Arhivă pentru 2012

Pastorala la Naşterea Domnului 2012

Posted in religie with tags , , , on decembrie 17, 2012 by argesuldenord

patriarhul-danielHAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI
“Pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om” (Crezul ortodox)

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este mai întâi de toate sărbătoarea iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume. Fiul lui Dumnezeu Cel veşnic S-a făcut Om, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, adică pentru a dărui oamenilor, păcătoşi şi muritori, iertarea păcatelor şi viaţa veşnică. “Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la noi” (I Petru 1, 10).
Când Fiul lui Dumnezeu este dăruit de Tatăl pentru viaţa şi mântuirea lumii, El nu este dăruit ca un obiect, ci ca Persoană liberă, smerită şi iubitoare, deoarece Fiul Se dăruieşte Tatălui prin ascultare smerită şi Se dăruieşte oamenilor prin iubire milostivă, vindecând orice boală şi orice neputinţă din popor şi iertând păcatele celor care se pocăiesc.
Aşadar, taina Crăciunului este taina iubirii milostive şi smerite a lui Dumnezeu pentru oameni. Pe cât a coborât Fiul Lui Dumnezeu la noi pe pământ, pe atât ne-a deschis nouă oamenilor drum ca să ne înălţăm la El, la viaţa cerească.
De aceea, Întruparea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om din iubire nesfârşită faţă de om, este temelia şi inima credinţei creştine. Această sfântă şi mare lucrare mântuitoare a fost şi scopul pentru care Dumnezeu a făcut lumea. Ea a fost prezisă de profeţii lui Dumnezeu inspiraţi de Duhul Sfânt, iar apoi a fost văzută şi mărturisită de Apostolii lui Hristos (cf. Romani 1, 2), a fost apărată şi formulată ca dogmă de către Părinţii Bisericii în faţa ereziilor, a fost preamărită în rugăciuni şi lăudată în cântări de-a lungul veacurilor de către toţi creştinii binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu.
Pentru Sfinţii Apostoli, contemplarea tainei Întrupării sau Înomenirii Fiului lui Dumnezeu este izvorul întregii teologii, al întregii vieţi spirituale şi al misiunii Bisericii în lume. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel, uimit în faţa iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru lume, exclamă: “Cu adevărat mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă” (I Timotei 3, 16). Iar Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan zice: “Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu L a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16).
Urmând credinţei Sfinţilor Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, mari dascăli ai lumii şi ierarhi, cuvioşi şi mărturisitori, imnografi şi melozi, n-au încetat să preamărească taina iubirii nesfârşite a lui Dumnezeu pentru lume, care s-a descoperit nouă prin Iisus Hristos. În această privinţă, Sfântul Maxim Mărturisitorul (662) spune că “din dor nesfârşit după oameni, Cel ce există din fire S-a făcut cu adevărat însuşi cel iubit” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 5, traducere din limba greacă veche, introducere şi note de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2006, p. 78), adică om.
Cine altul poate mântui sau vindeca pe om de păcat şi de moarte, decât Dumnezeu Cel fără de păcat şi moarte? Cântările ortodoxe ale Naşterii Domnului vorbesc despre vindecarea omului de păcat prin Naşterea lui Hristos: “Pe cel după Chip şi după asemănare, văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât şi S-a sălăşluit în pântecele Fecioarei, fără schimbare, ca într-Însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care strigă: slavă arătării Tale, Izbăvitorul meu şi Dumnezeu” (Litia, stihira 4, alcătuire a lui Ioan Monahul). Iar Sfântul Grigorie de Nyssa (395) descrie scopul Întrupării Fiului Cel veşnic al lui Dumnezeu, zicând: “Firea noastră cea slăbănogită, într-adevăr, avea nevoie de doctor, omul căzut de istoveală aştepta pe Cel ce-i va întinde mâna, cel ce-şi pierduse viaţa aştepta pe Dătătorul ei” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt Catehetic sau Despre învăţământul religios, VIII, în PSB 30, Scrieri. Partea a doua: Scrieri exegetice, dogmatico-polemice şi morale, traducere şi note de pr. prof. dr. Teodor Bodogae, Bucureşti, 1998, p. 302).
Pe scurt, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au rezumat învăţătura despre scopul Întrupării Fiului lui Dumnezeu astfel: “Dumnezeu S-a făcut Om, pentru ca omul să poată deveni Dumnezeu, după har”. Sau: “Dumnezeu S-a făcut purtător de trup, pentru ca omul să poată deveni purtător al Duhului (Sfânt)”. Sau: “Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Fiu al Omului, pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har”. Toţi oamenii care, prin credinţă şi Botez, primesc pe Hristos ca Mântuitor al lumii devin fraţi şi surori în Hristos, nu datorită unei înrudiri biologice, naturale, ci prin înfierea dumnezeiască după har (cf. Ioan 1, 12).
Aşadar, de la Întruparea şi Naşterea Fiului lui Dumnezeu ca Om, iubirea Preasfintei Treimi umple inima umană a Fiului lui Dumnezeu de iubire dumnezeiască infinită şi eternă pentru întreaga umanitate, iar iubirea veşnică a Tatălui faţă de Fiul Său Care S-a făcut Om este şi iubire veşnică pentru oameni, împărtăşită lor prin Duhul Sfânt. Întrucât Hristos Domnul ne-a descoperit în El însuşi iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, fiecare fiinţă umană iubită de Dumnezeu este un loc sacru al prezenţei lui Hristos. “Taina omului-frate” este, de fapt, taina iubirii lui Hristos prezent în fiecare om. “Dumnezeu – spune Sfântul Maxim Mărturisitorul – S-a făcut sărac de dragul nostru şi a luat asupra Sa, prin împreuna pătimire patimile fiecăruia, şi până la sfârşitul lumii pătimeşte mistic pururea pentru bunătatea Sa, după analogie cu pătimirea fiecăruia” (Sfântul Maxim Mărturisitorul, Mystagogia. Cosmosul şi sufletul, chipuri ale Bisericii, introducere, traducere, note şi două studii de pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2000, p. 45).
Prezenţa tainică a Domnului Hristos în oamenii săraci şi smeriţi, “în aceşti fraţi prea mici” ai Săi (cf. Matei 25, 37-40), se explică prin iubirea Sa milostivă şi smerită pentru fiecare fiinţă umană. Taina omului-frate ne descoperă de fapt că omul care ne cere ajutor este pentru noi o chemare la mântuire, dacă-l ajutăm, sau un obstacol în calea mântuirii, dacă-l neglijăm.
În acest înţeles duhovnicesc al iubirii milostive ca poartă a mântuirii omului, anul 2012 a fost consacrat în Biserica noastră drept “An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”. De aceea, în centrul atenţiei noastre pastorale şi misionare s-a aflat Taina Sfântului Maslu ca Taină a vindecării trupului de suferinţă şi a vindecării sufletului de boala păcatului. Mai precis, am fost chemaţi să aprofundăm învăţătura de credinţă ortodoxă privitoare la Taina Sfântului Maslu şi să amplificăm ajutorarea sau îngrijirea bolnavilor, prin iubire milostivă faţă de cei ce suferă sufleteşte şi trupeşte.
Lucrarea aceasta a Bisericii a fost benefică şi sfinţitoare pentru mulţimea bolnavilor din unităţile medicale şi din parohii. Ea a întărit comuniunea frăţească, conlucrarea pastorală şi social-filantropică, între cler şi credincioşii mireni, dar şi între Biserică şi alte instituţii. Această lucrare trebuie continuată şi în viitor, pentru că mâinile celor care ajută pe oamenii aflaţi în suferinţă sunt mâinile iubirii milostive a lui Hristos.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
În timpul Postului Crăciunului, mulţi dintre dumneavoastră v-aţi învrednicit să vă spovediţi şi să vă împărtăşiţi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, Cel răstignit şi înviat, primind astfel iubirea milostivă şi sfântă a lui Hristos. De aceea, împărtăşirea cu Trupul şi Sângele lui Hristos trebuie să ne facă milostivi faţă de suferinţele semenilor noştri pentru care Mântuitorul S-a născut, a pătimit, a murit şi a înviat. “Vrei să cinsteşti Trupul Stăpânului? – spune Sfântul Ioan Gură de Aur -, nu-L dispreţui, când este gol. Nu-L cinsti doar în biserică, prin haine de mătase (care acoperă Sfântul Potir, n.n.), în timp ce afară Îl laşi gol, tremurând de frig. (…) Cinsteşte-L deci, împărţind averea ta cu cei săraci: căci lui Dumnezeu nu-I trebuie potire de aur, ci suflete de aur” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia 50 la Evanghelia după Matei, III, în PSB 23, Scrieri partea a treia. Omilii la Matei, introducere, traducere, indici şi note de pr. prof. dr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994, p. 584). Omul care nu se dăruieşte pe sine lui Dumnezeu, prin  rugăciune, şi semenilor săi, prin fapte bune, sărăceşte spiritual şi se dezumanizează. De ce? Pentru că a pierdut sensul vieţii ca dăruire de sine. Egoismul constant produce în om împuţinare şi moarte a vieţii spirituale, iar iubirea şi dărnicia aduc vieţii omului împlinire şi sfinţire. Adevărul acesta este concentrat în înţelepciunea populară românească a expresiei: “Dar din dar se face Rai”, adică omul milostiv primeşte de la Dumnezeu Cel milostiv lumină, pace şi multă bucurie în suflet.
Hristos Domnul S-a născut într-o călătorie a Maicii Sale şi a dreptului Iosif la Betleem, arătând prin aceasta că Dumnezeu Cel milostiv este călător în lume şi colindător la casa sufletului fiecărui om, ca să cheme pe oameni în Casa Tatălui ceresc, a cărei poartă sau pridvor este Biserica, întrucât Sfintele Taine săvârşite în ea sunt arvuna vieţii veşnice din Împărăţia lui Dumnezeu. Deoarece Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos ne descoperă pe iubitorul de oameni Dumnezeu ca fiind călător şi colindător în lume, creştinii ortodocşi români văd în colindătorii de Crăciun vestitori ai iubirii lui Dumnezeu pentru lume. Iar preoţii care poartă icoana Naşterii Domnului la casele oamenilor simbolizează pe păstorii de la Betleem, dar şi pe Însuşi Hristos-Domnul, Care ne aduce bucuria iubirii lui Dumnezeu pentru oameni şi aşteaptă ca şi noi să răspundem, cu bucurie şi iubire, la chemarea lui Dumnezeu.
Ca odinioară în Betleem, Hristos vine tainic astăzi la noi şi prin chipurile smerite ale oamenilor fără adăpost, ale copiilor şi bătrânilor abandonaţi, ale săracilor şi bolnavilor, ale oamenilor singuri şi întristaţi, flămânzi şi neajutoraţi. Prin urmare, mai ales în aceste zile să urmăm îndemnul “colindului sfânt şi bun”: “Şi-acum te las, fii sănătos/ Şi vesel de Crăciun,/ Dar nu uita, când eşti voios,/ Române, să fii bun”. Să-i cuprindem în iubire frăţească şi pe românii care se află dincolo de graniţele României, dorindu-le ajutor de la Dumnezeu în viaţă şi în păstrarea şi cultivarea credinţei ortodoxe şi a spiritualităţii româneşti, cu gândul la cei dragi din ţară. Dreptmăritori creştini, Acum, la sfârşit de an, aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru ajutorul dăruit nouă la zidirea Catedralei Mântuirii Neamului, care se apropie de cota zero, adică se finalizează infrastructura sau baza pe care va fi construită Biserica mare, cu hramurile “Înălţarea Domnului” şi “Sfântul Apostol Andrei, Ocrotitorul României”.
În mod deosebit, mulţumim şi celor prin care Dumnezeu ne-a ajutat, şi anume: ierarhi, preoţi, monahi şi credincioşi ai Bisericii noastre, care lunar trimit la Patriarhie câte o donaţie pe bază de chitanţă, pentru construirea Catedralei noi. Între eparhiile donatoare a fost fruntaşă, şi anul acesta, Arhiepiscopia Bucureştilor. Cu multă recunoştinţă, mulţumim autorităţilor centrale şi locale, care ne-au sprijinit financiar, înţelegând că această Catedrală este o necesitate liturgică, dar şi un simbol al credinţei apostolice a poporului român şi al demnităţii lui.
La cumpăna dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2012 spre 1 ianuarie 2013, suntem chemaţi să înălţăm rugăciuni de mulţumire pentru binefacerile primite de la Dumnezeu în anul 2012 şi să-I cerem ajutorul Său în toată lucrarea cea bună şi folositoare pe care o vom săvârşi în anul nou 2013. Amintim aici că anul viitor, 2013, a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca fiind “Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”, întrucât se împlinesc 1.700 de ani de când Sfântul Împărat Constantin cel Mare a dat Edictul de la Mediolan (Milano) din anul 313, prin care înceta persecuţia împotriva creştinilor. Pentru şcolile teologice din Patriarhia Română, anul 2013 este şi “Anul comemorativ al Părintelui Dumitru Stăniloae”, cel mai mare teolog român (1903-1993). Dorim ca bucuria sfântă a Sărbătorilor Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezului Domnului să vă aducă pace şi sănătate, lumină şi ajutor, pentru a trăi viaţa ca dar al lui Dumnezeu, cultivat prin credinţă şi fapte bune! Tuturor vă adresăm urările tradiţionale “Sărbători fericite! şi “La mulţi ani!” “Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13).

Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,
DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Dată în Reşedinţa Patriarhală din Bucureşti, cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului, anul mântuirii 2012

O nouă condamnare a reeducării comuniste prin tortură – “Cea mai mare barbarie a lumii contemporane”

Posted in Eveniment urban with tags , , , , on noiembrie 1, 2012 by argesuldenord

La sfârşitul lunii trecute s-a desfăşurat în sala Primăriei Piteşti a XII-a ediţie a acestui simpozion internaţional, la care au participat supravieţuitori ai lagărelor de exterminare în care comuniştii au încercat să închidă pe vecie gura celor care se opuneau bolşevizării ţării.

De la pactul Ribbentrop-Molotov la înţelegerea Churchill-Stalin

Pentru a înţelege ce s-a întâmplat la sfârşitul celui de-al doilea război mondial şi cum au decurs evenimentele care au deviat cursul normal al istoriei ţării noastre pentru aproape o jumătate de secol, se cuvine să rememorăm câteva date semnificative. La 23 august 1939, miniştrii de Externe ai lui Hitler şi Stalin încheiau un pact de neagresiune, prin care îşi împărţeau sferele de influenţă şi chiar teritoriile unor ţări suverane. Opt zile mai târziu izbucnea al doilea război mondial, trupele hitleriste atacau Polonia dinspre vest, iar Armata Roşie avansa dinspre est spre linia de demarcaţie stabilită de Ribbentrop şi Molotov. A fost perioada în care comisarii bolşevici şi trupele de securitate din cadrul NKVD executau ceea ce s-a numit mai târziu “masacrul de la Katyn”, în care ofiţeri şi soldaţi polonezi au fost executaţi şi îngropaţi în secret în adâncul codrilor. În iunie 1940, ultimatumul sovietic răpea României Basarabia şi nordul Bucovinei. N-a trecut mult timp şi la 30 august, România Mare a fost hărtănită prin Diktatul de la Viena, pierzând o mare parte din Transilvania în favoarea Ungariei, la presiunile germano-italiene, aprobate de Hitler şi Mussolini. Concomitent, şi bulgarii făceau presiuni pentru a obţine pe lângă Cadrilater şi o bucată bună din Dobrogea! Urmarea: la 6 septembrie 1940 abdica regele Carol al II-lea şi era înscăunat fiul său, Mihai, pe care-l detronase cu un deceniu înainte. Adevăratul conducător al statului român devenea gen. Ion Antonescu, ţara intra sub influenţa Germaniei hitleriste, iar la guvernare ajungeau legionarii. Colaborarea generalului cu oamenii lui Horia Sima avea să ţină numai până în februarie 1941. La 22 iunie, trupele noastre treceau Prutul alături de Werhmacht, motivat de nevoia recuperării teritoriilor răpite prin ultimatumul Kremlinului. Ofensiva pe frontul sovietic s-a împotmolit în iarnă, între Leningrad, Moscova şi Stalingrad. În vara lui 1944, frontul revenise la graniţele României, dar mareşalul Antonescu refuza în numele onoarei de militar să întoarcă armele contra nemţilor, deşi se iniţiaseră mai multe discuţii în străinătate pe această temă. La 23 august, cu acordul regelui, şeful statului a fost arestat, dat pe mâna comuniştilor, trimis la Moscova şi returnat în ţară pentru a fi executat sub acuzaţia de crime de război. Trupele române au luptat umăr la umărcu cele sovietice împotriva foştilor aliaţi, recuperând Transilvania şi acţionând până la sfârşitul războiului în tabăra aliată. La 17 septembrie 1944, Churchill şi Stalin au bătut palma la Moscova. Premierul englez a abandonat România în favoarea Greciei, iar lui Stalin i s-a recunoscut interese de 95% în România şi alte state care aveau să constituie viitorul lagăr sovietic. În capitala noastră a sosit ministrul plenipotenţial trimis de Stalin, comisarul Vîşinski. Acesta şi-a asumat conducerea din umbră a statului nostru şi la 6 martie 1945 a impus Guvernul Petru Groza, dominat de comunişti. Cum numărul acestora era sub 1.000 în ţară, Gheorghiu Dej şi kominternista Ana Pauker au primit ordin să remedieze situaţia. Pentru a reuşi, s-au întocmit planuri complexe de deznaţionalizare prin suprimarea elitelor din toate domeniile. Politicienii burghezi, cunoscuţi drept apropiaţi de valorile democraţiilor occidentale, au început să fie izolaţi. Încă se mai duceau lupte pe frontul de vest când a început decapitarea Armatei Române, pe mo-delul aplicat deja de Stalin în Uniunea Sovietică. Alegerile din noiembrie 1946 au fost furate de comuniştii care, de fapt, le pierduseră în favoarea ţărăniştilor. “Nu contează cine şi cât votează, contează cine numără!” – decretase Stalin şi slugoii lui, care aprobaseră răpirea Basarabiei şi nordului Bucovinei în 1940, traduseseră în practică sfatul-ordin! La 30 decembrie 1947, tandemul Groza-Dej l-a silit pe regele Mihai să abdice, au proclamat republica populară şi ţara a devenit comunistă cu acte în regulă.

Suprimarea opoziţiei anticomuniste

Românii adevăraţi nu s-au împăcat cu bolşevizarea ţării, căreia i s-au opus prin toate mijloacele aflate la dispoziţie, inclusiv cu arma în mână. În nordul Argeşului au acţionat grupurile de rezistenţă conduse de av. Dumitru Apostol (pe Valea Topologului), “Haiducii Muscelului”, conduşi de fraţii Arnăuţoiu (pe văile Argeşului, Vâlsanului şi Râului Doamnei) şi cea condusă de fostul col. Gheorghe Arsenescu (în zona Câmpulung-Muscel). Elitele intelectuale şi din toate domeniile de activitate, inclusiv fruntaşi ai satelor, au înfundat sutele de puşcării şi lagăre de exterminare plasate cam prin toate zonele ţării. Sighet, Aiud, Cavnic, Gherla, Craiova, Jilava, Periprava, Rm. Sărat au devenit nume de groază, rostite în şoaptă. La Piteşti s-a aplicat reeducarea prin tortură, plan diabolic pregătit în laboratoarele Lubiankăi moscovite şi aplicat de gen. Alexandru Nicolschi, agent NKVD, ajuns în structurile de conducere ale Ministerului de Interne român. Acţiunea a fost declanşată de Sf. Nicolae, la 6 decembrie 1949, la puşcăria din Piteşti şi a fost pusă în aplicare de o trupă de sceleraţi condusă de fostul legionar Eugen Ţurcanu, cărora i se promisese iertarea de pedeapsă. Scopul acestei acţiuni era depersonalizarea şi ştergerea creierelor “subiecţilor”, care trebuiau transformaţi în slugi ale comuniştilor şi “educatori” prin alte puşcării din ţară. Metodele folosite porneau de la bătăi cumplite, prin care cei “băgaţi în fabrică” erau siliţi să mărturisească şi ceea ce nu făcuseră, ca să scape de chinuri şi să-şi câştige dreptul de a-i chinui pe colegii de suferinţă. Unii au inventat crime, incesturi, iar alţii i-au trădat pe foştii camarazi de luptă anticomunistă, după ce au fost supuşi la torturi inima-ginabile, fiind siliţi chiar să înghită excrementele proprii, pe ale călăilor sau mai ştie cine ale cui. Au fost cazuri în care unii au căzut în nebunie şi n-au mai ieşit, iar alţii n-au mai vrut să vorbească vreodată despre patimile îndurate ori au refuzat categoric să mai treacă prin Piteşti sau prin oraşele unde fuseseră întemniţaţi… Alexandr Soljeniţîn, scriitorul disident sovietic, autorul cărţii care a cutremurat lumea, “Arhipeleagul Gulag” – în care vorbea despre universul concentraţionar bolşevic – caracteriza ceea ce s-a numit Fenomenul Piteşti, Reeducarea prin tortură, drept cea mai mare barbarie a lumii contemporane. Şi trebuie crezut, pentru că vorbea în cunoştinţă de cauză!…

Pentru ca trecutul să nu se repete!

Ideea acestui simpozion s-a născut după 1990, iar cel care a făcut eforturi supraomeneşti pentru a-l lansa a fost piteşteanul Aristide Ionescu. După primele ediţii naţionale, a căpătat extindere internaţională, iar lumea a aflat stupefiată despre ceea ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de 60 ani în România comunistă. Fenomenul Piteşti a devenit obiect de studiu şi temă de doctorat pentru istorici din întreaga lume, iar comunicările anuale s-au strâns în volume impresionante şi cutremurătoare, în ciuda ignorării manifestării de către autorităţi ani la rând. Anul acesta, fiind unul electoral, s-a schimbat situaţia: prefectul Cristian Soare, vicepreşedintele Iani Popa (care s-a lăudat cu anii de puşcărie făcuţi nejustificat de bunicul său, fost miliţian pârât de un colaborator al Securităţii) şi alţii au ţinut să facă act de prezenţă la deschiderea oficială a simpozionului. Oficialităţile au plecat destul de repede şi n-au mai apucat să-l asculte pe singurul supravieţuitor prezent al reeducării, dobrogeanul Gheorghe Cuşa – cu care a purtat un dialog interesant şi fostul deţinut politic din Curtea de Argeş, Aurel Ilea –  şi nici n-au vizitat fosta puşcărie, unde s-a propus amenajarea unui memorial. Orice comentariu este de prisos. Sesiunea de comunicări s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană, iar la final o parte dintre participanţi au fost conduşi de către prof. univ. dr. Ilie Popa – care a preluat de câţiva ani sarcina organizării acestor seminarii – pe la Schitul Robaia, la Slatina, Mănăstirea Curtea de Argeş şi Biserica Domnească, unde au fost aşteptaţi de Aurel Ilea, care le-a oferit un desert la Şura de pe str. Barajului. Foştii deţinuţi politici şi cei care li s-au alăturat au dovedit că respectă testamentul unuia dintre liderii rezistenţei anticomuniste care, pe patul de moarte, în puşcărie, ceruse cu limbă de moarte: “Să nu ne răzbunaţi!”. Demersurile lor continuă cu un singur scop: acela ca astfel de atrocităţi să nu fie uitate vreodată, generând posibilitatea repetării lor într-un viitor incert…

Eva ADAM

La închiderea ediţiei: Sărbătoarea Mărului, la Tigveni

Posted in actualitate with tags , , on noiembrie 1, 2012 by argesuldenord

Tradiţionala zi a comunei, ajunsă la ediţia a VI-a,
s-a desfăşurat în preajma prăznuirii creştin-ortodoxe a Sf. Dumitru. Programul festivităţilor a fost bogat, debutând de joi, cu Focul lui Sumedru, în Bîrseştii de Sus, unde a doua zi s-au întâlnit fiii satului la hramul bisericii. Discotecile în aer liber au făcut deliciul tinerilor, iar cei mai vârstnici
s-au bucurat de cântecele lui Graţian Bădescu, Mitică Tavă, Ileana Ciuculete, Nemuritorii, Cronos, ca şi de dansurile ansamblurilor din Cicăneşti, Valea Iaşului şi Tigveni. Producătorii agricoli au avut o întâlnire pentru schimb de experienţă şi informare asupra noutăţilor din domeniul de activitate. N-a lipsit vestita plăcintă cu mere, din care s-au înfruptat şi invitaţii de onoare. Dar asupra desfăşurării evenimentului vom reveni cu amănunte în ediţia următoare a publicaţiei noastre.

Dan BASARAB

Dublă sărbătoare la Valea Iaşului

Posted in actualitate with tags , , on octombrie 31, 2012 by argesuldenord

La sfârşitul lunii trecute, în cadrul festivităţilor prilejuite de Ziua comunei, a fost aniversată o jumătate de secol de activitate a şcolii din satul Mustăţeşti. Ceea ce a fost extrem de interesant a fost faptul că n-au lipsit o parte din cadrele didactice care începeau anul şcolar din 1962 în noul local, dar şi câţiva dintre foştii elevi, cum au fost consilierii locali Andrei Grigorescu, Emil Gorunescu sau Constantin Oancea. Împreună au depănat amintiri din acei ani de început şi au subliniat faptul că de acolo s-au ridicat elevi care au făcut cinste liceelor, facultăţilor sau instituţiilor unde şi-au desfăşuta activitatea, inclusiv în străinătate. Primarul Nicolae Barbu le-a înmânat foştilor profesori diplome şi le-a mulţumit în numele edililor locali pentru faptul că au educat generaţii de copii, cu abnegaţie, deseori în condiţii grele. Ca şi ceilalţi colegi din administraţie, a deplâns situaţia în care se află învăţământul actual şi a scos în evidenţă eforturile făcute de edilii locali începând din 2004 pentru stabilizarea elevilor în localitate. Este vorba despre burse de sprijin pentru copiii proveniţi din familii cu posibilităţi materiale limitate, ca şi de asigurarea unor condiţii cât mai bune pentru desfăşurarea procesului instructiv-educativ. Dintre oaspeţii care au ţinut să fie prezenţi la sărbătoarea localităţii s-au remarcat Radu Dumitrache, care a înmânat placheta omagială a Consiliului Judeţean Argeş, primarul din Corbi, Virgil Baciu sau liderul PC Argeş, Cornel Lazăr.

Premierea valorilor locale

După tradiţionala slujbă religioasă oficiată de un sobor de preoţi, s-a trecut la premierea unor cetăţeni din comună. Este vorba despre ceva peste 100 vârstnici de peste 80 ani, 8 cupluri cu peste 50 ani de la căsătorie (Nunta de Aur) şi 11 la Nunta de Argint (25 cupluri). Ca şi la alte ediţii, s-au acordat titluri de cetăţeni de onoare ridicând numărul acestora la 15. Primele astfel de distincţii s-au acordat la ediţia din 2007, după cum urmează: Anghel Andreescu (chestor general în Jandarmeria Română); Dumitru Ghinea (director economic Faur Bucureşti); Petre Ioniţă (ing. şef şantier Centrala Nucleară de la Cernavodă); Gheorghe Petricu (diplomat, ambasador, apoi secretar tehnic al Senatului); Gheorghe Tomescu (prof. univ. Bucureşti); Nicolae Zinca (cercetător ştiinţific în industria vină-ritului); Nicolae Văcăroiu (preşedintele Senatului României); Corneliu Vadim Tudor (vicepreşeedintele acestui for, la vremea respectivă); Constantin Nicolescu (preşedinte Consiliul Judeţean Argeş); Marian Fulga (vicepreşedinte C.J.); Ion Mînzînă (deputat de Argeş). Următoarea sesiune a fost în anul 2010: Ion Ciolac (viceprimar Valea Iaşului, în perioada 1992-1994); Emilian Deaconu, primar (1968-1983); Valeriu Iacobescu, primar (1990-2004); Vasile Marin, col. ing., ISU Argeş; Ion Năstase, col. MApN; Gheorghe Nedea, secretar primărie (1986-2010); Ion Rada, consilier local (2004-2004); Petre Teacă, gen., comandant al trupelor de grăniceri. Post-mortem au fost atunci premiaţi Ion Ionescu, fost director la Şcoala Valea Iaşului şi Eugen Teculescu, fost primar al localităţii (1983-1989). Anul acesta, li s-au adăugat – la aceeaşi categorie – Nicolae Stoicescu, Angelu Dumitrescu şi Vergilica Jianu. Premianţii ediţiei 2012 au fost: Veronica Berevoiescu, col. Ion Marin, Mihail Stănescu, Teodor Teacă, Ionel Marinescu, gen. Valeriu Nicuţ, prof. Vasile Păuna, Marcel şi Leonard Duţă şi Viorel Duculescu.
Trebuie reţinut faptul că legislativul local, după ce a reluat în dezbatere cererile de cumpărare de teren din izlazul de la Valea Uleiului, şi-a dat acordul de principiu pentru începerea procedurilor de evaluare. Prima cerere a fost formulată de Benone Lazăr, fostul patron al FC Internaţional Curtea de Argeş, care a cerut să cumpere cele 2 ha teren pe care le concesionase anterior pentru 49 ani şi pentru care achita o redevenţă anuală de 1,3 miliarde lei vechi, în primii 10 ani. A doua a fost primită de la firma germană Dr. Oetker, care ceruse să cumpere 16 ha teren pentru înfiinţarea altor capacităţi de producţie, iar acordul de principiu s-a dat, cu majoritate de voturi, pentru 14 ha. Condiţia de bază a fost aceea de a se asigura înainte alternative de păşunat pentru vitele riveranilor, conform normelor agricole în vigoare. Ultima vânzare de teren în zonă s-a făcut pentru 18 euro/mp, astfel că un calcul sumar, făcut pe o evaluare estimată între 10 şi 15 euro/mp, dacă se vor vinde 160.000 mp teren din amintitul izlaz, la bugetul local ar putea intra peste 2 milioane euro. Aceşti bani ar urma să fie folosiţi, după cum spunea primarul Barbu, la rezolvarea problemelor de infrastructură locală (extinderi de reţele de apă şi canal, asfaltarea a circa 7 km drumuri comunale şi altele).
Partea artistică a fost asigurată prin grija directorului de cămin cultural din localitate, scriitorul Sorin Calea. Pe scena de la Mustăţeşti au evoluat ansamburile folclorice “Tamăşelul”, din Cicăneşti şi “Mândruliţa”, Valea Iaşului (coregraf Ilie Stelian). Cântecele şi dansurile au strâns participanţii în hore, iar grătarele, berea, vinul sau ţuica au avut partea lor considerabilă la întreţinerea bunei dispoziţii la o petrecere câmpenească, spartă la ceva vreme după ce s-au aprins primele stele pe cer. Fiii satului şi prietenii lor şi-au dat întâlnire peste un an, nu înainte de a ura din adâncul inimilor: La mulţi ani, Valea Iaşului!

Dan BASARAB

Horoscop Luna Octombrie

Posted in horoscop with tags , , on septembrie 22, 2012 by argesuldenord

Berbec: Trăieşte cel puţin o poveste intensă de iubire, în luna octombrie. Chiar şi cei implicaţi într-o relaţie deja veche vor fi din nou cuprinşi de pasiune şi vor redescoperi deliciile caracteristice mai degrabă unei luni de miere. Şi pe plan profesional, se rezolvă tot mai multe probleme.
Taur: Va trebui să dedice mult timp vieţii de familie. Vor fi unele discuţii aprinse cu rudele, dar totul se va încheia cu bine, deoarece la baza acestor relaţii se află iubirea adevărată. De asemenea, în această lună, Taurii vor studia destul, activitatea intelectuală fiind deosebit de intensă.
Gemeni: Încep să se descurce tot mai bine cu banii, problemele existente până acum dispărând treptat. De asemenea, este o lună favorabilă călătoriilor la distanţă scurtă, care vor fi destul de numeroase – cel puţin o astfel de excursie în fiecare săptămână.
Rac: Are şi el parte de tot mai mulţi bani şi dă dovadă de multă pricepere, atunci când vine vorba de cheltuire lor. Pe plan relaţional, are câteva discuţii lămuritoare cu partenerul de viaţă, în urma cărora relaţia este relansată pe termen lung.
Leu: Munceşte din greu, pe parcursul lunii octombrie. Sarcinile de serviciu se vor acumula, se vor suprapune, până în punctul în care “leii” vor fi nevoiţi să muncească şi în ore suplimentare. Pe de altă parte, Venus intrat în propriul semn astral pune accent pe emoţie şi sentiment.
Fecioară: Se ţine mai mult de lucruri neserioase în această lună. Această viziune a vieţii văzute ca o joacă permanentă nu va fi însă şi pe placul celor din jur, care se vor supăra atunci când nativul Fecioară nu le va acorda atenţia cuvenită. Prin urmare, vor fi destule momente în care acesta va fi singur.
Balanţă: Are bucuria de a vedea cum dispar problemele care au divizat familia, o bună parte din timp. În acelaşi timp, şi prietenia redevine o valoare foarte importantă pentru nativii Balanţă, care se vor afla de multe ori în centrul atenţiei tuturor prietenilor.
Scorpion: Are parte de o lună bună, pe plan profesional. Avansul este rapid, iar beneficiile care decurg de aici sunt şi ele importante. Pe de altă parte, luna octombrie este una favorabilă deplasărilor, călătoriilor, atât celor de afaceri, cât şi celor de plăcere, de relaxare.
Săgetător: Se redresează din punct de vedere financiar, după ce cheltuielile făcute în timpul verii îi cam goliseră buzunarele. De asemenea, nativii îşi vor regăsi vocaţia de intelectuali şi îi veţi vedea deseori cu o carte în braţe.
Capricorn: Este direct vizat de vestea bună a încetării retrogradării lui Pluton. Se rezolvă multe probleme vechi şi poate să reînceapă să făurească planuri de viitor. Şi pe planul afacerilor, lucrurile încep să evolueze în mod satisfăcător.
Vărsător: E preocupat în primul rând de viaţa de cuplu şi îi va acorda multă atenţie partenerului de viaţă. Cel puţin un week-end romantic petrecut împreună, departe de oricine altcineva, reprezintă o idee foarte bună pentru această lună.
Peşti: Sunt oameni foarte ocupaţi, în luna octombrie 2012. Acasă au treabă, la serviciu au treabă, mai apar şi prieteni, vecini şi rude care le solicită ajutorul în diferite probleme. În aceste condiţii, timpul rămas pentru relaxare va fi cu totul insignifiant.

Sponsor la “Întâlnirea fiilor satului Poenărei”, Ştefan Lăzăroiu – un om între oameni!

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , , , on august 31, 2012 by argesuldenord

În august 2011, la cea de a VIII-a ediţie a evenimentului ctitorit de către Virgil Baciu, prietenul său, Ştefan Lăzăroiu anunţa public că va prelua ştafeta de la Nicu Stoian şi va fi sponsor anul acesta. Probabil că unii, care-l cunoşteau mai puţin, au crezut că făcea o declaraţie de politician, mai ales că nu-şi ascundea intenţia de a candida la un post de parlamentar în colegiul de nord. Lăzăroiu a ştiut să aştepte, pentru a-şi dovedi seriozitatea, un an de zile. Din respect pentru adevăr, trebuie să spunem şi că Virgil Baciu se angajase ca ediţia din acest an s-o organizeze din postura de primar al comunei!

Oameni de cuvânt

“Când am primit invitaţia de la Virgil, i-am spus că aş veni la Poenărei cu aceeaşi plăcere şi pioşenie dintotdeauna, dacă nu m-aş teme că-mi rup maşina. M-a asigurat că nu mai e cazul şi că acum drumul arată ca unul asfaltat. Nu prea l-am crezut, dar nu puteam lipsi de la eveniment. Când am văzut cum arăta drumul modernizat de Virgil cu ajutorul lui Ştefan, am rămas fără cuvinte!… Apoi am realizat că oamenii serioşi, care au respect faţă de ei înşişi şi de cuvântul dat, aşa procedează. Cum să nu-i respecţi, mai ales în vremuri ca ale noastre, în care se iau multe angajamente, care se uită uşor?…” – spunea fostul primar de la Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Nicuţ, care a fost la cârma oraşului din 1996 până în 2008.
“Fără ajutorul lui Ştefan Lăzăroiu, nu ştiu cum aş fi reuşit să mă descurc cu rezolvarea problemei acestui drum… Mi-a pus la dispoziţie gratuit utilajele necesare pentru a face o lucrare de excepţie, apreciată de toţi cei care au venit în 18 august la Poenărei şi nu numai. Apoi s-a ţinut şi de promisiunea sponsorizării sărbătorii satului nostru, fără să se bată cu pumnii în piept. De fapt, lumea din nordul judeţului îl cunoaşte de când s-a dovedit a fi un bun creştin, care a sponsorizat destule hramuri de biserici sau sărbători ale localităţilor. Ceea ce unii nu înţeleg este faptul că Ştefan Lăzăroiu sprijină conservarea tradiţiilor acestei zone a noastră, cu tot ce are mai specific identitatea comunităţilor locale. După cum alţii au observat, el mizează pe promovarea valorilor şi talentelor locale, ceea ce nu este deloc puţin lucru. Concluzionând, Ştefan este tipul de om de care avem cu toţii nevoie!” – mărturisea şi Virgil Baciu.

Veşnică pomenire martirilor luptei anticomuniste

Potrivit tradiţiei, programul evenimentului a debutat cu slujba de pomenire a celor căzuţi în lupta cu ciuma roşie în urmă cu mai bine de 60 ani. La Râpile cu Brazi, de la Poenărei a fost ultimul adăpost al “Haiducilor Muscelului” – grupul de rezistenţă al fraţilor Arnăuţoiu, căzut în urma trădării. Tribunalele comuniste au pronunţat sentinţe de peste 1.000 ani de puşcărie pentru participarea la mişcarea anticomunistă din nordul Argeşului, precum şi condamnări la moarte. Printre cei executaţi la Jilava, în 19 iulie 1959, s-au numărat şi fii ai satului Poenărei – preoţii ortodocşi Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu (tatăl reputatului istoric din zilele noastre), învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu. Aceştia au fost come-moraţi în biserica din sat, sfinţită în 1943 şi având hramul Sf. Paraschiva, în prezenţa rudelor şi urmaşilor, dar şi a prietenilor acestora, care an de an s-au obişnuit să vină pentru a fi alături de poenăreni în prima sâmbătă de după prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Petrecere câmpenească şi foc de tabără

După cinstirea martirilor, a urmat serbarea câmpenească din curtea şcolii din sat, care adăposteşte şi muzeul îngrijit cu mare grijă de Costel Samoilă, un artist şi un literat de o factură cu totul deosebită. Ceea ce merită să fie remarcat este faptul că Virgil Baciu n-a implicat instituţia pe care o conduce în organizarea evenimentului, ci a preferat sprijinul prietenilor, dintre care s-au remarcat cei din familia Sorinel Păunescu. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cine a avut plăcerea de a participa, a fost primit cu braţele deschise, ca primarul Nicolae Barbu de la Valea Iaşului sau ca omologul din Corbu, judeţul Olt, Constantin Dinuţ, venit cu ansamblu de dansuri şi jocuri populare, din care s-au evidenţiat căluşarii în mod deosebit. Dar nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos, ţinând ştacheta calităţii ridicată prin Ruxandra Ungureanu (4 ani), Nineta Baciu (12 ani), Ana Bîrdici, “copilul orchestră” David Sturzeanu, colegul său de generaţie, Precup, care cântă la două fluiere sau Nicu “Fluieraşul” Cătănoiu, precum şi un ansamblu al pensionarilor din Piteşti – toţi aplaudaţi cu căldură de cei prezenţi, printre care se regăsea şi familia fostului deputat Adrian Miuţescu.
Maestra de ceremonii, actriţa Doina Ghiţescu, a fost la fel de inspirată cum şi-o aminteau participanţii la ediţiile precedente, menţinând buna dispoziţie până târziu, în noapte, când s-a aprins rugul din cetină, în jurul căruia s-a încins tradiţionala horă. Până atunci fusese lansată ediţia din acest an a revistei “Poenărei, străbună vatră natală”, iar cei prezenţi dăduseră din plin cinstirea cuvenită bucatelor şi băuturilor tradiţionale din rândurile cărora nu lipsiseră brânza de burduf, sărmăluţele (cu bonus, gulaşul de curcan), mititeii şi frigăruile sau vestita ţuică de Poenărei ori berea rece ca gheaţa, numai bună să stingă setea celei mai călduroase veri din ultima jumătate de secol.  Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că participarea din 2012 a fost cea mai bogată, dar care poate fi depăşită anul viitor, la ediţia jubiliară, la care cei mai mulţi şi-au dat deja întâlnire. Dar nu înainte de a ura din suflet“La Mulţi Ani, Poenărei!”

Eva ADAM

Poziţia publicaţiei noastre – Locul unde nu se întâmpla mare lucru…

Posted in editorial with tags , , on august 31, 2012 by argesuldenord

Aşa era cunoscută comuna Corbi în ultimii ani, ca o localitate încremenită, în care administraţia publică se complăcea într-o somnolenţă păguboasă. Sătenii priveau cum vecinii le-o luau înainte şi au decis că ar fi timpul să schimbe foaia. La alegerile din 10 iunie au dat un vot de blam echipei fostului primar şi au decis să mizeze pe entuziasmul lui Virgil Baciu. Lupta electorală a fost destul de grea, pentru că mulţi se tem de răsturnarea unor obişnuinţe. Asta ca să nu mai vorbim despre frica omului de la ţară că va veni în fruntea comunităţii un flămând, ca să-l schimbe pe unul care, poate, şi-a cam făcut suma. Până la urmă a învins înţelepciunea majorităţii, care a analizat situaţia şi s-a riscat să mizeze pe tânărul om de afaceri care-şi anunţase intenţia de a da semnalul deşteptării.
Începutul n-a fost deloc uşor, aşa cum veţi descoperi din interviul publicat în pagina 4 a acestei publicaţii. Primarul Virgil Baciu a înţeles destul de repede ce mari sunt pericolele care îl pândesc pe cel care se încumetă să strice rânduielile statornicite de înaintaş în primărie şi în comunitate şi, totodată, liniştea tuturor. Pentru că, prin formaţia sa intelectuală şi modul de viaţă, a fost şi rămâne un tip care cere de la colaboratori performanţă în condiţii de respectare strictă a legalităţii, de aici a şi pornit la drum. Concomitent, a instaurat un nou ritm de muncă şi a trecut la demararea unor lucrări prin care a ţinut să demonstreze că imposibilul nu există decât ca scuză pentru comoditate. Folosind resursele administraţiei, dar şi pe cele proprii şi apelând şi la sprijinul unor prieteni, a reuşit să demonstreze în timp destul de scurt că se pot face multe cu fonduri totuşi limitate, dacă există voinţă, organizare şi bună coordonare a acţiunilor sprijinite şi de beneficiarii acestora.
Aşa au apărut primele reparaţii la drumuri neglijate de ani de zile, şi aici cel mai bun exemplu au fost cele de câmp, spre proprietăţile agricole mai îndepărtate de casele gospodarilor. S-a lucrat la temperaturi înalte, în ritm susţinut şi se lucrează în continuare, pentru că noul primar din Corbi ştie că se află într-o dură competiţie cu timpul. Promisiunile sale electorale au fost destul de generoase şi are ambiţia să le îndeplinească în cea mai mare parte. Cea mai mare greutate ţine de resursele proprii avute la dispoziţie, care, conform bugetului pe care trebuie să lucreze, sunt înghiţite în mare parte de funcţionarea aparatului administrativ. Pe de altă parte, sunt destul de multe probleme încurcate lăsate ca moştenire de fostul primar. Iar cea mai grea poate să se soldeze cu plasarea Primăriei Corbi în stare de insolvenţă, datorită unui proces cu o firmă de construcţii, care a lucrat la alimentarea cu apă, proiect demarat prin 2005 şi nefinalizat până la ora actuală, din cauze neprecizate încă. Pe de altă parte, Virgil Baciu şi-a asumat riscul de a opri alimentarea cu apă în satul Corbi, pe timp de secetă, pentru a nu pune sănătatea populaţiei în pericol. Şi nu este o poveste, ci adevărul gol-goluţ, rezultat dintr-o “cârpeală” girată de predecesor acum câţiva ani. Rezolvarea definitivă a problemei şi intrarea într-o normalitate care n-a fost până acum este de aşteptat pentru perioada următoare. Una peste alta, la Corbi au început să se mişte lucrurile, fapt recunoscut şi de cei care nu sunt neapărat suporterii primarului Baciu, dar au satisfacţia de a constata de la zi la zi că localitatea lor se trezeşte la viaţă ca în povestea cu frumoasa adormită…

ARGEŞUL DE NORD

18 august – ediţia a IX-a a “Întâlnirii fiilor satului Poenărei”: Veniţi să sărbătorim împreună tinereţea fără bătrâneţe!

Posted in actualitate with tags , , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Aşa sună mesajul noului primar din Corbi. Acum 9 ani, Virgil Baciu a ctitorit această sărbătoare, poate unică în România. Câte sate ameninţate de dispariţie au reuşit să renască, găsindu-şi resursele necesare în fii precum acest om care n-a uitat de unde a plecat ca să scape de sărăcie şi s-a întors, ca om împlinit, să pună umărul la propăşirea comunităţii în care s-a născut şi a crescut?…
Virgil Baciu a avut inteligenţa de a alege ca zi a sărbătoririi satului martir al luptei antibolşevice prima sâmbătă de după prăznuirea Sf. Maria, atunci când Vara sărută obrazul sorei sale, Toamna, şi roadele se pârguiesc sub soarele generos, ca să dea mierea şi sănătatea fructelor procesate mai târziu… Poenărei este cert singurul sat din ţară care are o revistă a lui, de înaltă ţinută, ajunsă la număr egal cu a întâlnirilor fiilor satului, ce nu ostenesc să revină de departe pentru a celebra renaşterea anuală. Aici au venit de-a lungul timpului mari artişti ai ţării, pentru a se închina la memoria partizanilor arestaţi la Râpile cu Brazi şi împuşcaţi la Jilava. Maestrul Gheorghe Dinică, Alexandru Lulescu, Ştefania Rareş sunt oameni care au poposit la Poenărei şi au fost adoptaţi de oamenii locului ca fii onorifici ai acestui sat de legendă. Memoria aparatului fotografic a reţinut imagini de neuitat…
Şi a mai reuşit Virgil Baciu un lucru notabil: de anul trecut, a împărţit respon-sabilitatea sponsorizării sărbătorii cu finul Nicolae Stoian, venit tocmai din Spania să-şi onoreze făgăduiala. Acum, alt fiu al acestor meleaguri, Ştefan Lăzăroiu, s-a angajat să-i ia locul lui Stoian şi spunea zilele trecute că abia aşteaptă ca vorba să-i devină faptă. Iar atunci când oameni ca aceştia cinstesc memoria înaintaşilor astfel, parcă nu mai e ceva de spus! La ultima sărbătorire, Virgil Baciu spunea că-şi va primi oaspeţii de anul acesta ca primar. Acum îi aşteaptă pe toţi prietenii să vină cu cei dragi la Poenărei în 18 august, să cinstească memoria celor jertfiţi pentru fiinţa acestui neam prin “Veşnica pomenire” şi apoi, ca vechii daci, să sărbătorească viaţa fără de moarte printr-o petrecere câmpenească de neuitat. Veniţi şi nu veţi regreta!

Eva ADAM