CINE NE SCAPĂ DIN TROIENELE INCOMPETENŢEI?…

doru-decupatPovestea infernului alb se repetă în România în fiecare iarnă. Drumurile potopite de nămeţii troieniţi sunt închise, sute dacă nu mii de maşini rămân blocate în zăpadă, drumurile de acces spre satele în care oameni neputincioşi se roagă pentru ajutor la Dumnezeu să nu fie uitaţi de semeni şi să piară cu animalele lor cu tot de foame şi de frig se înmulţesc de la o zi la alta… Într-un cuvânt, este parcă mult mai rău decât în timpul epocii comuniste. Scuza aceea tâmpită, dacă nu chiar cinică, potrivit căreia iarna nu-i ca vara, poate ţine numai la cei cu creier de bibilică sau la cei care privesc realitatea cu ochii picior peste picior – unul la făină şi altul la slănină. De fiecare dată impresia dominantă este că autorităţile au fost luate prin surprindere, de parcă zăpada ar fi venit în august. Sunt încă judeţe care n-au contracte de deszăpezire, cum este Brăila, unde preşedintele interimar al Consiliului Judeţean, un oarecare Mortu (ce nume predestinat!) spune ceva, iar conducerea CNADNR cu totul altceva. Iar situaţia nu este singulară, căci curând jumătate dn ţară, dacă nu mai mult, a ajuns să fie blocată după ce s-a aşternut un strat de vreo 20 cm de zăpadă căzut peste pământ. Dar dacă n-am avea drumuri şi căi ferate blocate, dacă n-ar muri femeile prin ambulanţe şi dacă n-am fi minţiţi, am crede că am ajuns altundeva – unde nu este durere, nici păcat, dar nici umbră de plagiat. 

Spuneam că impresia multora este că era mai bine pe timpul lui Ceauşescu. Din discuţiile pe care le-am purtat cu oameni care cunosc bine situaţia şi pot face comparaţii cât de cât obiective, am aflat că în 1989 Administraţia Naţională a Drumurilor dispunea de unul dintre cele mai bune parcuri de utilaje pentru deszăpezire din această parte a Europei. Iar la nevoie se apela şi la intervenţia Armatei, acolo unde situaţia o impunea. Sigur că era restricţionată circulaţia autoturismelor particulare, uşurând traficul, dar parcă nu era strangulată circulaţia rutieră ca acum, chiar dacă gerurile erau chiar siberiene. Problemele de atunci erau altele şi ţineau de lipsa alimentelor raţionalizate, de frigul şi întunericul din case, de lipsa perspectivelor sau de interdicţia de a te plânge. Acum avem dreptul de a înjura sistemul, mai puţin oamenii cu responsabilităţi care, la rându-le, uzează de dreptul de a-şi apăra imaginea discutabilei competenţe cu care-şi îndeplinesc sarcinile de serviciu. Dar la ce ne foloseşte?…

Un anume fost ministru al Transporturilor care ne-a scutit de grija flotei maritime a avut grijă să reducă la maxim competenţele amintitei Administraţii Naţionale a Drumurilor, serviciile pe care le presta s-au externalizat, iar “băieţii deştepţi” au pus mâna la preţ de dumping pe utilajele existente în dotare atunci şi, bineînţeles, pe contractele de asfaltări, deszăpeziri – într-un cuvânt, pe servicii. Au fost de ajuns câţiva ani în care zăpada a fost mai mult praf în ochii proştilor, dar în care s-au încasat sume grele inclusiv pe închirierea unor utilaje ce rămâneau nemişcate în garaje, pentru ca afaceriştii să prindă coajă de regi ai asfaltului ş.a.m.d. Acum nu se mai înghesuie la contractele de deszăpezire, pentru că nu se mai câştigă banul atât de uşor, se lasă rugaţi, aşteptând să crească preţul deoarece altfel nu participă la licitaţii (pentru că, bineînţeles, au înţelegeri între ei prin care şi-au împărţit sferele de influenţă şi nu se deranjează unii pe alţii). Consecinţa: ţara încremeneşte sub zăpadă în ultimele trei, patru ierni.

Dincolo de orice, de bază rămâne capacitatea de gestionare a problemelor de care dă dovadă fiecare om care are responsabilităţi administrative. Din păcate, la noi incompetenţa celor cu putere de decizie, numiţi politic în funcţii, se dovedeşte nu prin fapte, ci prin vorbe, promisiuni generoase sau ameninţări la adresa subordonaţilor. Sunt totuşi şi locuri în care se trăieşte cât de cât normal chiar şi iarna, acolo unde incompetenţa nu e la ea acasă. Deci se poate! Problema e veche de când lumea şi era semnalată acum mai bine de 130 ani de Eminescu, atunci când acuza faptul că problema administraţiei româneşti era politizarea excesivă şi furtul scandalos de mare. S-ar zice că nu s-a schimbat ceva şi tocmai de aceea este legitim să ne întrebăm: cine va avea curajul nebun de a încerca măcar să ne scape din iadul incompetenţei manifestate de toţi guvernanţii noştri la toate nivelurile?…

Doru Bobi, 29 decembrie 2014, ora 21.00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: