Activităţile corbenilor şi târgurile de odinioară

Locuitorii din comuna Corbi au desfăşurat şi desfăşoară activitaţi din cele mai diverse, dând dovada unei îndemânări şi a unei puteri de muncă deosebite. Marea majoritate au avut preocupări pentru creşterea şi îngrijirea animalelor, în speţă a oilor, dar n-au neglijat nici alte animale domestice şi păsările de curte. În aceeaşi măsură au desfăşurat munci agricole specifice zonei de deal, ponderea având-o pomicultura şi prelucrarea nutreţului necesar hranei animalelor. Din laptele oilor au făcut caşul, telemeaua şi brânza de burduf, alimente renumite în comuna noastră. Tot renumită este ţuica de prună fabricată la noi, care este de cea mai bună calitate, ca şi produsele prelucrate din lapte de oaie.
Au fost practicate şi meseriile prezentate în satele româneşti ca: dogăria, tâmplăria, dulgheria, cojocăria şi fierăria. Nu puţini au fost interpreţii muzical-instrumentişti, ce au format mici tarafuri lăutăreşti care au cântat la horele săteşti, balurile şi nunţile organizate în comuna noastră şi în cele învecinate. Negustoria au practicat-o cei care au avut pricepere şi chemare pentru aceasta, existând mai multe cârciumi şi măcelării.
Gospodinele noastre au desfăşurat o activitate diversificată în cadrul propriilor familii, acestea în afara creşterii, îngrijirii şi educării copiilor au luat parte şi la muncile agricole şi la cele gospodăreşti care nu sunt puţine. De asemenea, au prelucrat manual lâna, transformând-o în obiecte de îmbrăcăminte.
Nici copii corbenilor nu au stat deoparte de activităţile desfăşurate de părinţii lor, ci după puterile lor au efectuat munci în gospodărie, formându-se încă de mici pentru muncă şi viaţă. Consătenii mei au fost oieri vestiţi din tată în fiu şi au avut o comportare ireproşabilă în relaţiile cu sătenii lor de pretutindeni.
Transformările importante în toate domeniile din societatea românească au avut impact şi la noi, corbenii fiind receptivi la nou, au practicat meseriile şi profesiile nou-create. Fiind create noi locuri de muncă în oraşele patriei noastre, mulţi săteni s-au mutat la oraşe pentru practicarea activităţilor necesare traiului zilnic. Astfel, lucrează în industria constructoare de maşini, în petrochimie, în prelucrarea lemnului, în industria pieselor radio etc.
Intelectuali corbeni sunt de la an la an mai numeroşi, ponderea având-o cadrele didactice, ingineri din diferite domenii, medici veterinari şi umani, farmacişti, cadre militare, pompieri şi preoţi.
Condiţiile favorizante, dublate de hărnicia locuitorilor, au făcut ca aceştia să trăiască decent, ceea ce s-a reflectat în modul de trai şi în locuinţele moderne proprii şi construcţiile obşteşti de pe raza localităţii. Cu deosebită nostalgie îmi amintesc de tradiţionalele târguri din vremea copilăriei mele, organizate în comuna natală. Săptămânal, în fiecare duminică, sătenii şi cei din comunele învecinate şi nu numai veneau la târgul organizat în Corbi pentru a-şi valorifica produsele proprii sau pentru cumpărarea celor de trebuinţă. Astfel de târguri precum acela de la noi se organizau în fiecare joi la Curtea de Argeş, sâmbăta la Câmpulung şi duminica, la Piteşti.
În localitatea noastră, târgul îşi avea aria de desfăşurare în piaţa din centrul comunei, unde erau construcţii amenajate special pentru buna lui desfăşurare. În aceste târguri se comercializau toate cele necesare traiului, toate cele necesare bunei desfăşurări a întregii activităţi în cadrul gospodăriilor. Spre bucuria şi încântarea celor mici, nu au lipsit nici limonada sau braga de bună calitate, nici cele mai bune prăjituri ca pandişpanul sau sarailiile şi alviţele sau “bulzurile” din floricele de porumb.
După-amiaza zilei de duminică era rezervată tradiţionalei hore, care ţinea până la apusul soarelui când fetele trebuiau să fie în mijlocul propriilor famili odată cu înserarea. Aceste hore nu aveau loc în timpul posturilor de peste an sau în prima zi a Naşterii şi a Învierii Domnului.
Adevărate momente idilice de seamă au fost în satul copilăriei şi tinereţii mele, momente care meritau să fie continuate, nu să dispară odată cu târgul săptămânal. Tradiţionale au fost şi târgurile de animale organizate la noi în fiecare primăvară şi toamnă, în zilele unor sărbători legale. În aceste târguri se vindeau şi cumpărau animalele de care aveau nevoie gospodarii satelor sau pentru sacrificarea lor. Şi aceste târguri au devenit istorie! A rămas, totuşi, tradiţionalul târgul anual organizat pe 29 iunie, în ziua sărbătorii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Acest eveniment am sentimentul că era mai mult aşteptat în vremurile de demult, de cei din acele vremuri decât de cei din vremurile actuale. Toţi participanţii aveau sentimente şi satisfacţii deosebite şi aşteptau să revină cu plăcere şi mare bucurie la ediţiile următoare. Numărul negustorilor, cât şi al cumpărătorilor era cu mult mai mare, iar cuviinţa negustorilor era deosebită faţă de clienţii lor.
Deliciul copiilor şi al tinerilor erau nelipsitele lanţuri (vestitele tiribombe) care se învârteau tot timpul fiind pline de clienţi. N-au lipsit nici vestitele hore săteşti, separat la fiecare localitate învecinată comunei noastre, la care vestitele tarafuri de lăutari încântau audienţa.
Iar seara, până aproape de ivirea zorilor, erau organizate baluri celebre, la care participau perechile de tineri căsătoriţi, flăcăi cu armata făcută şi fetele de măritat, acestea însoţite numai de mamele sau fraţii lor.
Timpuri, timpuri, frumoase timpuri care prea repede au trecut!

Prof. Gheorghe C. CATANĂ, Corbi-Argeş