Arhivă pentru martie, 2012

Rata de absorbţie a fondurilor europene în România este “dureros” de scăzută

Posted in Fonduri europene with tags , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, a declarat la jumătatea lunii martie, după întâlnirea pe care a avut-o cu premierul României, Mihai Răzvan Ungureanu, că rata de absorbţie a României pe fondurile structurale este “dureros” de scăzută şi a vorbit despre blocajele administrative ca principala piedică în accesarea fondurilor UE. Barroso a mai transmis un mesaj către Bucureşti în privinţa performanţelor slabe ale României în cheltuirea fondurilor UE, mai ales că în acest moment, presiunile pe scăderea bugetului pentru viitoare perioadă de programare – 2014-2020 – sunt extrem de mari din partea statelor membre, iar contributorii pricipali la bugetul UE vor să dea tot mai puţini bani la viitorul buget.  “Ne-am uitat la ajutorul practic pe care Uniunea Europeană îl acordă investiţiilor din România. Fondurile structurale şi de coeziune reprezintă o parte esenţială pentru creşterea economică a ţării. Aşa cum primul ministru român a spus mai devreme, absorbţia completă a fondurilor disponibile pentru România ar putea creşte PIB-ul naţional cu până la 1,8 procente în fiecare an”.

UE ne dă bani cât nu putem duce: 95% cofinanţare

“Actuala rată de absorbţie, de 7,4% este dureros de scăzută. În urma vizitei mele la Bucureşti, în noiembrie 2010, am stabilit un plan de acţiuni prioritare pentru a încerca să îmbunătăţim această rată cât mai repede posibil. Este binevenit angajamentul pe care premierul Ungureanu îl arată pentru a se concentra pe acest subiect. Aceasta este întradevăr o prioritate, nu doar pentru România, ci şi pentru Comisia Europeană. Apreciem că una din problemele-cheie este legată de blocajele administrative, în special în domeniul achiziţiilor publice şi în cel al verificării cheltuielilor. Comisia este, de asemenea, pregătită să privească favorabil cererea României legată de perioada de eligibilitate pentru o creştere cu 10% a fondurilor structurale, câtă vreme ele vor fi ultilizate pentru a promova creşterea economică şi crearea de locuri de muncă. Premierul României mi-a promis că va trimite foarte curând programele concrete, ceea ce este desigur foarte important pentru decizia noastră finală”. Comentariile preşedintelui Barroso vin în contextul în care, în mai puţin de un an, cu cea mai mică rată de absorbţie din UE, România a fost sancţionată de două ori de Comisia Europeană cu întreruperea decontărilor pe două din cele mai importante programe: POR (în a doua jumătate a lui 2011) şi POSDRU (în prezent).

Eva ADAM

Programul naţional pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului

Posted in Fonduri europene with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Din data de 22 martie, ora 10.00, este activ pe
site-ul AIPPIMM formularul de preselecţie în cadrul Programului naţional multianual pe perioada 2002-2012 pentru susţinerea meşteşugurilor şi artizanatului. Aplicanţii vor putea completa formularul de preselecţie electronic pe site-ul www.aippimm.ro, la linkul: http://programenationale2012.aippimm.ro. Programul urmăreşte, prin acordarea de alocaţii financiare nerambursabile, susţinerea micilor meşteşugari în promovarea produselor proprii şi conservarea şi stimularea promovării mai largi a tradiţiilor autohtone prin:

– câştigarea de pieţe externe noi pentru acest tip de produse şi servicii; 
– stimularea cererii interne de servicii şi produse, care presupun un grad important de prelucrare manuală; 
– creşterea vizibilităţii pe piaţă atât a meşteşugarilor, cât şi a produselor şi serviciilor furnizate de aceştia; 
– îmbunătăţirea accesului meşteşugarilor la informaţii de piaţă şi facilitarea valorificării acestor informaţii, inclusiv prin intermediul comerţului electronic; 
– creşterea gradului de informatizare a operatorilor economici, care desfăşoară activităţi din domeniul meşteşugurilor şi artizanatului; 
– promovarea serviciilor şi produselor realizate apelandu-se la tehnologii simple şi având o componentă de prelucrare manuală semnificativă, în special utilizându-se tehnologii tradiţionale.
Bugetul Programului pentru anul 2012 este de 1.000.000 lei.

Eva ADAM

Executarea silită

Posted in INFO UTILE with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Executarea silită constituie faza ultimă a procesului civil şi reprezintă, în ţara noastră, o importantă garanţie a înfăptuirii justiţiei, întemeindu-se, în toate fazele ei, pe principiul legalităţii. Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteşte debitorul şi orice alte persoane împotriva oricăror măsuri excesive. Urmărirea se efectuează numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desăvârşire interzisă orice măsură de constrângere asupra persoanei acestuia. De regulă, executarea silită se aplică asupra întregului patrimoniu al debitorului. Legea exceptează de la urmărire unele bunuri strict necesare pentru existenţa sa şi întreţinerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei ori alte bunuri cu destinaţie specială. Un mijloc pentru asigurarea legalităţii executării silite îl reprezintă şi contestaţia la executare. Executarea silită poate fi directă sau în natură, de exemplu: ridicarea de la debitor a unui bun pe care îl deţine fără drept, demolarea unei construcţii, evacuarea dintr-o locuinţă etc., ori indirectă sau prin echivalent, constând în încasarea de către creditor a unor sume băneşti obţinute prin vânzarea bunurilor debitorului ori prin poprire. În raport cu natura bunurilor supuse urmăririi executării silite poate avea mai multe forme, prevăzute de Codul nostru civil: urmărirea bunurilor mişcătoare ce se află în posesia debitorului; urmărirea şi poprirea bunurilor mişcătoare ale debitorului care se află în posesia celui de al treilea; urmărirea fructelor prinse de rădăcini; urmărirea veniturilor unui bun nemişcător; urmărirea bunurilor nemişcătoare; predarea silită a mişcătoarelor şi nemişcătoarelor.

Argeşul de Nord

De ce dorim să facem o evaluare juridică a partenerilor de afaceri?

Posted in INFO UTILE with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Afacerea noastră este strâns legată de afacerile partenerilor noştri. Dacă afacerile lor nu mai merg, vom avea şi noi probleme. Pentru acest lucru ar trebui ca în mod consecvent să ţinem legătura cu cât mai mulţi din actualii noştri parteneri de afaceri şi să aflăm despre cum evoluează, stagnează sau scade afacerea lor. Din păcate, nu cu toţi partenerii avem aceeaşi relaţie şi chiar dacă cu unii ţinem legătura în mod frecvent, în cele mai multe cazuri aceştia sunt reticenţi în a-şi exprima dificultăţile prin care trec. Procesul de vânzare se încheie cu “încasarea banilor”. Acest lucru extrem de important este adeseori uitat. Semnarea contractelor ce menţin relaţii cu clienţi actuali sau crează alte oportunităţi cu clienţii noi sunt motive de bucurie pentru întreaga firmă, însă, în ultima vreme, din ce în ce mai des ne punem întrebarea: oare vor fi respectaţi termenii de plată? Când ne vom încasa banii? Aceste întrebări sunt cu atât mai neliniştitoare cu cât ştim că, de regulă, în aceste situaţii se întârzie cu plata, iar de banii încasaţi depinde plata furnizorilor şi a angajaţilor. Odată ce se iveşte incidentul de neplată, încercăm să ne recuperăm datoriile într-o fază amiabilă şi trimitem o notificare, dăm un telefon, stabilim o întâlnire pentru a ni se achita banii. Uneori merge, alteori nu şi atunci apelăm la serviciile unui avocat pentru a încerca să ne recuperăm banii într-o fază amiabilă sau judecătorească. Procesul de recuperare al banilor este lung şi costisitor şi de multe ori ne abatem de la afacerea noastră principală pentru a ne ocupa de aceste probleme care ne dau mai multe bătăi de cap decât afacerea noastră în sine. Nu mai punem la socoteală că statul îşi încasează impozitele şi TVA-ul aferent facturilor eliberate, chiar dacă ele nu au fost încasate şi că pentru a fi judecat, trebuie să plătim taxe de timbru destul de mari, aspecte pe care le vom dezbate detaliat în ultima etapă a acestui ghid. De cele mai multe ori managerii găsesc ca soluţie pentru acoperirea banilor neîncasaţi împrumuturile bancare (linia de credit), care după părerea noastră este o soluţie bună, însă numai pe termen scurt, pe termen mediu sau lung fiind generator de costuri suplimentare care vor trebui acoperite tot din banii pe care îi încasăm de la partenerii noştri de afaceri. Iar dacă aceşti bani se lasă aşteptaţi, “ce-i facem?”. Răspunsul la această întrebare poate fi de multe ori “Falimentul”. Pentru motivele enunţate mai sus, fără a avea pretenţia să fi fost exhaustivi, considerăm că este absolut necesar să ştim cu prioritate care este situaţia juridică a partenerului nostru de afaceri (cel pentru care prestăm un serviciu sau livrăm marfa) şi ce credibilitate are cel cu care suntem gata să semnăm un contract.

Argeşul de Nord

Tratamente “băbeşti”

Posted in INFO UTILE with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

– Pentru creşterea părului: se amestecă un gălbenuş cu 4 linguri de ulei de măsline şi 8 linguri de rom; se masează seara puternic cu acest amestec pielea capului şi părul, după care se lasă peste noapte.
– Cine mestecă zilnic o boabă de cafea va avea o respiraţie curată. Cafeaua măcinată ajută împotriva mirosului persistent de usturoi.
– Ouăle ochiuri nu se lipesc dacă se prăjeşte întâi un pic de făină în tigaie. 
– Cârnaţii devin tari la prăjit dacă sunt daţi cu puţin zahăr; nu au gust dulce după prăjeală. 
– Înainte de stoarcere, lamâile se freacă de câteva ori pe masă; aşa vor da mai mult suc. 
– Uleiul nu mai sare din tigaie dacă se presară puţină sare. 
– Tigăile din teflon devin curate dacă se pun la foc mic cu apă şi o linguriţă de praf de copt.
– Scrumul de ţigare, pus în ghivecele cu flori, apără de paraziţi. 
– Şuruburile ruginite se deşurubează uşor dacă se pun câţiva stropi de Coca Cola pe ele. 
– Pilele de unghii devin ca noi dacă sunt frecate cu guma de şters, dupa care se şterg cu vată cu spirt. 
– Florile ţin mai mult în vază dacă se pune o bucată de cărbune de lemn. 
– Creioanele de machiat se ascut mai uşor dacă sunt ţinute în frigider câteva ore. 
– Roşiile nu trebuie să se ţină în frigider, pentru că îşi pierd aroma.

Argeşul de Nord

Portret sentimental – Preotul Vasile Marinescu, slujitorul lui Dumnezeu şi al omului

Posted in Evocari with tags , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Martie la jumătate. Colindam oraşul cu suflet Basarab şi lacrimi de Ană. Păşeam prin istoria dolofană a locurilor şi-mi dojeneam memoria că ştie atât de puţine. Nu departe, cale de câteva grădini şi case, clopotul bisericii Olari se leagănă încet chemând credincioşi la vecernie şi la Sfântul Maslu. Privesc  peste gardul bisericii retrasă într-o parte a unei curţi – atât cât să facă loc unei alei înguste, strajuită de doi brazi înalţi şi câteva straturi ofilite de flori, lăsate acolo de cu toamnă.
Aştept preţ de câteva gânduri să-l zăresc ori să-i aud vocea blândă şi de „luare-aminte” a preotului Vasile Marinescu, cel venit aici să slujească lui Dumnezeu, în 1986, după 299 de ani de la prima menţiune a bisericii. Aşa cum pare, şubrezită de ploi şi umezeală în interior, biserica olarilor argeşeni nu s-a pustiit. E vie şi lucrătoare, plină de oameni, fiindcă la biserica Olari, vii numai şi numai din dragoste, pentru Dumnezeu şi pentru părintele slujitor.
Aştept iar preţ de câteva gânduri. Cineva mă invită înauntru, dar ceva mă reţine. Parcă şi clopotul are o poticnire în glas. Părintele Vasile Marinescu a ieşit la pensie şi nu mai slujeşte aici. Acum vreo doi, trei ani, când venisem pe-aici cu colegii de la Clubul Iubitorilor de Cultură din Curtea de Argeş, părintele ne vorbise despre libertate, despre prigoana comunistă împotriva ţăranului obidit şi credincios şi împotriva intelectualilor rafinaţi şi truditori la cultura ţării.
Printre cei învinuiţi de Securitate şi închis la Piteşti şi Craiova fusese şi tatăl său, preotul Gheorghe B. Marinescu din Cărpeniş,  pentru că a spovedint un grup de legionari în Vinerea Paştelui din 1949. În 1978, acelaşi sistem de călăi l-a cercetat şi pe preotul Vasile Marinescu fiindcă scrisese pe o bucăţică de hârtie un citat din Mizerabilii de V. Hugo, care era în realitate o definiţie a rugăciunii, dar prea elevată pentru mintea „marxist-leninistă” a slujitorilor comunismului.
Mă aşez pe băncuţa din curtea bisericii, privind credincioşii cum se perindă. Cam puţini pentru o biserică la care slujise unul dintre marii intelectuali şi duhovnici ai sufletului argeşean, cu o cultură vastă, pentru care slujbele la biserică erau adevărate lecţii de educaţie cultural-patriotică. Orice discuţie cu părintele Marinescu îţi antrena cultura generală. De la „Confesiuni” a Sf. Augustin, la „Tratatul de preoţie” al Sf. Ioan Gură de Aur, de la cărţile lui Jack London şi „Fraţii Karamazov”, la Eminescu, părintele Dumitru Stăniloae, Constantin Noica….
Nu-şi prea dorise să fie preot, îi plăcea să meargă la coasă şi să grijească vitele din gospodărie. Tatăl său, însă, la 15 ani, în 1960 îl trimite la Seminarul Teologic de la Craiova şi de atunci, până azi lui Dumnezeu i-a plăcut
să-i stea alături, să-l îndrume în lucrarea sa întru oameni. Născut la Cărpeniş, participa la fiecare slujbă a tatălui său şi nefiind curent electric, slujbele se ţineau la lumânare. Era ceva tainic.
După absolvirea Seminarului Teologic de la Craiova, adolescentul Marinescu pleacă la Sibiu pentru a urma Institutul Teologic, aici, în oraşul lui Brukenthal întâlnindu-şi viitoarea soţie, Marta Vlaica. La 4 mai 1969 este hirotonit în Catedrala cu Lună din Oradea de către P.S.Episcop Valerian Zaharia. A slujit vreme de doi ani, prin rotaţie la trei biserici din Sălătig şi Mineu (jud. Sălaj). În 1971 soţii Marinescu se întorc în Argeş, preotul primind parohie la Valea Porcului (Băiculeşti). După opt luni se mută în satul natal, Cărpeniş, comuna Şuici, judeţul Argeş, pe care-l va sluji cu eleganţă duhovnicească şi dăruire vreme de un deceniu şi jumătate. În 1986, părintele Marinescu va veni la Olari, unde va sluji până în 2011, când va ieşi la pensie.
Privesc cerul albastru ca ochii părintelui Marinescu, apoi observ ghioceii abia treziţi la viaţă pe sub zăpada albă ca şi părul său. Ce asociere între sfinţenia naturii şi sfinţenia unui om.
Un slujitor al Domnului şi al omului care şi-a sfinţit locul. Îi simt lipsa. Biserica e mai rece, mai tristă, mai puţin vie decât era atunci când în altar se deşira inima preotului Vasile Marinescu. Un dangăt de clopot mi-a întrerupt amintirile, gândurile… Se sfârşise slujba de vecernie, credincioşii ieşeau din biserică, făcându-şi ultima cruce şi ultima rugăciune pentru ziua respectivă. O doamnă între două vârste mă priveşte blând şi oftează: „Mâine seară mă duc la biserica Drujeşti, la părintele Marinescu, dar să nu spui nimănui, numai Domnul să ştie!”. Îmi face la revedere cu mâna şi o ia încet pe drumeagul ce duce spre dealul Olarilor. O privesc până ce rămâne doar o dâră… Mi-a mai revenit sufletul la loc. Amintirea preotului Marinescu se prelinge încă în altarul Bisericii Olari şi în sufletele oamenilor….
Las în urmă bătrâna bisericuţă, singuratică şi tăcută. Pornesc spre Domneşti cu inima bătând ceva mai rar ca de obicei, fiindcă văzusem că proverbul „omul sfinţeşte locul” are o semnificaţie sublimă, mai ales dacă acel om, trăitor discret şi cuminte, înţelept şi firav ca o petală în zorii unei dimineţi de primăvară, este una din marile personalităţi ale vieţii spirituale a oraşului Curtea de Argeş.

Prof. George BACIU

 

Discuri murdare

Posted in Mesterul casei with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Vreţi să curăţaţi un DVD sau un CD murdar, dar nu aveţi niciun lichid pretenţios de curăţire? Înmuiaţi atunci o cârpa în vodcă sau în apă de gură. Alcoolul este un solvent puternic, perfect capabil să dizolve amprentele şi alte depuneri de pe suprafaţa unui disc. O sticlă de apă de gură Listerine, de 5 dolari, poate face treabă la fel de bine ca o sticlă de 75 dolari de lichid special pentru curăţarea DVD-urilor. De asemenea, e mult mai la îndemână să vă ştergeţi DVD-ul cu vodcă Stalinskaya decât să vă “alintaţi” cu un kit special “Discwasher”!

Argeşul de Nord

Telefoane descărcate

Posted in Mesterul casei with tags , , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Dacă telefonul dumneavoastră se descarcă prea repede când îl ţineţi în buzunar, o explicaţie ar putea fi că buzunarul dumneavoastră este prea cald. “Bateriile telefoanelor mobile ţin într-adevăr mai mult dacă sunt păstrate la rece”, spune Isidor Buchanan, editor al site-ului BatteryUniversity.com. Temperatura normală a corpului omenesc, de 36,5 grade Celsius, transmisă prin buzunar telefonului din interior, este suficientă ca să accelereze procesele chimice din interiorul bateriei. Asta o face să se consume mai repede. Ca să vă menţineţi telefonul mai rece, purtaţi-l în geantă sau la curea. Aceeaşi metodă poate fi folosită ca să vă păstraţi bateria dacă aţi plecat de acasă şi nu aveţi un încărcător. Închideţi telefonul şi puneţi-l într-un frigider peste noapte, ca să încetiniţi tendinţa naturală a bateriei de a se descărca.

Argeşul de Nord 

Coşurile de fum: construcţie, întreţinere, reparare

Posted in Mesterul casei with tags , , on martie 31, 2012 by argesuldenord

Hornul sau coşul de fum este unul dintre elementele cele mai vechi ale unei case, indiferent din ce este construită aceasta. Coşul poate fi construit din tablă, beton, cărămida sau din diferite profile ceramice. Acesta porneşte de la evacuarea fumului sau gazelor arse din sobă şi ajunge până deasupra acoperişului. Funcţionarea coşului se bazează pe efectul de tiraj natural sau, în termeni mai populari, pe tendinţa gazelor fierbinţi arse de a se ridica până la ieşirea din coş. Un coş bine construit beneficiază de un tiraj mare, care întreţine focul prin pătrunderea aerului proaspăt în sobă. Deci, o primă atenţionare: unde există un coş, există şi riscul de asfixiere! Pentru evitarea accidentelor şi a lipsei de oxigen din încăperea unde arde un foc în sobă (şemineu), sunt recomandate următoarele măsuri:
– Evitarea supraîncărcării sobei cu combustibil.
– Evitarea obturării tirajului pentru menţinerea cât mai ridicată a temperaturii încăperii.
– Aerisirea cât mai frecventă a camerelor de locuit.
– În cazul folosirii şemineelor şi nu numai, într-o încăpere perfect etanşeizată, şemineul deschis consumă oxigenul fără posibilitate de reîmprospătare.
Consecinţele sunt: lipsa de oxigen respirabil, scăpări de fum în încăpere datorită reducerii tirajului, ardere incompletă a lemnului şi mărirea cantităţii de funingine. Asigurarea unui flux de aer proaspăt este esenţială prin montajul unor mici guri de aer sau prin închiderea parţiala a ferestrelor.
– Îndepărtarea elementelor combustibile din apropierea surselor de căldură.
– Eliminarea riscului de incendiere, prin amplasarea în faţa sobei sau a şemineului a unor dispozitive de protecţie contra scânteilor.
– Curăţirea de funingine sau depuneri de zgură a sobelor, burlanelor şi coşurilor, repararea acestora. Temperatura cosului de fum depăşeşte 500 de grade Celsius pe timpul funcţionarii sobei, putând ajunge, pe fondul supraalimentării cu combustibil, la cca. 1.000 grade Celsius. Deseori funinginea depusă pe pereţii interiori ai unui coş necurăţat se aprinde, fiind eliminate pe coşul de fum bucăţi incandescente de zgură. Construirea coşurilor de fum trebuie să ţină cont de câteva elemente:
– Coşul de fum va depăşi cu minimum 500 mm coama acoperişului, respectiv parapetul terasei clădirii în care se află. Dacă terasa nu are parapet, coşul de fum va depăşi terasa cu minimum 1.000 mm. –
Să existe o “pălărie” sau orice alt element împotriva precipitaţiilor şi refulării vântului, a cărei suprafaţă de evacuare trebuie să fie cel puţin dublă faţă de secţiunea interioară a coşului.
– Pentru obţinerea unui tiraj optim, coşul de fum trebuie să fie drept şi fără devieri şi să aibă o cale cât mai scurtă. Altfel se măreşte costul cu curăţarea acestuia datorită dificultăţii curăţării şi un alt dezavantaj constă în înfundarea mai rapidă cu funingine datorită acumulării mai rapide a acesteia.

Argeşul de Nord

Pască

Posted in Bucataria de acasa with tags on martie 31, 2012 by argesuldenord

Ingrediente
Pentru aluat: 250 g făină, 1/2 plic praf de copt, 85 g margarină, 65 g zahăr, coajă rasă de lămâie, un ou, o lingură de lapte (eventual 1 1/2).
Pentru umplutură: 50 g margarină, 200 g zahăr, un zahăr vanilat, sare, 3-4 ouă, un păhărel de rom sau coniac, un kg brânză de vaci, puţin lapte.
Mod de preparare: se frământă un aluat din ingredientele de mai sus şi se întinde într-o formă unsă, acoperind şi marginile. Se freacă margarina cu zahărul, sarea şi zahărul vanilat şi se adaugă – pe rând – ouăle, bătându-se bine, până ce se obţine o cremă spumoasă. Apoi se încorporează brânza de vaci (trecută prin sită), romul, coaja de lămâie şi laptele (cât cere consistenţa). Se amestecă cu mixerul până ce umplutura devine netedă. Se toarnă peste aluat, se întinde şi se bagă pasca la cuptor. Se coace circa 90 de minute la foc potrivit. Când este gata, se poate presăra cu zahăr pudră. Dacă, eventual, în umplutură se introduc şi stafide, acestea trebuie să fie uscate, ca să nu se lase la fund.
Timp de preparare: 120 min.
Complexitate: medie.

Roxana MOLDOVAN