De ce se bagă pumnul în gura societăţii civile la Curtea de Argeş?…

Prin toamna anului trecut, fostul deputat liberal Adrian Miuţescu vorbea insistent despre necesitatea ca societatea civilă să-şi facă auzit glasul şi în urbea Basarabilor. Cu perseverenţa care îl caracterizează, a reuşit să convingă mai mulţi concitadini de valabilitatea acestei idei. Aşa s-a coagulat un grup de iniţiativă pentru înfiinţarea unui Club Civic. Sandu Nichita, fost parlamentar prin anii ‘90 şi apoi câteva mandate la rând consilier judeţean şi preşedinte al Comisiei Juridice, s-a ocupat de cadrul legal pentru legitimizarea acestei voci civice. Proiectul de statut a fost dezbătut în mai multe şedinţe, chiar şi publice, căci iniţiativa a atras oameni din diverse medii – politic, de afaceri, cultură, arte ş.a.m.d, – s-au făcut propuneri care de care mai populiste, astfel că autorul, Sandu Nichita, sesizând o rea-voinţă şi tendinţă de blocare, a renunţat la munca depusă şi s-a retras scârbit. Speculaţiile au mers până acolo în a se spune că dumnealui şi Adrian Miuţescu voiau să-şi construiască o platformă civică pentru relansarea carierelor politice. Fostul lider liberal nu şi-a abandonat ideea şi a rămas la conducerea interimară a organismului care încă nu are certificatul legal de naştere. Nici măcar nu se ştie dacă se va numi club, iniţiativă, acţiune sau altcumva. Pentru a risipi orice suspiciune, în statut s-a scris negru pe alb că membrii conducerii, care va avea mandat ales pe perioadă de 2 ani de zile, nu au dreptul să aibă vreo legătură cu lumea politică. La ora actuală este greu de spus dacă iniţiativa aceasta, generoasă şi bine intenţionată, la urma urmei, se va materializa sau nu. Ceea ce este foarte clar este faptul că oamenilor angrenaţi în administraţia publică şi, deci, şi în politică, nu le-a picat deloc bine monitorizarea activităţii lor de către societatea civilă. Şi de aici poate că au apărut piedicile puse subtil, ca şi beţele în roatele grupului de iniţiativă. Dacă n-ar fi de plâns, probabil că ar trebui să ne crucim, pentru că aceia care se tem acum, au ajuns cândva în funcţii alese, gras plătite, tocmai prin voturile celor care, într-un fel sau altul, alcătuiesc ceea ce ne place să numim societatea civilă. Iar practica aceasta a căluşului în gură este departe de principiile democraţiei, pentru care mai toţi politicienii se bat cu cărămida în piept. Şi nu numai în anii electorali, cum este acesta. Judecaţi şi dvs. cât de lung este drumul de la vorbe la faptele unora sau altora şi taxaţi-i la vot, cât mai democratic şi corect cu putinţă!

Eva ADAM