Archive for the eveniment rural Category

Spectacol de colecţie la Corbi

Posted in eveniment rural with tags , , , , on decembrie 17, 2012 by argesuldenord

DSC02646Duminică, 2 decembrie, la prânz, Căminul Cultural Stăneşti a găzduit tradiţionala ediţie anuală a Festivalului “Florile dalbe”. Directorul instituţiei, Claudia Rotaru, ne-a informat că participarea a fost numeroasă, nu mai puţin de 14 formaţii reprezentative din mai multe localităţi din zona de nord a Argeşului fiind prezente pentru a concura la reuşita unui spectacol de excepţie. Dintre acestea a nominalizat cele două ansambluri locale, precum şi pe cele din Arefu, Domneşti, Tigveni, Valea Iaşului, Vlădeşti şi Godeni. Datinile şi colindele specifice fiecărei localităţi în perioada sărbătorilor de iarnă au făcut deliciul spectatorilor, emoţionându-i pe cei mai în vârstă, care şi-au adus aminte de copilăria în care înfruntau nămeţii pentru a merge cu colindul din casă în casă, potrivit obiceiurilor păstrate din moşi-strămoşi. Costumele populare, cu particularităţile lor, au fost o încântare, mai ales pentru că multe din ele aveau vârste venerabile şi fuseseră purtate de şiruri lungi de înaintaşi. “Ediţia din acest an a fost una foarte reuşită, iar micuţii artişti au avut plăcuta surpriză ca la final să primească pungi cu cadouri din partea primarului Virgil Baciu”, a încheiat Claudia Rotaru.

Dan BASARAB

Revedere după 45 ani, la Şcoala din Galeş – Din nou împreună, la aniversare

Posted in eveniment rural with tags , , , , on noiembrie 29, 2012 by argesuldenord

În ciuda ploii mărunte de toamnă, mult aşteptată, cu toate că era o zi de duminică, sau tocmai de aceea, animaţia din curtea Şcolii cu clasele I-VIII din Galeşul argeşean se amplifică: strângeri de mâini, îmbrăţişări, sărutări, flori, mule flori şi… zâmbete pe feţele fiicelor şi fiilor satului, stabiliţi în diferite locuri din ţară, sosiţi pe meleaguri natale după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă. Pentru că o parte dintre sărbătoriţi erau însoţiţi de copii şi chiar de nepoţi, abia reuşeau să le explice acestora cum au participat ei, elevi fiind, la înfrumuseţarea parcului prin sădirea de arbuşti ornamentali sau a pomilor în livada şcolii. Animaţia a fost întreruptă pentru un moment de clopoţelul sunat de fostul elev Gheorghe Badea. Sosise ora de intrare în şcoală. Cei prezenţi au vizitat sălile de clasă, laboratoarele de biologie, fizică şi chimie, de informatică, biblioteca, sala de sport… Instalaţia de încălzire centrală funcţiona la parametri normali.
Prin grija Comitetului de organizare a întâlnirii, format din Petre Tiţa, Constantin Danciu şi Stelian Dinescu, fosta sală de clasă şi-a primit oaspeţii în “ţinută” de sărbătoare. Fiecare şi-a ocupat locul în banca în care a stat acum 45 ani.
În sală se afla şi fosta învăţătoare, care i-a instruit şi educat în cls. a IV-a, Lucreţia Tiţa, foştii profesori Ion Pepenescu şi Maria Savu, primarul comunei Brăduleţ, Evlampie Alecu şi secretarul şcolii, Iustin Vasile. S-a păstrat un moment de reculegere pentru profesorii şi colegii trecuţi la cele veşnice. În cuvântul de bun venit, Gheorghe Şerbănescu, directorul şcolii menţiona: “(…) Primul sunet de clopoţel, în prima şcoală din satul Galeş, jud. Argeş, o şcoală construită din lemn, s-a auzit în anul 1838. Primul ei învăţător, preotul Toma Popa Mihai, şi-a început munca de dascăl cu 10 copii, iar primul sunet de clopoţel în şcoala în care ne aflăm astăzi s-a auzit în anul 1961. Cursurile şcolare au fost deschise pentru 214 elevi din clasele I-VII de către fostul director, Florea State. (…) În anul 2013, şcoala va sărbători 175 de ani de existenţă…”.
Fostul diriginte (cls. V-VIII), Ghorghe N. Tiţa a strigat catalogul. S-au depănat amintiri, şi nu puţine. Au trecute doar 60 ani de viaţă… S-au acordat diplome de onoare din partea şcolii şi a primăriei comunale celor prezenţi.
Participarea la Sfânta Liturghie duminicală din biserica satului a oferit noi momente de trăire sufletească. Pr. paroh Nicolae şi fiul său, pr. Victor Eftimie, şi-au exprimat bucuria de a-i avea rugători Domnului, fie şi numai pentru câteva ceasuri, în mijlocul consătenilor şi le-a dăruit câte o iconiţă şi câte o floare. Un moment cu totul emoţionant l-a constituit intonarea de către Corul bisericii “Întru mulţi ani această zi!” şi fotografierea cu toţi cei prezenţi.
S-a vizitat casa-muzeu din curtea bisericii şi Muzeul Etnografic al satului Galeş deschis pentru public în urmă cu 36 ani. Au fost răsfoite albume, monografii, documente scrise aflate în arhiva muzeului. Următorul popas a fost la biblioteca satului Galeş, deschisă în 27 iulie 2001, în urma finalizării unui proiect intitulat “O carte pentru satul meu”. Biblioteca numără peste 9.300 volume adunate de la peste 68 donatori. În fiecare an, la 27 iulie se organizează aici o manifestare cultural-artistică dedicată cărţii.

Consemnarea momentului

S-au făcut şi consemnări în “Cartea de onoare – fiii satului”, aflată la sediul Asociaţiei Culturale Săteşti Galeş-Argeş. “(…) 15 septembrie 1959. Mărunţi şi timizi, însoţiţi de mamele noastre, păşeam pentru prima dată pragul Şcolii Galeş – o sală de clasă într-un local vechi, cu bănci în care stăteam câte patru elevi. În anul 1961 ne-am mutat în şcoală nouă, cu patru săli de clasă, mari şi luminoase, cu muşcate la ferestre, coridoare largi cu vitrine în care erau expuse obiectele realizate de noi la orele de lucru manual, cuiere pentru haine. (…) Anul 1967 – anul absolvirii clasei a VIII-a, anul susţinerii examenului la liceele teoretice ori la şcolile profesionale. După 45 ani, şi tuiele din parc s-au înălţat atât de mult, parcă de nerecunoscut. Nici sala de clasă nu mai are aceeaşi înfăţişare. Băncile în care stăteam mai mulţi elevi au fost înlocuite cu altele, în care stă doar unu… A fost o întâlnire de întoarcere în timp – plină de emoţii…” (Stelian Dinescu, medic primar pneumolog, Spitalul Valea Iaşului – Argeş)
“(…) Nici nu vă puteţi închipui ce emoţii am avut când am păşit pe uşa clasei în care am învăţat să citesc, să socotesc, să visez la lucruri până atunci necunoscute. În această zi m-am reîntâlnit cu foştii colegi de şcoală generală şi cu profesorii care mi-au îndrumat paşii spre o profesiune de care sunt mândră…” (Senia Radu, absolventă a Facultăţii de Automobile Piteşti, a profesat peste 30 ani la Uzina Dacia)
“(…) Emoţii, bucurii şi chiar lacrimi la revederea locurilor unde cu ani în urmă am început să desluşim tainele cunoaşterii… Astăzi, după 45 ani, parcă orele au trecut prea repede pentru câte aveam să ne spunem… Nu ar fi rău să ne întâlnim la intervale de timp mai scurte” (Constantin Danciu, inginer, Electroargeş Curtea de Argeş)
“(…) Întâlnirea absolvenţilor clasei a VIII-a de la Şcoala Generală Galeşul de Argeş din urmă cu 45 ani a prilejuit depănarea amintirilor frumoase din viaţa lor de elevi. În 1967, unii absolvenţi au dat examen la licee teoretice, alţii la şcoli profesionale, câţiva au rămas în sat, devenind gospodari de frunte. Fiecare şi-a exprimat mulţumirea pentru instrucţia şi educaţia de care s-a bucurat în şcoala din satul natal…” (Ion Pepenescu, fost prof. de Limba română)
“(…) Mulţumim preşedintelui Comitetului de organizare – Petre Tiţa, pentru reuşita întâlnirii după 45 ani de la absolvirea clasei a VIII-a şi 60 ani de viaţă a fiicelor şi fiilor satului din Galeşul argeşean. Dovada: au răspuns prezent 19 din 29 absolvenţi. Să ne revedem sănătoşi şi în anii viitori…” (Leatul 1952)
Ziua s-a încheiat cu o masă festivă, cu depănări de amintiri şi cu promisiunea revederii şi în anii care vin.

Gheorghe N. TIŢA
Fotografii: Costel DANCIU

Învăţătoarea Maria Dudu, “Doamna noastră” – 100 ani de la naştere

Posted in eveniment rural with tags , on septembrie 22, 2012 by argesuldenord

În amintirea anilor mei din copilărie, încerc să creionez cu firească emoţie şi cu adâncă dragoste, respect şi recunoştinţă, pe întâia mea “Dăscăliţă” din viaţa de şcolar, învăţătoarea emerită Maria Dudu (1912-1998), cea care, cu părintească grijă, mi-a pus condeiul în mână “pe tăbliţa de ardezie”, în Şcoala Primară din Pârâieşti, com. Stăneşti (Corbi), fostul Raion Curtea de Argeş. Cu amabilitatea Emiliei Dudu, fiica cea mijlocie a soţilor Maria şi Mihail Dudu, “m-am înconjurat”, pe masa de lucru, cu fotografii “de suflet” şi articole din unele ziare şi reviste ale vremii, care atestă, chiar şi sumar, bogăţia de “trofee” şi mărturii, din palmaresul profesional-didactic şi cultural-artistic, deosebit de fructuos, al iubiţilor noştri dascăli din Stăneşti, care şi-au statornicit numele şi renumele pentru eternitate, pe frumoasele noastre meleaguri natale. Pentru a evoca personalitatea “Doamnei noastre” (cum este numită şi astăzi cu dragoste de pârâieşteni), amintim mai întâi că s-a născut cu un secol în urmă, în zi de sărbătoare, la 6 august 1912 (“Schimbarea la Faţă a Domnului”). A crescut şi s-a format ca om alături de cei şase fraţi, în familia Gherghina şi Constantin Blăjan, din com. Ciofrângeni, pe frumoase meleaguri de pe Valea Topologului. Copila Maria Blăjan, o fată “cu suflet curat, blajină şi delicată”, se impune în şcoala primară, aşa cum remarca întâiul său dascăl, Gh. Pătroi, “prin agerimea minţii, gingăşie şi perseverenţă”. Inimosul dascăl din Ciofrângeni intuieşte calităţile şcolăriţei Maria Blăjan şi recomandă părinţilor s-o orienteze spre şcoala normală, convins fiind că va deveni o foarte bună succesoare a sa. Astfel, la îndemnul mentorului său, Maria Blăjan urmează cursurile Şcolii Normale de Fete din Piteşti, apoi, din anul 1932, după desfiinţarea şcolii piteştene, ajunge repartizată la Şcoala “Elena Doamna” din Bucureşti. Aici se bucură de profesori de elită, precum celebra pianistă Margareta Delavrancea.
După absolvire, parcurge “traseul peregrinărilor”, supliniri şi transferuri, de la o şcoală la alta. Primul an se încadrează la Şcoala “Industria Casnică” din Cepari, apoi, în anii următori, ajunge învăţătoare la Ciofrângeni şi Poienari, unde se întâlneşte cu tânărul învăţător Mihail Dudu, cu care se căsătoreşte în anul 1935. Destinul face ca tinerii căsătoriţi “frumoşi la chip şi la suflet” să se titularizeze, împreună, la 1 septembrie 1936, la Şcoala Primară din satul Pârâieşti, com. Stăneşti. Aici, înv. Mihail Dudu (1911-1987) este numit şi director. Neavând locuinţă, sunt nevoiţi să convieţuiască, pentru o perioadă, în micuţa cancelarie a şcolii. Sătenii “i-au înfiat” şi i-au ajutat să supravieţuiască. Cu multă trudă, tinerii dascăli şi-au construit în Pârâieşti o casă spaţioasă, devenind oameni ai locului: “Ne-am legat viaţa de satul acesta, de oamenii de-aici. Oriunde, oricând, noi am mers cu satul!”, spunea doamna Dudu. Aşa cum remarca metaforic prof. Gh. Ungurenuş, soţii Dudu “au aprins aici opaiţul a cărui lumină s-a amplificat, devenind flacără, vâlvătaie ce a aprins tot satul, pe aceia cărora le-a pus condeiul în mână învăţându-i să migălească alfabetul, numerele, cuvintele, pe tăbliţa de ardezie!” (“Familii de ieri şi de azi”… p. 21).

Portretul “Dăscăliţei”, imortalizat pe peliculă

În colecţia de trofee a familiei Dudu, la loc de cinste, se află filmele “Învăţătoarea” (1954) şi “Reîntâlnire cu vechii mei prieteni”… (1971), ambele realizate de regizorul-documentarist Mirel Ilieşiu (1923-1985), pe un scenariu de scriitorul Paul Anghel (1931-1995). Filmele “vorbesc” şi astăzi prin imagini semnificative despre celebra învăţătoare emerită Maria Dudu şi şcolarii ei de la Pârâieşti. Eram în clasa a IV-a (1954), când echipa de filmare a poposit la şcoala noastră pentru a imortaliza pe bandă cinematografică “portretul Dăscăliţei” cu chipu-i de “madonă” la catedră. Cu vorba-i uşor “sfielnică” şi “blajină”, asemenea dăscăliţei poetului Octavian Goga, ne “preda” lecţia “demnităţii şi hărniciei”, sub lumina proiecţiei cinematografice, îndemnându-ne “să frecventăm şcoala”, învăţătura deschizându-ne larg porţile devenirii profesionale. De la “Doamna noastră” am învăţat că în drumul nostru prin şcoală, singură “frumuseţea vieţii” rămâne, “ca un curcubeu care se arcuieşte pe deasupra norilor întunecaţi şi grei”. Şi, din păcate, toţi, copii şi părinţi, din “generaţia Doamnei”, am trăit vremuri grele: războiul şi urmările lui tragice, anii cumpliţi de secetă şi foamete, cu restricţii şi “cartele”… pentru alimente şi îmbrăcăminte, presiunile regimului stalinist-comunist etc. “Cumplite vremuri” de tristă amintire, în care am crescut şi ne-am pregătit pentru viaţă!… În timpul războiului, înv. M. Dudu, împreună cu femeile din sat, “confecţionează fulare, ciorapi şi mănuşi din lână” pentru soldaţii de pe front, iar la Căminul Cultural “Plai de dor” organizează serbări cu scop umanitar, pentru ajutorarea refugiaţilor din Moldova. Învăţătoarea Maria Dudu ne-a fost “călăuza protectoare” în educaţie şi cultură; cu dragoste părintească, ne-a îmbărbătat şi ne-a sfătuit, ne-a încurajat pe calea cea bună. Pe toţi, tineri şi vârstnici, ne îndemna la muncă cinstită, ca fiind “singurul izvor de satisfacţii şi bucurii”. Pentru noi şi-a pus sufletul pe “Altarul luminat al şcolii”, arzând pentru binele comunităţii…
Caracterizând personalitatea complexă a înv. Maria Dudu, regizorul Mirel Ilieşiu se destăinuie: “Am filmat atunci o devotată şi pricepută învăţătoare, punând-o în adevărata lumină printr-o caleidoscopică suită de micro-portrete ale învăţăceilor, cărora le deschidea orizonturile vieţii” (“Informaţia Bucureştiului”, 14 martie 1970, interviu realizat de Nae Cosmescu). Învăţăceii eram noi, în ordinea din catalogul clasei a IV-a: Bădescu Maria, Bădescu Eugenia, Comănescu Gheorghe, Costescu Polixenia, Dejanu Daniel, Dinu Ion, Moisel Nicolae, Pavel Aurel, Tuşa “Catalinei” (eleva “problemă”, care fugea cu caprele pe Vlezia, lipsind de la şcoală. Doamna o convinge pe Tuşa să frecventeze cu regularitate şcoala. De la acest “pretext” porneşte filmul “Învăţătoarea”…). Fiecare cu povestea lui de viaţă şi toate însumate întruchipează “Povestea vieţii Şcolii Pârâieşti”, condusă de înv. Maria Dudu, o poveste brodată pe o peliculă cinematografică şi cu deosebire în “memoria vie” a satului Pârâieşti. Revenind peste ani la Stăneşti, pentru a urmări “evoluţia învăţăceilor” şi “realizările” Doamnei învăţătoare, regizorul Mirel Ileşiu “toarnă” un nou film intitulat sugestiv “Reîntâlnire cu vechii mai prieteni”… (1971). “… am reîntâlnit-o pe eroina filmului, înv. Maria Dudu, se destăinuie Mirel Ilieşiu. Între timp s-a pensionat, însă continuă să activeze ca deputată (…) şi ca entuziasă instructoare a artiştilor amatori… Semnificative mi se par evoluţiile copiilor, cărora atunci (anul 1954, n.n.) le deschidea orizonturile vieţii… Unii sunt acum profesori, ingineri, tehnicieni”… (“Informaţia Bucureştiului”, 21 aprilie 1972). Ziarele vremii (“România liberă”, “Informaţia Bucureştiului”, revista “Magazin”, “Secera şi ciocanul” şi altele) au consemnat pe larg activitatea didactică a înv. Maria Dudu. Aş aminti articolul “Învăţătoarea”, semnat de prof. P. Tudose în “Secera şi ciocanul” (14 martie 1964), în care este elogiată “Dăscăliţa de la Pârâieşti care se apropie cu drag de copii, are o atitudine caldă, delicată, le picură zi de zi în suflete setea de muncă şi de adevăr, îmbinând blândeţea cu severitatea”.

Revigorator al vieţii culturale stăneştene

Talent pedagogic înnăscut, înzestrată cu voinţă şi perseverenţă, doamna a urcat treptele didactice, obţinând toate gradele (definitiv, Gr. II şi Gr. I). Pentru merite deosebite, înainte de pensionare (1969), prezidiul MAN i-a conferit “Medalia Muncii”, prin decretul din 2 iunie 1955. Din partea Ministerului Învăţământului a primit binemeritata distincţie de “Învăţător Fruntaş” (iunie 1961), iar Consiliului de Stat i-a conferit prin decret de stat şi Titlul de “Învăţător Emerit” (27 iunie 1966). Încă din 1948, înv. Maria Dudu a fost numită şi directoare la Căminul Cultural de centru din Stăneşti, prilej de a se manifesta cu competenţă şi în activitatea cultural-artistică de masă. Mai întâi se preocupă de valorificarea tradiţiilor folclorice locale. Îşi formează un colectiv de colaboratori ca prof. N. Hera, Ion Dinu, Mihail Dudu, Margareta Duţoiu, Gh. Ungureanu şi alţii. Pe lângă formaţia de dansuri, înfiinţată încă din 1938, instructoarea Maria Dudu, în cooperare cu înv. Ion Dinu (corepetitor, vioară) dezvoltă şi reorganizează formaţia cu noi suite coregrafice. De la 8 perechi se ajunge la 30 perechi de artişti-dansatori, organizaţi în suite pe trei generaţii (copii, tineri, bătrâni). Formaţia impresionează prin repertoriul deosebit de bogat şi autentic: sârba (cu variantele ei), mânioasa, rustemul, ciocârlanul, ciuleandra, ungurica şi altele, suita încheindu-se totdeauna cu “brâul pe şase” specific stăneştenilor. În revista “Îndrumătorul cultural” (1954), marele coregraf Gh. Baciu apreciază “felul de a înlănţui dansurile în suită şi emoţiile artistice create spectatorilor”. Palmaresul trofeelor formaţiei de dansuri este impresionant: peste 50 premii, medalii şi diplome “cucerite” în concursuri regionale şi naţionale. Cu formaţia de dansuri se atinge strălucirea la “Dialog la distanţă” (27 martie 1966), când pe scena “Operei Române” din Bucureşti, se încheia spectacolul folcloric prezentat de regiunea Argeş cu “brâul pe şase” de la Stăneşti, coloana fiind încheiată chiar de “dansatorul student”, astăzi, semnatarul acestor rânduri.
Ca directoare de cămin, doamna Dudu preia şi bagheta dirijării formaţiei corale din Stăneşti, unde reuşeşte să adune, cu ajutorul cadrelor didactice şi a preoţilor, peste o sută de corişti, toţi îmbrăcaţi în frumoase costume populare de Muscel, având în repertoriu, cântece patriotice şi prelucrări folclorice. În anii şaizeci, am avut ocazia să admir pe scena Casei de Cultură din Curtea de Argeş corul mixt, dirijat de înv. Maria Dudu (împodobită cu un superb costum popular, cu maramă), în care preotul Ion Eftimie, un mare “păstor de suflete”, ca solist, impresionând, pe toţi spectatorii, cu vocea sa baritonală, excepţională…
Ca “animatoare culturală”, doamna Dudu avea grijă să-i mobilizeze pe cei tineri la activităţi cultural-artistice, pe cei plecaţi din sat, la şcoli sau facultăţi. Astfel, de mai multe ori, m-a “cooperat” şi pe mine în echipa de dansuri şi în trupa de teatru. În anii 1964-1965 am “jucat” în comedia “Slugă la doi stăpâni” de Carlo Goldoni (regizată de prof. Gh. Ungureanu), în rolul lui Florindo, alături de Dade Moisescu (devenit ulterior mare regizor), sluga Trufaldino şi de Lili Sandu, Beatrice, al doilea stăpân, în travesti. La premieră, spre hazul spectatorilor, a ieşit pe scenă, în timpul spectacolului, o “bătaie” pe cinste, “sluga” Dade Moisescu ripostând cu violenţă la “bătaia” pe care i-am administrat-o “ca stăpân”… Invoca faptul că l-am lovit prea tare şi a ripostat.
Învăţătoarea emerită Maria Dudu, o fiinţă deosebită, firavă şi delicată, şi-a îndeplinit cu cinste atribuţiile de soţie, de gospodină şi, mai ales, de mamă blândă, devotată familiei. A născut şi crescut cu gingăşie maternă trei fiice, frumoase ca nişte flori. Doina, fiica cea mare cu nume de cântec, a făcut studii universitare la Bucureşti, absolvind Facultatea de Pedagogie-Filologie (1959), fiind cunoscută în judeţul Argeş pentru competenţa sa profesională. Emilia, fiica cea mijlocie, s-a remarcat ca asistentă medicală în Piteşti, iar Carmina, fiica cea mică, absolventă a Facultăţii de Chimie-Industrială, şi-a luat libertatea de a se manifesta în comunitatea românescă din Canada. Atrase fiind de “rădăcinile natale”, fetele se întorc periodic la casa părintească, pentru a cinsti memoria iubiţilor părinţi şi dascăli, Maria şi Mihail Dudu, care şi-au găsit odihna veşnică lângă Biserica “Sf. Voievozi” din Pârâieşti. Din clopotniţa de lacrimi a “bătrânei cetăţi” se aude mereu, în zi de sărbătoare, dangătul amintirilor ca o chemarea divină la rugăciune pentru “Doamna noastră” care rămâne ca o icoană vie în sufletele şi inimile stăneştenilor. Un gând pios pentru sufletul ei nobil şi generos, pentru inima sa de aur! Rostindu-i în cor “balada” creştinească “Veşnica pomenire”, să-i aprindem spre nemurire candela recunoştinţei veşnice…

Prof. Daniel DEJANU

Sponsor la “Întâlnirea fiilor satului Poenărei”, Ştefan Lăzăroiu – un om între oameni!

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , , , on august 31, 2012 by argesuldenord

În august 2011, la cea de a VIII-a ediţie a evenimentului ctitorit de către Virgil Baciu, prietenul său, Ştefan Lăzăroiu anunţa public că va prelua ştafeta de la Nicu Stoian şi va fi sponsor anul acesta. Probabil că unii, care-l cunoşteau mai puţin, au crezut că făcea o declaraţie de politician, mai ales că nu-şi ascundea intenţia de a candida la un post de parlamentar în colegiul de nord. Lăzăroiu a ştiut să aştepte, pentru a-şi dovedi seriozitatea, un an de zile. Din respect pentru adevăr, trebuie să spunem şi că Virgil Baciu se angajase ca ediţia din acest an s-o organizeze din postura de primar al comunei!

Oameni de cuvânt

“Când am primit invitaţia de la Virgil, i-am spus că aş veni la Poenărei cu aceeaşi plăcere şi pioşenie dintotdeauna, dacă nu m-aş teme că-mi rup maşina. M-a asigurat că nu mai e cazul şi că acum drumul arată ca unul asfaltat. Nu prea l-am crezut, dar nu puteam lipsi de la eveniment. Când am văzut cum arăta drumul modernizat de Virgil cu ajutorul lui Ştefan, am rămas fără cuvinte!… Apoi am realizat că oamenii serioşi, care au respect faţă de ei înşişi şi de cuvântul dat, aşa procedează. Cum să nu-i respecţi, mai ales în vremuri ca ale noastre, în care se iau multe angajamente, care se uită uşor?…” – spunea fostul primar de la Curtea de Argeş, prof. Gheorghe Nicuţ, care a fost la cârma oraşului din 1996 până în 2008.
“Fără ajutorul lui Ştefan Lăzăroiu, nu ştiu cum aş fi reuşit să mă descurc cu rezolvarea problemei acestui drum… Mi-a pus la dispoziţie gratuit utilajele necesare pentru a face o lucrare de excepţie, apreciată de toţi cei care au venit în 18 august la Poenărei şi nu numai. Apoi s-a ţinut şi de promisiunea sponsorizării sărbătorii satului nostru, fără să se bată cu pumnii în piept. De fapt, lumea din nordul judeţului îl cunoaşte de când s-a dovedit a fi un bun creştin, care a sponsorizat destule hramuri de biserici sau sărbători ale localităţilor. Ceea ce unii nu înţeleg este faptul că Ştefan Lăzăroiu sprijină conservarea tradiţiilor acestei zone a noastră, cu tot ce are mai specific identitatea comunităţilor locale. După cum alţii au observat, el mizează pe promovarea valorilor şi talentelor locale, ceea ce nu este deloc puţin lucru. Concluzionând, Ştefan este tipul de om de care avem cu toţii nevoie!” – mărturisea şi Virgil Baciu.

Veşnică pomenire martirilor luptei anticomuniste

Potrivit tradiţiei, programul evenimentului a debutat cu slujba de pomenire a celor căzuţi în lupta cu ciuma roşie în urmă cu mai bine de 60 ani. La Râpile cu Brazi, de la Poenărei a fost ultimul adăpost al “Haiducilor Muscelului” – grupul de rezistenţă al fraţilor Arnăuţoiu, căzut în urma trădării. Tribunalele comuniste au pronunţat sentinţe de peste 1.000 ani de puşcărie pentru participarea la mişcarea anticomunistă din nordul Argeşului, precum şi condamnări la moarte. Printre cei executaţi la Jilava, în 19 iulie 1959, s-au numărat şi fii ai satului Poenărei – preoţii ortodocşi Nicolae Andreescu şi Ioan Constantinescu (tatăl reputatului istoric din zilele noastre), învăţătorul Gheorghe Popescu şi baciul Nicolae Sorescu. Aceştia au fost come-moraţi în biserica din sat, sfinţită în 1943 şi având hramul Sf. Paraschiva, în prezenţa rudelor şi urmaşilor, dar şi a prietenilor acestora, care an de an s-au obişnuit să vină pentru a fi alături de poenăreni în prima sâmbătă de după prăznuirea Adormirii Maicii Domnului.

Petrecere câmpenească şi foc de tabără

După cinstirea martirilor, a urmat serbarea câmpenească din curtea şcolii din sat, care adăposteşte şi muzeul îngrijit cu mare grijă de Costel Samoilă, un artist şi un literat de o factură cu totul deosebită. Ceea ce merită să fie remarcat este faptul că Virgil Baciu n-a implicat instituţia pe care o conduce în organizarea evenimentului, ci a preferat sprijinul prietenilor, dintre care s-au remarcat cei din familia Sorinel Păunescu. Aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată, cine a avut plăcerea de a participa, a fost primit cu braţele deschise, ca primarul Nicolae Barbu de la Valea Iaşului sau ca omologul din Corbu, judeţul Olt, Constantin Dinuţ, venit cu ansamblu de dansuri şi jocuri populare, din care s-au evidenţiat căluşarii în mod deosebit. Dar nici localnicii nu s-au lăsat mai prejos, ţinând ştacheta calităţii ridicată prin Ruxandra Ungureanu (4 ani), Nineta Baciu (12 ani), Ana Bîrdici, “copilul orchestră” David Sturzeanu, colegul său de generaţie, Precup, care cântă la două fluiere sau Nicu “Fluieraşul” Cătănoiu, precum şi un ansamblu al pensionarilor din Piteşti – toţi aplaudaţi cu căldură de cei prezenţi, printre care se regăsea şi familia fostului deputat Adrian Miuţescu.
Maestra de ceremonii, actriţa Doina Ghiţescu, a fost la fel de inspirată cum şi-o aminteau participanţii la ediţiile precedente, menţinând buna dispoziţie până târziu, în noapte, când s-a aprins rugul din cetină, în jurul căruia s-a încins tradiţionala horă. Până atunci fusese lansată ediţia din acest an a revistei “Poenărei, străbună vatră natală”, iar cei prezenţi dăduseră din plin cinstirea cuvenită bucatelor şi băuturilor tradiţionale din rândurile cărora nu lipsiseră brânza de burduf, sărmăluţele (cu bonus, gulaşul de curcan), mititeii şi frigăruile sau vestita ţuică de Poenărei ori berea rece ca gheaţa, numai bună să stingă setea celei mai călduroase veri din ultima jumătate de secol.  Trebuie, de asemenea, remarcat faptul că participarea din 2012 a fost cea mai bogată, dar care poate fi depăşită anul viitor, la ediţia jubiliară, la care cei mai mulţi şi-au dat deja întâlnire. Dar nu înainte de a ura din suflet“La Mulţi Ani, Poenărei!”

Eva ADAM

“Comori din lada de zestre”, la Arefu

Posted in eveniment rural with tags , on august 31, 2012 by argesuldenord

În data de 25 august s-a desfăşurat ultima etapă a acestui eveniment itinerant, finanţat din fonduri europene cu 953,857 lei, conform contractului de finanţare semnat în octombrie 2011. Proiectul “Valea superioară a Argeşului – comori din lada de zestre” include 6 localităţi din zonă, Valea Danului, Valea Iaşului, Cicăneşti, Albeşti, Corbeni şi Arefu şi are drept scop promovarea specificului tradiţional local pentru dezvoltarea turismului. Lansat oficial în luna martie a acestui an la Arefu, a pornit la drum în 16 iulie la Valea Danului şi a parcurs toate localităţile angrenate, în ordinea amintită. Valoarea eligibilă a proiectului care se va desfăşura timp de 3 ani, după cum ne-a informat managerul acestuia, Ramona Şerban, este de 751.800 lei, din care contribuţia de la bugetul naţional este de 97.734 lei, iar cofinanţarea din partea beneficiarilor, de 15.036 lei.
Pe o căldură sufocantă, care se apropia de 40 grade Celsius, numeroşi localnici (în ciuda zilei de muncă) şi destui oaspeţi au urcat pe platoul de lângă şcoala din Arefu, unde erau montate mai multe căsuţe rustice, unde meşterii populari locali îşi expuneau produsele muncii. Dintre ei n-au lipsit primarii din Valea Iaşului şi Brăduleţ – Nicolae Barbu (însoţit de vicele Cristian Enescu), respectiv Alecu Evlampie – dar şi familia pictorului olandez Leo van Slujs, adoptată de localnici şi ansamblurile folclorice care au făcut deliciul spectatorilor. Toţi au fost primiţi cu ospitalitatea specifică zonei de către preşedintele ADI Molivişu, Pavel Bîrlă, de primarul localnic, Ghorghe Stoican şi de viceprimarul Gheorghe Buzoiu, alături de care au fost şi reprezentanţi ai consiliului local. Vizitând căsuţele amintite, participanţii la eveniment au putut descoperi faptul că arta cioplitorilor în lemn nu s-a pierdut de pe aceste meleaguri, ca şi aceea a cusăturilor în arnici a veşmintelor populare, păstrate graţie eforturilor coordonate de Gabriela Pendiuc, de la Şcoala Populară de Arte şi Meserii de la Piteşti, care a deschis un cerc special în localitate, dar şi fascinanta pricepere a unui meşter care confecţiona pe loc opinci şi alte obiecte din piele. N-a lipsit nici lansarea unei cărţi semnate de g-ral de brigadă (r) Florian Tucă, col. (r) Eugen Siteanu şi prof. Cezar Bădescu – “Războaiele domnitorului Radu de la Afumaţi”. Cu acest prilej, cei prezenţi au putut afla că ginerele lui Neagoe Basarab, care a asigurat pictura Mănăstirii Argeşului, ctitorită de socru, în scurta lui domnie de numai 5 ani, cu întreruperi, purtase 22 lupte, dintre care una în zona Cetăţii Poenari, din comuna Arefu. La loc de cinste, pe un panou expus la căsuţa cu cărţi, erau prezentate numele şi portretele unor oameni de litere ridicaţi din zonă – Horia Bădescu, Ion C. Ştefan, Victor Gh. Stan, Gheorghe Ciulbea, Nicolae Buzoiu, Gheorghe Bîrlă, Elena Bădescu, Geo Dobrin, Ilie Cîrstea, Ion Radu şi, bineînţeles, prof. Cezar Bădescu. Lansarea de carte s-a constituit într-o convingătoare pledoarie pentru învăţătură, adresate generaţiilor mai tinere, care abia aşteptau spectacolul muzical coregrafic, din care n-au lipsit cântecele şi dansurile populare, dar nici folk sau melodiile de dans. Impresionante au fost horele în care s-au prins oameni din diverse generaţii. Urmărind vigoarea mişcărilor şi grija pentru păstrarea tradiţiilor locale, am înţeles de unde vine impresia de rezistenţă neclintită în faţa vremurilor, lăsând să se înţeleagă care este secretul dăinuirii moştenitorilor moşnenilor Dobrei Hareşoaia, miluiţi cu hrisov de danie de Vlad Ţepeş, pentru slujbele lor credincioase din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Voievodul medieval n-a lipsit cu cetaşii săi de la sărbătoarea arefenilor, iar actorii n-au pregetat să se prindă în horele localnicilor. Acestea au fost întreţinute de muzica ansamblurilor folclorice “Tămăşelul” (Cicăneşti), “Datina păstorilor” (Galeş-Brăduleţ) sau cele locale, “Muntişorul” şi “Izvoraşul”. Un moment aparte l-a constituit recitalul la ţiteră, susţinut de un rapsod de la Galeş, care este cunoscut şi ca mare maestru în cioplitul lemnului. Efectele caniculei au fost combătute cu băuturi răcoritoare, bere, şpriţuri reci, dar şi cu licoarea prunelor crescute prin livezile localnicilor. Produsele culinare tradiţionale au fost la mare căutare, începând cu brânza şi terminând cu tochitura sau cu frigăruile din pastramă de berbecuţi. Spre seară, animaţia a crescut, după ce oamenii au revenit de la muncă, iar evenimentul a fost considerat unanim o reuşită, mai ales pentru că a prilejuit o mai bună cunoaştere între localnici şi oaspeţii lor, dar şi datorită revenirii la matcă a unor fii ai satului.

Dan BASARAB

Un nou început la Corbi

Posted in eveniment rural with tags , , , , on iulie 27, 2012 by argesuldenord

Numai cine n-a trăit cumplita bătălie electorală pentru alegerile din 10 iunie poate trata cu superficialitate schimbarea impusă de populaţie în acestă comună cu oameni vrednici, care rămăsese de căruţă, judecând după localităţile din nordul Argeşului. Pe cât de mult s-au bucurat pesediştii la Nucşoara, pe atât s-au întristat la Corbi, unde nu credeau că fostul primar Mihai Ungurenuş nu va mai câştiga încă un mandat! Dacă îndrăznea cineva din exterior să spună că Virgil Baciu era omul potrivit pentru a pune lucrurile în matca lor firească, risca să se aleagă cu capul spart!… Bun organizator, spirit întreprinzător, acesta a reuşit să strângă în jurul său o echipă puternică, împreună cu care a convins lumea printr-o mulţime de dialoguri directe că era ultimul tren spre un altfel de viitor. Încet, încet, oamenii s-au convins că localitatea nu putea merge mai departe cu un primar care bătuse pasul pe loc timp de 8 ani şi care se lăuda cu realizări închipuite. Drumurile erau la pământ, mizeria era la ea acasă, apa ajungea numai la o parte dintre locuitori, deşi se băgaseră multe miliarde în pământ, canalizarea – un vis – drumurile de câmp impracticabile ş.a.m.d. Virgil Baciu şi echipa sa a sunat trezirea la realitatea de coşmar în care trăiau oamenii locului. În noaptea alegerilor, primăria a fost înconjurată de sute de oameni revoltaţi pe primarul care se agăţa de putere. Speriat, acesta a cerut ajutorul mascaţilor. Cuminţenia gospodarilor corbeni nu s-a dezminţit nici de astă dată. Virgil Baciu a fost purtat pe braţe în acea noapte care se destrăma sub noii zori. Şi atunci a înţeles că nu-i putea dezamăgi pe cei care credeau că el îi putea salva de la nimicnicie.
Constituirea noii administraţii publice locale, în prezenţa senatorului Mircea Andrei, liderul PDL Argeş, realizată în 28 iunie, a reprezentat un nou început pentru întreaga comunitate. Iată care este componenţa legislativului instalat pentru un mandat de 4 ani: Virgil Baciu – primar; dr. Ion Săvescu – viceprimar şi consilierii locali Vişinel Banu, Midorel Bădescu, Dan Aldea, Dionisia Burilă, Gheorghe Dedinoiu şi Tiberiu Zaharia (PDL); Mihai Ungurenuş, C-tin Mogoiu, Gheorghe Comănescu, Gheorghe Moroiu, Iosif Mogoiu (USL); Ion Maria (PP-DD).

Recuperarea timpului pierdut şi a decalajelor

Acesta este principalul obiectiv al noului primar pentru primul său mandat. Virgil Baciu cunoaşte perfect situaţia în care a preluat administraţia. Şi ca un om pragmatic, venit din lumea afacerilor, care nu permite lucrul făcut în dorul lelii, şi-a propus să reorganizeze primăria. Până
la sfârşitul lunii iulie vrea să le pună la dispoziţie colaboratorilor fişele posturilor, actualizate cu prevederile legii, astfel ca fiecare să ştie ce are de făcut şi care îi sunt competenţele.
Primul pas spre eficientizarea activităţii este conştientizarea fiecăruia asupra responsabilităţilor care-i revin şi a obligativităţii de a-şi face datoria. “Administraţia publică locală din Corbi şi aparatul propriu al primarului trebuie să devină funcţionale în cel mai scurt timp. Atunci când nu vom mai avea timpi morţi şi ne vom pune fiecare în slujba cetăţeanului, pentru a-i rezolva prompt problemele, putem începe să sperăm că vom reuşi în proiectele noastre. Eu mizez enorm pe sprijinul oamenilor de bine din comună, convins că reuşitele sunt posibile numai prin unirea tuturor, nu prin dezbinările de până acum, care încă se perpetuează în timp, datorită unora care nu înţeleg spiritul democraţiei”, spune Virgil Baciu.
În paralel, a început repararea drumurilor comunale, cu cel de la Poenărei, şi de câmp, aşa cum s-a angajat în campania electorală. Cele mai mari bătăi de cap îi dau problemele legate de distribuţia apei, acolo unde există reţea şi căutarea unor soluţii de continuare a lucrărilor începute acum mai bine de 7 ani şi lăsate de izbelişte. Noul primar din Corbi este un om pentru care nu există imposibilul, ci numai neputinţa nerecunoscută. Şi este convins că alături de gospodarii comunei va reuşi să recupereze decalajele şi să depăşească alte localităţi care, neavând motorul ambiţiei corbene, ar putea înregistra pierderi de viteză, pentru că nu au planuri clare de dezvoltare pe baze durabile…

Vladimir ALBU

Evenimentul primăverii, duminică, 6 mai, la Corbi: URCATUL OILOR LA MUNTE!

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , on mai 12, 2012 by argesuldenord

Asociaţia Crescătorilor de Ovine “Corbii de Piatră”, condusă de medicul veterinar Ion Săvescu (foto), în colaborare cu Asociaţia Agricolă a Fermierilor “Argeşul de Nord”, preşedinte Virgil Baciu, organizează sărbătoarea tradiţională a oierilor în prima duminică din luna lui florar. Aşa înţeleg aceşti vrednici gospodari să cinstească ocupaţia de bază a locuitorilor comunei, care le-a adus faimă de-a lungul veacurilor. Puţini localnici mai ştiu la a câta ediţie a evenimentului anual s-a ajuns, pentru că sărbătoarea a intrat deja în calendarul festivităţilor respectate cu sfinţenie de către comunitatea locală. Şi nu este de mirare, pentru că prin ea se cinsteşte truda vrednicilor păstori din trecut şi din prezent, ca exemplu pentru tânăra ge-neraţie care acum se ridică, educată în spiritul tradiţional al muncii cu folos.

Bilanţul 2011, conform previziunilor

Aşa a caracterizat preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Ovine “Corbii de Piatră” realizările anului trecut. Dr. Ion Săvescu nu este un tip care să se bată cu pumnii în piept, deşi este un om respectat în lumea vrednicilor păstori, dovadă faptul că este şi vicepreşedinte al Federaţiei Oierilor de Munte din România, care este asociată la Euromontana, cu sediul la Bruxelles (Belgia). Această asociaţie are în componenţă reprezentante a 27 ţări europene, care au munţi pe care sunt crescute turme de oi din timpuri străvechi. “Corbii de Piatră” este o asociaţie care are 220 membri, crescători de ovine din satele Corbi, Corbşori şi Poenărei, iar patrimoniul este alcătuit din 25.000 capete de oi. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu este de colea, dacă luăm în calcul faptul că în ultimele două decenii, această ocupaţie tradiţională trage să moară prin alte părţi. Şi asta datorită faptului că n-au existat oameni inimoşi ca dr. Săvescu şi asociaţii săi, care nu s-au împăcat cu gândul că pot lăsa baltă munca înaintaşilor, care a adus prosperitate în casele corbenilor. Drept urmare, au identificat soluţiile pentru a face această activitate rentabilă şi s-au asociat, respectând statutul şi obligaţiile liber consimţite. Nefăcând rabat la muncă, aceşti vrednici păstori au reuşit să facă afacerea în care au intrat profitabilă, cântărindu-şi corect posibilităţile şi îndeplinindu-şi punct cu punct programul stabilit în cele două Adunări Generale anuale şi în cele 12 şedinţe lunare ale consiliului de conducere. Acesta are următoarea componenţă: dr. Ion Săvescu – preşedinte şi membri pe Vasile Stăncescu, Viorel Cotigă, Benone Stăncescu, Gheorghe Zaharia, Adrian Prodea, Ion Tărceatu, Vasile Rizoi şi Ion Mogaru.

“Urcă oile la munte, c-un batal frumos în frunte…”

Aşa sună unul dintre frumoasele cântece ale păstorilor români, care nu le este necunoscut păstorilor depe Valea Râului Doamnei. Sub razele generoase ale soarelui, iarba grasă creşte prin grădini, codrul şi-a îmbrăcat straiul de vară şi oierii ştiu după semne cunoscute din veac cum se aşează lucrurile prin păşunile alpine pentru sezonul păstoritului de vară. Dar înainte de a lua drumul spre păşunatul de vară, duminică, întreaga comunitate va sărbători “Urcatul oilor la munte”. Manifestarea publică va include expoziţii de animale, în urma cărora vor fi premiate cele mai reuşite exemplare (mioare, berbeci, câini, măgari etc.), un interesant concurs de samarizare contra-timp, precum şi degustări de produse tradiţionale (brânzeturi, berbecuţi la ceaun sau la frigare) şi alte surprize, dintre care nu vor lipsi vestita ţuică de Corbi, vinurile sau berea rece, care vor potoli setea participanţilor – ne-au asigurat organizatorii. Chestionat asupra planurilor de viitor ale Asociaţiei “Corbii de Piatră”, preşedintele Ion Săvescu ne-a declarat că sunt mulţi solicitanţi care vor să devină membri, dar că, deocamdată, s-a decis de către asociaţi că este nevoie de o perioadă de timp pentru consolidarea acesteia, astfel încât să poată gestiona în condiţii de siguranţă problemele ridicate şi de această perioadă de criză economică, manifestată prin mai toate ţările Europei. Strategia de dezvoltare a celei mai de succes afaceri agricole din această parte a ţării se bazează pe construcţia viitorului pe temelii sigure, pas cu pas, prin selectarea unor noi membri cât se poate de serioşi. Dar, preocupările zilei ţin mai ales de organizarea “Urcatului oilor la munte”, eveniment deosebit în viaţa păstorilor şi a familiilor acestora, care deschide perspective promiţătoare pentru un nou an rodnic, graţie muncii inteligente a membrilor Asociaţiei “Corbii de Piatră”. În numele acestora, preşedintele Ion Săvescu, alături de preşedintele Asociaţiei “Argeşul de Nord”, Virgil Baciu, lansează o invitaţie generală argeşenilor şi nu numai la marea sărbătoare de la Corbi, din data de 6 mai. Cei care n-o vor onora, vor avea ce regreta!

Argeşul de Nord

CUPA SATELOR LA FOTBAL

Posted in eveniment rural with tags , , , , , , on mai 12, 2012 by argesuldenord

Asociaţia Agricolă a Fermierilor “Argeşul de Nord”, condusă de Virgil Baciu, a patronat organizarea primei ediţii a acestei competiţii sportive adresate tinerilor din comuna Corbi. Vremea a fost de-a dreptul excepţională, ca şi iniţiativa, de altfel, şi în frumoasa duminică de 22 aprilie, a adunat pe terenul din apropierea Râului Doamnei şi a Bisericii din Piatră circa 300 spectatori, de parcă s-ar fi jucat partide din eşaloanele superioare ale fotbalului românesc. Un motiv în plus pentru ca reprezentativele  satelor Corbi, Corbşori şi Stăneşti să se angreneze cu mare entuziasm în partidele care au stabilit prima campioană a comunei.
Sufletul competiţiei a fost, alături de Virgil Baciu, Vasile Grigoroiu, cunoscut printre consăteni cu supranumele Shaolin, care s-a ocupat cu ceva timp în urmă de echipa de fotbal a comunei, iar acum lucrează cu aceeaşi pasiune pentru cea din comuna vecină, Domneşti. Preşedintele Asociaţiei “Argeşul de Nord”, Virgil Baciu, a reuşit să aducă un sponsor important pentru CUPA SATELOR LA FOTBAL, ceea ce a ridicat la cele mai înalte cote ale fair-play-ului şi ambiţiei sportive ardoarea cu care s-au disputat partidele. În aceste condiţii, sportivii au uitat de starea precară a terenului, de condiţiile mai puţin propice oferite de cabinele inexistente sau de toaletele improvizate pe marginea drumului, prin care pluteau în extaz muştele grase, simbol al unei administraţii publice locale care se umflă în pene că se îngrijeşte de fotbal şi de sport în general. Cum este apreciată, ar trebui să-i ascultaţi pe sportivii localnici. Astfel aţi descoperi ce anume şi-ar dori de la viitorii edili ai comunei…

Stăneştii s-au impus autoritar!

Regulamentul de desfăşurare a competiţiei a stabilit ca fiecare din cele trei echipe înscrise să joace între ele, urmând ca la încheierea jocurilor să se stabilească, pe baza rezultatelor, clasamentul final. Cunoscătorii creditau echipa din Stăneşti cu prima şansă la câştigarea campionatului local, considerând că lupta pentru locul II va fi extrem de interesantă. Şi nu s-au înşelat! Partida care a deschis competiţia a fost aceea în care s-au confruntat echipele din Corbi şi Corbşori şi a fost câştigată cu scorul de 2-1 de prima. Corbii n-au mai repetat victoria cu Stăneştii, căci favorita hârtiei a învins cu un sec 5-0, care n-a mai lăsat loc de comentarii, mai ales după ce a administrat aceeaşi înfrângere şi asupra echipei din Corbşori. Astfel, cu maxim de puncte şi un golaveraj de 10-0, echipa din Stăneşti a câştigat trofeul, iar locul I i-a adus şi un premiu de 700 lei, pe lângă şampania băută din cupă! Pe treapta a doua a podiumului a urcat echipa din Corbi, care a primit premiul de 500 lei, iar pe ultima, cea din Corbşori, ce şi-a împărţit un premiu de 300 lei. S-au împărţit, de asemenea, diplome de participare, iar sportivii au fost generos răsplătiţi cu aplauze de către spectatori în timpul partidelor, dar şi la final.

“Minte sănătoasă în corp sănătos!”

Vechiul dicton latin este unul după care se ghidează Virgil Baciu. Ideea organizării competiţiei i-a venit într-o zi, când a văzut pe terenul din Stăneşti mai mulţi tineri adunaţi care jucau o partidă de fotbal. După o discuţie cu sportivii, descoperind că aceştia simţeau nevoia unei competiţii organizate între echipele din satele comunei, s-a angajat s-o organizeze. Vasile Grigoroiu-Shaolin a îmbrăţişat cu entuziasm propunerea sa şi de la gând la faptă a fost numai un mic pas, făcut fără ezitare. “Am reuşit să aducem alături de noi oameni valoroşi, precum dl. Aron Mogoiu, directorul Fabricii Errea, de la Curtea de Argeş, care a sponsorizat CUPA SATELOR LA FOTBAL, prima ediţie, cu două rânduri de echipament, din care unul a rămas de rezervă pentru echipa comunei, iar celălalt a fost dat ca premiu. Noi îi mulţumim călduros d-lui Mogoiu pentru acest gest şi sperăm să rămână alături de noi şi la viitoarele ediţii, deoarece ne gândim să transformăm competiţia întruna tradiţională care, în timp, să fie extinsă pentru toate comunităţile locale de pe Valea Râului Doamnei şi nu numai. Tinerii din comuna noastră au ajuns să-i invidieze pe prietenii lor din Nucşoara, cărora li s-a pus la dispoziţie un teren modern, sintetic, pe care pot să joace fotbal şi alte jocuri. E păcat că, la noi, actuala administraţie publică locală nici măcar nu pomeneşte despre un asemenea proiect! Personal, după ce m-am hotărât să candidez la postul de primar, împreună cu colegii din Alianţa pentru Argeş şi Muscel, am decis să punem în programul nostru electoral şi amenajarea unor asemenea terenuri sintetice în toate satele comunei, să le dotăm cu instalaţii de nocturnă şi să oferim tinerilor noştri posibi-litatea de a se mişca mai mult şi de a se distra, pentru a-şi păstra entuziasmul pentru muncă. Acum am spart gheaţa, cum se spune, cu această competiţie, şi ţinem să-i asigurăm continuitatea care dă trăinicie oricărei iniţiative serioase!”, a declarat Virgil Baciu la finalul sărbătorii populare în care s-a transformat CUPA SATELOR LA FOTBAL.

Eva ADAM

 

“Moş Nicolae” la grădiniţele din Corbi!

Posted in eveniment rural with tags , , , on decembrie 27, 2011 by argesuldenord

Anul acesta, toţi preşcolarii din localitatea de pe Valea Râului Doamnei au avut bucuria de a fi vizitaţi de Moş Nicolae, într-o zi pe care cu greu o vor uita. Şi pentru că au fost ascultători şi cuminţi, au primit daruri care le-au umplut sufletele de bucurie.
Darnicul oaspete şi-a deşertat bunătăţile din sac întâi la Grădiniţa din Pârâieşti, unde era aşteptat de micuţi împreună cu educatoarea Letiţia Preda. Aceştia au prezentat “moşului” Virgil Baciu un interesant program artistic şi s-au fotografiat ca să păstreze amintirea acelei zile.
La fel s-a întâmplat şi la Corbşori – educatoare Maria Cicu şi Rodica Ioniţă – dar şi la Jgheaburi, unde inimoasa educatoare Narcisa Tiţa şi copiii şi-au primit oaspeţii cu mare bucurie. La Stăneşti, preşcolarii îmbrăcaţi în costume populare, dirijaţi de educatoarea Maria Ungurenuş, au făcut deliciul celor prezenţi.
Tot aşa s-a întâmplat şi la Corbi, unde Norica Dogaru şi Elena Moisescu i-au înveşmântat pe copiii pe care-i au în grijă în frumoasele costume populare aduse de strămoşi din Jina Sibiului. Buna colaborare dintre “Moş Nicolae” – Baciu şi directorul Ligia Popescu-Buceloiu, dar şi cu celelalte cadre didactice – consilierul educativ Carmen Stănciulescu, prof. coordonator Cristian Voica (Stăneşti) şi bibliotecare Daniela Sturzeanu (Corbi), au oferit prilejul de a se respecta o tradiţie veche de când lumea şi de a aduce zâmbete fericite pe feţişoarele îmbujorate ale copiilor.
Organizatorii vor să facă din aceasta o tradiţie şi şi-au exprimat speranţa că în anii viitori, vor fi mai mulţi “moşi” darnici cu cei care ne bucură tuturor vieţile. Şi la cât sunt de largi la inimă oamenii locurilor, n-ar fi e mirare să se întâmple aşa!

Cine este Moş Nicolae?

Moş Nicolae sau Moş Neculai este un personaj legendar şi mitic, care aduce daruri copiilor în ajunul sărbătorii de Sf. Nicolae, în seara zilei de 5 decembrie. Personajul are corespondenţi în întreaga Europă Centrală, astfel: Mikulás în Ungaria, Mikuláş în Republica Cehă şi Slovacia şi Mikolaj, în Polonia. Personajul este în mare parte asemănător lui Moş Crăciun, ambii o adaptare după Sfântului Nicolae, ambii purtând straie roşii şi oferind cadouri.
Se spune că însuşi Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din oraşul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-şi vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele şi rugăminţile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru.
Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuinţa sa. Noaptea, pe furiş, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mai mari. Astfel, ea a reuşit să se mărite curând. La fel a făcut Moşul şi în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie şi apoi cea mică au reuşit să se aşeze la casele lor. De atunci şi până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, şi în special copiii, primesc daruri, de la Moşul care nu li se arată niciodată.
Cine e Moş Nicolae? Cunoscut în Transilvania şi sub numele de Sân-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de  Moş Neculai şi până la obiceiurile şi legendele diferenţiate de la sat la sat. Născut în cetatea Patara din ţinutul Lichiei, din Asia, Sf. Nicolae (în limba greacă  biruitor de popor), s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinţii, Nicolae şi-a împărţit averea săracilor şi a întemeiat Mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Eva ADAM

Ştefan Lăzăroiu, la ziua comunei Cepari

Posted in eveniment rural with tags , , , , on noiembrie 28, 2011 by argesuldenord

Anul trecut, primarul Gheorghe Minculete a stabilit sărbătorirea zilei localităţii în data de 6 decembrie, când creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sf. Nicolae. În buna tradiţie a locurilor, atunci a inaugurat Căminul Cultural re-novat din centrul comunei. Pentru festivităţile din acest an a programat inaugurarea Drumului Comunal 236, dintre Cepari şi satul Cărpeniş. În lungime de 4,5 km, a fost asfaltat şi consolidat, pentru că erau locuri afectate de alunecări de teren. Investiţia face parte dintr-un plan integrat de dezvoltare, finanţat cu 2,5 milioane euro, pe Măsura 322. Celelalte componente ţin de reţele de apă şi canal, la care lucrările sunt realizate 90%, după cum spunea primarul.

Portret de gospodar

Gheorghe Minculete a lucrat ani la rând în domeniul forestier. “Am mâncat o pâine când amară, când mai dulce, cu dl. prefect Gogu Davidescu, pe care îl invit la toate bucuriile comunei noastre, atunci când avem prilejul. La fel, nu-l uit nici pe dl. preşedinte al Consiliului Judeţean, Constantin Nicolescu. Dumnealui ne-a sprijinit mereu cu cofinanţările pentru proiecte, ajutându-ne să le ducem la bun sfârşit… De fapt, la ziua comunei îi primim cu braţele deschise pe toţi oaspeţii, fie că sunt fii ai satului care revin la vetrele părinteşti, fie prieteni de ani de zile”.
Gheorghe Minculete a câştigat primul mandat de primar pe lista PRM. Foştii săi colegi de partid îşi amintesc şi acum, oarecum amuzaţi, cum au rămas blocaţi cu maşinile în noroaie şi le-au scos tractate de vite… La acea vreme era clar că va avea mult de muncă pentru a scoate comuna la lumină. A dat ascultare îndemnurilor de a valorifica ocazia dată de fondurile europene şi a început să caute oameni care să-l ajute să facă proiectele pe baza cărora putea ajunge la banii europeni. Asta pentru că veniturile proprii abia asigurau funcţionarea administraţiei publice locale. La Cepari nu sunt firme puternice, care să alimenteze bugetul cu sume mari din taxe şi impozite. Între timp, situaţia a început să se mai schimbe în bine, dar mai e încă mult până departe… Gheorghe Minculete a candidat la al doilea mandat, în 2004, pe lista PSD. Şi-a păstrat scaunul şi a continuat programul de modernizare a comunei. Reparaţiile de drumuri, punţile pie-tonale, podurile şi podeţele realizate, intrarea într-un program finanţat cu bani europeni pentru colectarea şi gestionarea gunoiului menajer alături de comunele Sălătrucu, Şuici şi Tigveni, precum şi planurile de viitor anunţate, nu l-au scutit de emoţii în 2008. Atunci şi-a păstrat mandatul după un tur doi al alegerilor. Ce va fi mai departe, este greu de anticipat. Oricum, drumul spre Cărpeniş, pentru care a avut şi sprijinul Prefecturii Argeş şi al PDL, va cântări destul de greu anul viitor, când sătenii din Cepari vor fi chemaţi la urne pentru a alege noua administraţie comunală pentru următorul mandat de 4 ani. La care Gheorghe Minculete este obligat să participe, deoarece are încă destule planuri de dus la îndeplinire!

Echipa PDL bagă frisoane în PSD!

Aceasta a fost impresia participanţilor la festivitatea inaugurării drumului de la Cărpeniş. Sub un soare ţinut în chingi de boarea îngheţată a iernii, zeci de săteni l-au aşteptat cu răbdare pe Constantin Nicolescu mai bine de o jumătate de oră faţă de cea la care fusese anunţată festivitatea. Oamenii n-au fost prea încântaţi de asemenea aroganţă: ”Adică prefectului nu i-a căzut coroana să vină la timp, iar pesediştii ne lasă cu ochii în soare?…Uite-l şi pe Lăzăroiu, a venit la timp cu ai lui, ştie să ne respecte şi să se respecte!”, murmurau oamenii, strângând mâinile însoţitorilor acestuia, Vasile Sabie, Sever Pahonţu şi Elena Neacşu (fiică a satului), dar şi a colegilor şi prietenilor săi, consilierul judeţean Doru Georgescu, directorul şcolii din Tigveni, prof. Constantin Stătescu, a fostei şefe de la PSD, Elena Popa sau a primarului din Curtea de Argeş, Nicolae Diaconu, originar de pe Valea Topologului. De cealaltă parte, “blonda de la PSD” atrăgea ca un magnet atenţia primarilor nefumători din partid, care măcar de ochii lumii făcuseră grup în jurul deputatului din colegiu, Radu Vasilică. Asta n-a oprit-o pe apropiata de cabinetul deputatului Drăghici să se întreţină mai mult decât amical cu primarul Nicolae Diaconu şi cu Ştefan Lăzăroiu. Foarte curajoasa domnişoara, căci nu s-a ferit nici de privirile liderului organizaţiei judeţene a “roşilor”, Constantin Nicolescu. Dumnealui a sosit cu alaiul vicepreşedinţilor Simona Bucura Oprescu şi Florin Tecău, precum şi cu alţi angajaţi ai instituţiei, dar şi cu cei care se dau de ceasul morţii ca să-şi demonstreze fideliatea. În ciuda atitudinii relaxate afişate de şeful pesedist, era clar că echipa sa era destul de crispată şi deranjată de prezenţa celor de la PDL. Astfel că slujba de sfinţire oficiată de patru preoţi a fost ascultată cu mai puţină smerenie, cât timp majoritatea celor prezenţi trăgea cu ochiul spre mişcările taberei adverse. Nici măcar cele câteva pişcoturi sau şampania ieftină din două sticle rătăcite pe masa care a servit drept obiect de cult n-au atras prea mult atenţia înalţilor oaspeţi. Dar au bucurat câteva guri de săteni după ce s-a tăiat panglica inaugurală a drumului modernizat, caracterizat de prefectul Gheorghe Davidescu drept european. Ştefan Lăzăroiu, ca un constructor ce este, a apreciat calitatea lucrărilor executate şi le-a urat beneficiarilor să se bucure de această cale de acces civilizat spre locurile unde există o biserică şi un “castel” ridicat în perioada interbelică de familia Minovici, cu sprijinul preotului Gheorghe Marinescu, arestat şi condamnat de comunişti la ani grei de închisoare pentru sprijinul acordat grupului de rezistenţă condus de fostul avocat Dumitru Apostol.

Petrecere la căminul din Cepari

După-amiază, Căminul Cultural din centrul comunei a găzduit spectacolul festiv. Pe scenă au evoluat artişti cunoscuţi, aduşi cu cheltuială, precum Ansamblul “Dorul”, Ioana State, Graţian Bădescu, fiul satului Ionel Budan şi alţii. Horele s-au rotit în curtea de alături, unde s-au încins grătarele pentru oamenii de rând, căci “mărimile” au beneficiat de tratament special. Primarul Minculete a distribuit diplome pentru consătenii care au depăşit vârsta de 85 ani de viaţă sau pentru cei care convieţuiesc de peste jumătate de veac şi pot constitui exemple pentru cei din comunitatea locală. Petrecerea a ţinut până târziu, iar la despărţire, participanţii şi-au dat întâlnire pentru anul viitor, urând viaţă lungă comunei care peste 18 ani va împlini o jumătate de mileniu de existenţă atestată documentar.

Eva ADAM