DE LA MOŞ KGB(ERILOV) LA SANTA KLAUS

doru-decupatAşa s-ar putea caracteriza ultimul sfert de veac pe care l-am petrecut cu toţii. În decembrie 1989 ne-am lăsat minţiţi că, după 52 de ani de la alungarea regelui de către bolşevici, ne-am fi luat porţia de libertate. În euforia momentului, mulţi dintre noi n-am realizat parşivenia formulării: libertatea nu era totală, ci porţionată! Am aplaudat ca nişte inconştienţi împuşcarea lui Moş Gerilă şi a “odioasei” sale jumătăţi. Satisfacţia sadică a răzbunării ne-a orbit într-atât încât nu ne-am dat seama că, aprobând un asasinat politic, deveneam complicii conspiratorilor supuşi Kremlinului şi dispuşi să pupe papucii oricui i-ar fi ajutat să se instaleze în fruntea mesei bucatelor. 

În ultimele zile am rememorat multe dintre momentele pe care le-am trăit în ultimii 25 de ani. Am început cu acele zile care au dus la căderea Ceuşeştilor, influenţat nu neapărat de emisiunile de la televizor, ci de o carte. Aceasta se numeşte “Duplicitarii” şi a fost scrisă de fostul decan al Academiei Naţionale de Informaţii, istoricul Cristian Troncotă. Acolo sunt documente care pot dovedi ipoteza loviturii de stat al cărui scenariu a fost scris de KGB şi a fost implementat cu sprijinul CIA şi al altor structuri de spionaj străin. Scopul său era înlocuirea dictaturii familiei Ceauşescu şi instaurarea unui “comunism cu faţă umană”, pe care urma să-l ni-l bage pe gât Ion Iliescu, ajutat de o gaşcă de spioni dovediţi de Securitate că au fost în solda KGB sau a GRU, deci supuşi docili ai Moscovei, crescuţi în spiritul stalinist, şcoliţi şi căsătoriţi cu femei sovietice. Ajunge numai să pomenim numele generalilor Militaru, Şerb, Ionel, Stănculescu – cei care în acele zile sângeroase au creat sub conducerea lui Iliescu un alt centru de putere militară, paralel şi opus celui legal al generalului Ştefan Guşă care, prin ordinele contradictorii, a permis crearea şi creşterea exponenţială a haosului prin care mii de români scoşi de disperare în stradă au fost asasinaţi sau mutilaţi. Apoi să nu-l uităm pe Silviu Brucan, ideologul iniţial bolşevizat de Kominternul stalinist şi tot timpul conectat la comenzi străine multiple, cel prin intermediul căruia s-a continuat fals profetic îndobitocirea compatrioţilor disperaţi de prea aşteptare, până când pământul i-a închis gura

Documentele la care face trimitere Cristian Troncotă sunt zguduitoare şi ar putea servi drept act de acuzare împotriva trădătorilor de neam şi ţară, într-un eventual proces al comunismului. Iliescu şi ai lui tocmai asta au evitat prin simulacrul de proces intentat lui Nicolae şi Elena Ceauşescu în ziua de 25 decembrie 1989. Sentinţa pe care judecătorul Gică Popa o primise în plic de la “emanaţi” s-a executat cu mare grabă în aceeaşi zi la ora 14.50. Blestemul blasfemiei mânjirii cu sânge a unei zile sfinte pentru creştini poate că ne-a urmărit în toţi aceşti ani, în care n-am ajuns la Moş Crăciun, ci la Moş KGB(erilov). Ales în “duminica orbului” sub minciuna “preşedintelui pentru liniştea noastră” – în fapt al liniei a doua a comuniştilor care au supt lapte bolşevic – Iliescu este principalul vinovat pentru corupţia şi jigodenia instituţionalizată în România prin “capitalismul de cumetrie” pervers definit, dar favorizat fie şi numai prin atitudinile sale paternale de “n-aude, nu vede”. Ivan Ilici, dacă nu şi-a izbândit visul de a deveni despotul luminat la care visa din tinereţea comsomolistă petrecută pe la Universitet Drujbî Narod, adoră să pozeze în omul sărac şi cinstit, providenţial pentru ţară în 1989, dar uită să pomenească ceva despre avortonii politici pe care i-a produs şi a căror evoluţie a fost favorizată de somnul raţiunii noastre. Nici picat cu ceară n-ar pomeni ceva care să-l silească să recunoască pericolul în care a pus integritatea teritorială a ţării prin înţelegerile cu Gorbaciov sau prin compromisurile cu UDMR şi nu numai.

Nu ştiu dacă un pătrar de veac de suferinţă este de ajuns, dar pentru cei mai mulţi dintre noi este deja prea mult. Poporul acesta şi-a ispăşit cu vârf şi îndesat păcatele şi, în 16 noiembrie – spun unii – s-a absolvit prin votul masiv dat pentru revenirea la viaţa normală. N-aş putea jura că am ieşit din Purgatoriu şi n-aş vrea să-i pun pe umeri lui Klaus Iohannis crucea prea multor speranţe născute din disperarea amestecată cu lehamitea compatrioţilor. Toţi trebuie să înţelegem că nu este Mesia, iar ieşirea din marasm trebuie să se facă bazându-ne pe noi înşine. Înainte de a concluziona, vreau să precizez câteva aspecte: n-am fost comunist, ba chiar am avut de suferit din cauza aberaţiilor epocii aceleia; sunt oameni care pot depune mărturie că în ciuda acestui fapt, am spus încă din 25 decembrie 1989 că nu trebuiau asasinaţi Ceauşeştii, ci judecaţi împreună cu sistemul; am aşteptat în toţi aceşti ani adevărul despre marea diversiune a acelei aşa-zisei revoluţii române în direct; aştept încă să trăiesc într-o societate în care ne vom dezbăra de hoţie, corupţie, cleptomanie, pupincurism, trădare, fanariotisme şi perversiuni de tot soiul – pentru a trăi în respectul valorilor puse să lucreze în folosul comunităţii şi nu marginalizate şi umilite, ca acum. Cred că din 21 decembrie 2014, de când Iohannis este preşedintele României, avem dreptul la renaşterea speranţelor într-o viaţă în sensul enunţat mai sus. Nu mai sunt atât de naiv încât să văd în noul chiriaş de la Cotroceni un Santa Klaus, dar mă simt uşurat la gândul că poate voi trăi vremea când va fi chemat să răspundă pentru faptele sale şi KGB(erilov), astfel încât să nu ne mai poată călări vreodată cineva cu suflet venetic. Aşa să ne-ajute Dumnezeu!

 Doru Bobi, 25 decembrie 2014, ora 09.00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: