Archive for the Mesterul casei Category

Cum alegeţi pardoseala pentru bucătărie

Posted in Mesterul casei with tags , on august 31, 2012 by argesuldenord

Pentru alegerea pardoselii pentru bucătărie, trebuie împăcate cât mai bine aspectele practice cu cele de ordin estetic. Spre deosebire de alte încăperi, bucătăria reprezintă un spaţiu umed, care nu permite orice material. De aceea, vă recomandăm să “cântăriţi” bine particularităţile fiecărui tip de finisaj, pentru a face alegerea cea mai bună.

Plăcile ceramice: accesibile şi foarte practice

Fără îndoială, gresia este cel mai utilizat finisaj şi, în opinia multor specialişti, cel mai potrivit pentru spaţiile umede, aşa cum e bucătăria. Prezintă o serie de caracteristici care o ridică în topul celor mai convenabile şi accesibile tipuri de pardoseli: este rezistentă la abraziune, durabilă în timp, uşor de întreţinut şi nu lasă pete. Şi din punct de vedere estetic se ridică la “înălţime”. Plăcile de gresie de găsesc într-o gamă foarte variată de mărimi, culori şi modele (unele pot imita foarte bine parchetul sau piatra naturală). Aşadar, în cazul în care doriţi să oferiţi bucătăriei un look natural, dar fără costuri mari, puteţi opta pentru gresie cu aspect de parchet. În general, preţul gresiei variază în funcţie de calitatea plăcilor (I, II şi III), însă, comparat cu cel al altor tipuri de finisaje, este mic. Pentru o placare de calitate, plăcile ceramice trebuie să întrunească anumite caracteristici de bază, cum ar fi: rezistenţă la umezeală, rezistenţă mecanică (la loviri sau greutăţi), rezistenţă la principalii agenţi chimici.
Atenţie! În bucătărie se pot produce uşor accidente, motiv pentru care vă recomandăm să evitaţi placarea pardoselii cu gresie lucioasă.

Piatra naturală: pentru distincţie şi eleganţă

Pardoselile din piatră sunt uşor de asortat atât din punct de vedere cromatic, cât şi al texturii cu restul elementelor dintr-o cameră. Piatra provine din roci naturale dure (granit, marmură etc.) care pot fi finisate prin tăiere, lustruire şi frecare, fiind un material rece, recomandat în bucătărie, baie şi pe hol, şi mai puţin în încăperi ca livingul şi dormitorul. Calitatea pardoselilor din piatră se îmbunătăţeşte dacă sunt aplicate pe un strat-suport rigid, de obicei pe o placă din beton.
O variantă deloc de neglijat o constituie conglomeratele de granit-cuarţ, deoarece sunt durabile, rezistente, destul de uşor de întreţinut şi au o schemă de culori interesantă. Granitul este cunoscut prin faptul că nu absoarbe grăsimea şi rezistă foarte bine la impact. Dintre avantajele unei pardoseli din piatră amintim: rezistenţa la abraziune, impermeabilitatea (sunt non-absorbante), întreţinerea uşoară, doar prin spălare, durabilitatea (cu condiţia să fie fixată corect). Trebuie precizat faptul că plăcile din piatră pot avea dimensiuni mai mari decât cele din ceramică şi “cusături” (rosturi) mult mai subţiri, datorită cărora are aspectul de suprafaţă uniformă. Ca dezavantaje pot fi menţionate greutatea mare şi temperatura rece, pe care o întreţine în încăpere. Ultimul aspect poate fi rezolvat prin alegerea unui sistem de încălzire prin pardoseală.
În general, bucăţile de piatră sunt tăiate în formă de plăci (pătrate, dreptunghiulare etc.), cu mărimi standard, dar pot fi tăiate şi la cererea clienţilor, însă costurile sunt mult mai mari. În privinţa preţului, este bine de ştiut că o pardoseală din piatră naturală este mai scumpă decât una din plăci de gresie.

Piatra artificială

Pardoselile din piatră sunt la modă de mulţi ani şi nu îşi pierd frumuseţea. Dacă vi se par mai puţin accesibile din punct de vedere financiar, vă puteţi orienta către acoperiri din piatră artificială. Acestea pot fi realizate din beton de ciment turnat monolit, mozaic turnat, plăci ceramice, plăci de beton mozaicate şi cărămidă. Deoarece au multe rosturi, creşte probabilitatea pătrunderii apei prin ele, ceea ce poate duce la o umezire persistentă a suportului.

Parchetul: ideal pentru bucătării clasice sau rustice

O pardoseală din lemn emană “căldură” şi creează un decor intim. În cazul în care bucătăria şi livingul sunt de tip open space, iar livingul are pardoseala din parchet, vă recomandăm să optaţi pentru acelaşi tip de finisaj şi în bucătărie, pentru a obţine un look unitar. O alternativă la parchetul clasic este cel laminat, uşor de montat şi accesibil ca preţ. Trebuie să ştiţi însă că parchetul aflat permanent în contact cu umezeala poate dezvolta dedesubt mucegai. De aceea, unele tipuri sunt mai recomandate decât altele. De exemplu, există un parchet pietrificat, creat special pentru bucătării şi băi. Acesta aduce ca noutate compactarea compo-ziţiei pe straturi şi o garnitură ce permite etanşarea plăcilor după montaj. Un alt tip de parchet potrivit pentru bucătărie este cel stratificat, deoarece este foarte bine uscat, iar dispunerea straturilor compactate nu permite umezelii să lucreze în timp. Stratul de uzură poate fi şlefuit şi lăcuit ulterior. Se ştie că lemnul de bambus rezistă foarte bine la condiţii de umiditate crescută, datorită densităţii şi elasticităţii lui. Deci şi parchetul triplu stratificat din bambus este recomandat în bucătărie.

Linoleum: ieftin şi comod

Deşi pare o soluţie depăşită, modelele reuşite de linoleum din ultimul timp (în special cele tip poivre) şi faptul că poate imita destul de bine toate celelalte soluţii sunt şi argumente pentru ca să fie luată în considerare. Soluţia are în continuare adepţi, de exemplu, în Franţa, nu puţini fiind cei care susţin că, spre deosebire de gresie, a cărei suprafaţă prezintă mici cute şi pori, murdăria şi bacteriile pot fi lesne îndepărtate. Cel mai important aspect este cel al preţului mic, care oferă posibilitatea schimbării dese, atunci când te saturi de un decor. Nu trebuie uitat că întreţinerea este, de asemenea, foarte uşoară, ca şi montatul, care nu implică şantier.

ARGEȘUL DE NORD

Locuri pe care uiţi să le cureţi în bucătărie

Posted in Mesterul casei on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Curăţenia în bucătărie implică întotdeauna spălatul vaselor şi aspiratul pe jos, însă există câteva locuri care, de cele mai multe ori, sunt omise. Pentru o curăţenie perfectă în bucătărie, dezinfectează şi şterge acele lucruri care nu atrag atenţia de obicei.
1. Partea de sus a dulapului din bucătărie
Când ştergi uşile dulapului din bucătărie, curăţă şi partea de sus a mobilei! Chiar dacă nu există obiecte aşezate deasupra dulapului suspendat, acest loc se umple de praf. Pentru o foarte bună igienă în bucătărie, este important să cureţi inclusiv spaţiile nefolosite. Foloseşte un spray antipraf şi o cârpă moale!
2. Clanţa uşii de la bucătărie
Mai multe studii arată că unele dintre obiectele pline de microbi dintr-o casa sunt clanţele. Toată lumea atinge clanţele, iar acestea arareori sunt dezinfectate. Având în vedere că în bucătărie găteşti şi mănânci, este important să cureţi clanţa când faci curat. Poţi folosi o soluţie dezinfectantă care nu afectează metalul.
3. Uşa de la bucătărie
Pe uşa de la bucătărie se depune praful la fel ca pe oricare alt obiect din casă, fie el şi vertical. În partea de jos a uşii, mai ales, poate să se acumuleze straturi de mizerie din cauza resturilor de mâncare care mai cad pe podea. Şterge bine uşa cu o soluţie de apă şi săpun sau cu un detergent uşor pentru a îndepărta petele, praful şi impurităţile.
4. Coşul de gunoi
Coşul de gunoi, mai ales dacă este unul de plastic, în timp poate să absoarbă mirosuri care cu greu se mai scot. Spală-l şi dezinfectează-l cel puţin o dată pe lună! Poţi folosi bicarbonatul de sodiu pentru a scăpa de mirosurile persistente. După ce speli coşul, lasă-l deschis, la soare, să se usuce foarte bine. Poţi folosi nisip aromat pentru scrumiere în sacii de gunoi, astfel încât să estompezi mirosul, însă important este să arunci gunoiul des, mai ales în perioadele călduroase. Ai grijă şi de partea exterioară a coşului de gunoi. Capacul este adesea plin de praf şi pedala poate avea resturi menajere. Când speli pe jos în bucătărie, rezervă câteva minute şi pentru curăţarea coşului de gunoi.
5. Rafturile interioare ale dulapului
Dulapul de bucătarie are nevoie de o curăţare interioară din când în când. Chiar dacă există uşi, pe rafturi tot pătrunde praful sau există resturi de alimente din pungile care nu au fost închise bine. Scoate toate farfuriile şi tacâmurile din dulap o dată la câteva luni şi şterge bine fiecare raft. Este bine să faci un astfel de control pentru a evita apariţia gândacilor de bucătărie, furnicilor, musculiţelor sau altor insecte.
6. Pereţii bucătăriei
Este uşor să speli pe jos în bucătărie cu un mop, însă curăţarea pereţilor este mult mai anevoioasă. Foloseşte un ştergător cu coadă telescopică pentru ca mişcările să fie mai uşor de făcut. Cu ajutorul unui astfel de accesoriu, plăcile de faianţă pot fi curăţate mai uşor. Curăţă şi întrerupătoarele şi prizele, având grijă să nu foloseşti lichide.


ARGEȘUL DE NORD

Spaţii isteţe de depozitare într-o sufragerie mică

Posted in Mesterul casei on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Un living de dimensiuni reduse poate reprezenta o adevărată provocare la amenajare. Pentru a câştiga spaţiu, este necesar să găseşti soluţii isteţe de depozitare. Descoperă în continuare câteva astfel de idei, perfecte într-o sufragerie mică!
1. Investeşte în spaţii ascunse de depozitare!
Într-o sufragerie mică, spaţiul trebuie folosit la maxim. Prin urmare, alegerea unor piese de mobilier cu spaţii ascunse de depozitare se va dovedi o decizie înţeleaptă. O sugestie în acest sens ar putea fi o măsuţă de cafea sub care poţi depozita reviste, ziare, documente, cărţi etc. La fel de bine, tot o măsuţă, dublată de un sertar în care să piteşti diverse mărunţişuri, se va dovedi o investiţie inspirată într-un living nu foarte spaţios.
2. Adaugă o bibliotecă prevăzută cu multe rafturi!
Un corp de bibliotecă înalt şi îngust, cu rafturi cât mai numeroase, este o altă alegere isteaţă într-o sufragerie mică. O astfel de bibliotecă nu numai că nu ocupă mult loc, dar îţi şi oferă suficiente spaţii de depozitare. Pentru un plus de inedit şi de eficienţă, investeşte într-un corp de mobilier cu rafturi inegale, în aşa fel încât să îţi poţi permite să inserezi obiecte de diverse mărimi. Nu uita de aspectul estetic: într-o sufragerie albă, o bibliotecă la fel de albă se va potrivi perfect, atât timp cât o umpli cu lucruşoare divers colorate!
3. Optează pentru un televizor cu ecran plat!
Televizorul cu ecran plat este varianta ideală într-un living de dimensiuni reduse. Ba mai mult decât atât, pentru a câştiga şi mai mult spaţiu, amplasează televizorul în interiorul unui corp de mobilier deja existent. Astfel, dulapul în cauză, de pildă, va adăposti atât televizorul, cât şi alte obiecte folositoare. Nu în ultimul rând, dacă alegi un corp de mobilier jos, deasupra lui vei putea aşeza obiecte decorative, precum vaze (goale sau cu flori) şi rame foto.
4. Inserează spaţii funcţionale şi estetice de depozitare!
Spaţiile de depozitare estetice şi funcţionale, totodată, pot lua diverse forme, în funcţie de preferinţele personale şi stilul în care este amenajată sufrageria. Într-un living modern, spre exemplu, cutiile XXL din piele se vor dovedi o achiziţie nimerită. Asortează culorile cutiilor la paleta cromatică din sufragerie şi amplasează-le într-o zonă lipsită de trafic intens (într-un colţ, de pildă). În interiorul lor poţi depozita cele mai diverse lucruri, de la cuverturi pentru canapea şi feţe de pernă (pentru pernuţele decorative), până la obiectele necesare la curăţenia în living.
5. Transformă canapeaua într-un pat confortabil!
Sufrageria de dimensiuni reduse este, de fapt, un apartament cu o singură cameră? În acest caz, este important să alegi un model de canapea care poate fi transformat cu uşurinţă într-un pat confortabil. Dacă bugetul nu ţi-o permite, o soluţie de compromis ar putea fi lenjeria de pat şi pernele cât mai confortabile. Pentru a economisi spaţiu, canapeaua ar trebui să fie prevăzuta cu spaţiu de depozitare pentru lenjeria de pat.

ARGEȘUL DE NORD

Discuri murdare

Posted in Mesterul casei with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Vreţi să curăţaţi un DVD sau un CD murdar, dar nu aveţi niciun lichid pretenţios de curăţire? Înmuiaţi atunci o cârpa în vodcă sau în apă de gură. Alcoolul este un solvent puternic, perfect capabil să dizolve amprentele şi alte depuneri de pe suprafaţa unui disc. O sticlă de apă de gură Listerine, de 5 dolari, poate face treabă la fel de bine ca o sticlă de 75 dolari de lichid special pentru curăţarea DVD-urilor. De asemenea, e mult mai la îndemână să vă ştergeţi DVD-ul cu vodcă Stalinskaya decât să vă “alintaţi” cu un kit special “Discwasher”!

Argeşul de Nord

Telefoane descărcate

Posted in Mesterul casei with tags , , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Dacă telefonul dumneavoastră se descarcă prea repede când îl ţineţi în buzunar, o explicaţie ar putea fi că buzunarul dumneavoastră este prea cald. “Bateriile telefoanelor mobile ţin într-adevăr mai mult dacă sunt păstrate la rece”, spune Isidor Buchanan, editor al site-ului BatteryUniversity.com. Temperatura normală a corpului omenesc, de 36,5 grade Celsius, transmisă prin buzunar telefonului din interior, este suficientă ca să accelereze procesele chimice din interiorul bateriei. Asta o face să se consume mai repede. Ca să vă menţineţi telefonul mai rece, purtaţi-l în geantă sau la curea. Aceeaşi metodă poate fi folosită ca să vă păstraţi bateria dacă aţi plecat de acasă şi nu aveţi un încărcător. Închideţi telefonul şi puneţi-l într-un frigider peste noapte, ca să încetiniţi tendinţa naturală a bateriei de a se descărca.

Argeşul de Nord 

Coşurile de fum: construcţie, întreţinere, reparare

Posted in Mesterul casei with tags , , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Hornul sau coşul de fum este unul dintre elementele cele mai vechi ale unei case, indiferent din ce este construită aceasta. Coşul poate fi construit din tablă, beton, cărămida sau din diferite profile ceramice. Acesta porneşte de la evacuarea fumului sau gazelor arse din sobă şi ajunge până deasupra acoperişului. Funcţionarea coşului se bazează pe efectul de tiraj natural sau, în termeni mai populari, pe tendinţa gazelor fierbinţi arse de a se ridica până la ieşirea din coş. Un coş bine construit beneficiază de un tiraj mare, care întreţine focul prin pătrunderea aerului proaspăt în sobă. Deci, o primă atenţionare: unde există un coş, există şi riscul de asfixiere! Pentru evitarea accidentelor şi a lipsei de oxigen din încăperea unde arde un foc în sobă (şemineu), sunt recomandate următoarele măsuri:
– Evitarea supraîncărcării sobei cu combustibil.
– Evitarea obturării tirajului pentru menţinerea cât mai ridicată a temperaturii încăperii.
– Aerisirea cât mai frecventă a camerelor de locuit.
– În cazul folosirii şemineelor şi nu numai, într-o încăpere perfect etanşeizată, şemineul deschis consumă oxigenul fără posibilitate de reîmprospătare.
Consecinţele sunt: lipsa de oxigen respirabil, scăpări de fum în încăpere datorită reducerii tirajului, ardere incompletă a lemnului şi mărirea cantităţii de funingine. Asigurarea unui flux de aer proaspăt este esenţială prin montajul unor mici guri de aer sau prin închiderea parţiala a ferestrelor.
– Îndepărtarea elementelor combustibile din apropierea surselor de căldură.
– Eliminarea riscului de incendiere, prin amplasarea în faţa sobei sau a şemineului a unor dispozitive de protecţie contra scânteilor.
– Curăţirea de funingine sau depuneri de zgură a sobelor, burlanelor şi coşurilor, repararea acestora. Temperatura cosului de fum depăşeşte 500 de grade Celsius pe timpul funcţionarii sobei, putând ajunge, pe fondul supraalimentării cu combustibil, la cca. 1.000 grade Celsius. Deseori funinginea depusă pe pereţii interiori ai unui coş necurăţat se aprinde, fiind eliminate pe coşul de fum bucăţi incandescente de zgură. Construirea coşurilor de fum trebuie să ţină cont de câteva elemente:
– Coşul de fum va depăşi cu minimum 500 mm coama acoperişului, respectiv parapetul terasei clădirii în care se află. Dacă terasa nu are parapet, coşul de fum va depăşi terasa cu minimum 1.000 mm. –
Să existe o “pălărie” sau orice alt element împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, a cărei suprafaţă de evacuare trebuie să fie cel puţin dublă faţă de secţiunea interioară a coşului.
– Pentru obţinerea unui tiraj optim, coşul de fum trebuie să fie drept şi fără devieri şi să aibă o cale cât mai scurtă. Altfel se măreşte costul cu curăţarea acestuia datorită dificultăţii curăţării şi un alt dezavantaj constă în înfundarea mai rapidă cu funingine datorită acumulării mai rapide a acesteia.

Argeşul de Nord

Cum să curăţăm filtrul de cafea

Posted in Mesterul casei with tags , on februarie 29, 2012 by argesuldenord

Unul dintre cele mai înâalnite electrocasnice este filtrul de cafea sau cafetiera. Ca orice aparat electrocasnic, pentru menţinerea aparatului în stare optimă de funcţionare, filtrul de cafea are nevoie de curăţare frecventă a depozitelor minerale depuse de apa folosită, pe interiorul aparatului, operaţiune care trebuie executată cu rezultate optime fără deterioarea aparatului. În primul rând vă rugăm să citiţi cu atenţie manualul de utilizare al aparatului, secţiunea care face referire la curăţare şi îngrijire periodică. Indicaţiile producătorului sunt primele pe care trebuie să le urmaţi. Dacă nu mai aveţi manualul sau rezultatele precedente nu sunt satisfăcătoare, vă indicăm câteva metode de curăţare pentru filtrele de cafea care nu sunt dotate cu funcţie specială de autocurăţare. În funcţie de duritatea (calitatea) apei folosite la prepararea cafelei şi de frecvenţa utilizării cafetierei, filtrul de cafea trebuie curăţat o dată pe lună (pentru apa cu duritate mare şi folosire intensă) sau o dată la şase luni (pentru folosire rară şi cu apă de bună calitate). La fel şi concentraţia soluţiilor folosite se adaptează condiţiilor de utilizare. Curăţarea depunerilor minerale (calcar) şi a grăsimii (ulei) de cafea se realizează cu ajutorul diferitelor soluţii, prezentate mai jos în ordinea eficienţei acestora:
– Soluţii de curăţare (lichide sau solide/pastile) speciale pentru curăţarea cafetierelor, ceainicelor, ibricelor, care se vând în magazinele de electrocasnice sau cele de menaj.
– Soluţie de curăţare pe bază de oţet, obţinută în casă, prin amestecul unei părţi oţet şi a trei părţi apă (pentru situaţii normale) sau amestec – jumătate oţet şi jumătate apă (pentru cazurile de folosire intensă). Dezavantajul acestei soluţii este mirosul de oţet care poate persista o perioadă.
– Soluţie de curăţare pe bază de sare de lămâie, obţinuta în casă prin amestecul a 3 pliculeţe de sare de lămâie într-o cană cu apă.
– Soluţie de curăţare pe bază de bicarbonat de sodiu, obţinută în casă prin amestecul a două linguri de bicarbonat de sodiu într-o cană cu apă. Oricare dintre soluţiile prezentate mai sus se pregătesc în prealabil în căni şi se pun gata amestecate în cafetieră. Soluţia se pune în filtrul de cafea pentru aproximativ 15 minute şi se fierbe în aparat, operaţiunea putând fi repetată de două sau trei ori, până la eliminarea tuturor depunerilor. După finalizarea operaţiunii şi eliminarea soluţiei din aparat, se foloseşte apă curată (se fierbe în aparat) pentru eliminarea tuturor urmelor de soluţie din aparat. Menţinerea soluţiei în aparat pentru timp îndelungat îl poate deteriora.

Vladimir ALBU

Reguli în alcătuirea instalaţiei electrice

Posted in Mesterul casei with tags , , on februarie 29, 2012 by argesuldenord

În rândurile ce urmează, vă reamintim care sunt principiile de bază în realizarea instalaţiei electrice într-o locuinţă, şi mai ales normele în vigoare ce trebuie respectate cu stricteţe. Indiferent dacă ai de-a face cu o locuinţă nouă sau o locuinţă în renovare, instalaţia electrică trebuie să respecte normativele în vigoare cu privire la proiectarea instalaţiilor electrice de joasă tensiune, respectiv normativul I7. Pentru liniştea şi securitatea ta, este necesar să îţi asiguri o instalaţie electrică în conformitate cu normele în vigoare şi aceasta nu o poţi face decât apelând, bineînţeles, la un specialist.

Protecţie prin împământare

E necesar ca orice locuinţă să aibă un circuit de împământare. Atenţie la cum se realizează acesta! De exemplu este necesar ca toate prizele să aibă contact de protecţie de împământare! Norma impune un număr maxim de lămpi pe un singur circuit (maxim 10), respectiv un număr maxim de prize de 16A (maxim 10).

Corelează tabloul electric cu secţiunea conductoarelor

Trebuie să ştii că este impusă o anumită secţiune a conductoarelor pentru instalaţia electrică: pentru circuitele de prize, pentru circuitele de lumină şi pentru alte circuite speciale (aer condiţionat, hotă, cuptor electric). Atenţie: aceste secţiuni ale conductoarelor din pereţi se corelează cu siguranţele automate din tabloul electric. Nu trebuie mărit calibrul acestora în mod artificial! Atragem atenţia că, dacă conectaţi un echipament, o maşină de spălat de exemplu, care necesită un curent prea mare pentru conductori, se leagă prin fire sau cabluri prea subţiri, acestea se încălzesc şi apoi se topesc. Pot deveni incandescente sau pot da naştere la scurtcircuite.

Protecţia persoanelor şi a bunurilor

Suplimentar pentru siguranţa ta, îţi recomandăm utilizarea protecţiei diferenţiale, cu sensibilitate mare (30 mA), ce asigură întreruperea circuitului de alimentare în cazul apariţiei unui defect de izolaţie sau atingere accidentală directă a aparatelor aflate sub tensiune. Pentru băi şi medii umede sunt condiţii mult mai restrictive în ceea ce priveşte montarea echipamentelor electrice, precum şi caracteristicile materialelor din care este realizat. Tot pentru aceste medii sunt impuse condiţii stricte în ceea ce priveşte realizarea legăturilor de împământare pentru toate aparatele din aceste spaţii speciale. Producătorii vă pun la dispoziţie game special dezvoltate ce vă vor garanta siguranţa, dar vă vor oferi şi funcţionalităţile dorite în orice colţ al casei.

Rezervă din tabloul electric

Un alt element important, care mai ales în ultima perioada poate fi neglijat datorită tendinţei de a face cât mai multă economie este rezerva din tabloul electric. Este indicat să existe o rezervă în tabloul electric de 20% – adică loc suplimentar pentru extinderi viitoare ale instalaţiei dumneavoastră (noi consumatori electrici, o extindere a instalaţiei electrice etc.).

Înainte de orice intervenţie în instalaţia electrică, chiar şi pentru a schimba un bec, întrerupeţi curentul de la tabloul electric!

Vladimir ALBU