi Gheorghiţa Uţa, gazdele pentru o zi, i-au invitat la o masă tradiţională găleşeană. În după-amiaza zilei s-a vizitat Muzeu Etnografic al satului Galeş, muzeu deschis pentru public în urmă cu 33 ani. Mulţi dintre cei prezenţi şi-au amintit cu plăcere despre unele obiecte colectate în cadrul acţiunii “Căutătorii de comori”, obiecte depozitate atunci într-o sală de clasă. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul obiectiv – Biblioteca satului Galeş deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”,  proiect semnat de înv. Gheorghe N. Tiţa şi pr. Nicolae Eftimie. Biblioteca numără 9.217 volume, 201 cititori cu fişă de lectură, 4.258 cărţi împrumutate. În fiecare an, la 27 iulie, se organizează o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii. Se acordă premii câştigătorilor unui concurs organizat pe bază de buletine, diplome pasionaţilor de lectură şi se urmăreşte un program prezentat de formaţia tinerilor din sat, “Datina păstorilor”. În sala de protocol a Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş s-a prezentat filmul “Tradiţii în Galeşul argeşean”, realizator Cristian Struţeanu (1996). Ziua s-a încheiat cu o seară distractivă, cu promisiunea ca următoarea întâlnire să aibă loc la începutul verii anului 2011.
Lucreţia TIŢA
Foto: Victor EFTIMIE

Apa de la Brădet – sub sechestru la AVAS

Posted in actualitate with tags , , , , on martie 28, 2010 by argesuldenord

Directorul general al SC AQUATERM, Ion Bolovan i-a informat pe membrii Adunării Generale a Acţionarilor că sunt probleme cu apa potabilă de la Brădet. În fapt, din cauza datoriilor, a ajuns sub sechestru la AVAS. “Noi administrăm situaţia şi la Brădet, însă nu suntem tocmai în regulă din punct de vedere legal. Aşa nu mai merge! Vă rog să-mi permiteţi să fac paşii necesari pentru scoaterea de sub sechestru, predarea bunului către Consiliul Local Brăduleţ, după care, în funcţie de ceea ce veţi hotărî, fie să-l lăsăm la dispoziţia comunităţii locale, fie să-l preluăm printr-un contract legal de concesiune”, a cerut Ion Bolovan şi a primit aprobarea de a începe toate demersurile pentru intrarea în legalitate.
Roxana MOLDOVAN