Coşurile de fum: construcţie, întreţinere, reparare

Hornul sau coşul de fum este unul dintre elementele cele mai vechi ale unei case, indiferent din ce este construită aceasta. Coşul poate fi construit din tablă, beton, cărămida sau din diferite profile ceramice. Acesta porneşte de la evacuarea fumului sau gazelor arse din sobă şi ajunge până deasupra acoperişului. Funcţionarea coşului se bazează pe efectul de tiraj natural sau, în termeni mai populari, pe tendinţa gazelor fierbinţi arse de a se ridica până la ieşirea din coş. Un coş bine construit beneficiază de un tiraj mare, care întreţine focul prin pătrunderea aerului proaspăt în sobă. Deci, o primă atenţionare: unde există un coş, există şi riscul de asfixiere! Pentru evitarea accidentelor şi a lipsei de oxigen din încăperea unde arde un foc în sobă (şemineu), sunt recomandate următoarele măsuri:
– Evitarea supraîncărcării sobei cu combustibil.
– Evitarea obturării tirajului pentru menţinerea cât mai ridicată a temperaturii încăperii.
– Aerisirea cât mai frecventă a camerelor de locuit.
– În cazul folosirii şemineelor şi nu numai, într-o încăpere perfect etanşeizată, şemineul deschis consumă oxigenul fără posibilitate de reîmprospătare.
Consecinţele sunt: lipsa de oxigen respirabil, scăpări de fum în încăpere datorită reducerii tirajului, ardere incompletă a lemnului şi mărirea cantităţii de funingine. Asigurarea unui flux de aer proaspăt este esenţială prin montajul unor mici guri de aer sau prin închiderea parţiala a ferestrelor.
– Îndepărtarea elementelor combustibile din apropierea surselor de căldură.
– Eliminarea riscului de incendiere, prin amplasarea în faţa sobei sau a şemineului a unor dispozitive de protecţie contra scânteilor.
– Curăţirea de funingine sau depuneri de zgură a sobelor, burlanelor şi coşurilor, repararea acestora. Temperatura cosului de fum depăşeşte 500 de grade Celsius pe timpul funcţionarii sobei, putând ajunge, pe fondul supraalimentării cu combustibil, la cca. 1.000 grade Celsius. Deseori funinginea depusă pe pereţii interiori ai unui coş necurăţat se aprinde, fiind eliminate pe coşul de fum bucăţi incandescente de zgură. Construirea coşurilor de fum trebuie să ţină cont de câteva elemente:
– Coşul de fum va depăşi cu minimum 500 mm coama acoperişului, respectiv parapetul terasei clădirii în care se află. Dacă terasa nu are parapet, coşul de fum va depăşi terasa cu minimum 1.000 mm. –
Să existe o “pălărie” sau orice alt element împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, a cărei suprafaţă de evacuare trebuie să fie cel puţin dublă faţă de secţiunea interioară a coşului.
– Pentru obţinerea unui tiraj optim, coşul de fum trebuie să fie drept şi fără devieri şi să aibă o cale cât mai scurtă. Altfel se măreşte costul cu curăţarea acestuia datorită dificultăţii curăţării şi un alt dezavantaj constă în înfundarea mai rapidă cu funingine datorită acumulării mai rapide a acesteia.

Argeşul de Nord

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: