O maiestuoasă ctitorie domnească: Mănăstirea Tutana

Mănăstirea Tutana a fost întemeiată de către călugări sihaştri de la Cotmeana care trăiau retraşi în pădurile de pe valea Tutanei. Invocând hramul sihăstriei – “Sfântul Athanasie al Athonului” şi relaţiile voievodului Vlaicu Vodă (1364-1377), care a donat Marii Lavre din Athos “o frumoasă icoană cu Sfântul  Athanasie al Athonului”, precum şi legăturile călugărilor din Ţara Românească cu egumenul Mănăstirii Cutlumuş din Athos, ieromonahul Ioanichie Bălan, în  “Vetre de sihăstrie românească” (Bucureşti, 1982), considera că “Sihăstria Tutana a fost înfiinţată de sihaştri români cu metania de la Cotmeana reveniţi din Athos în urma conflictului dintre domn şi egumen”. Motivaţia acestei supoziţii este, potrivit autorului, plauzibilă: “Nimeni dintre monahii români nu ar fi preferat de patron al bisericii pe părintele monahismului atonit, decât numai cei care s-au nevoit un timp la Athos, poate chiar în Marea Lavră”. Concluzia devine, în acest context, plauzibilă: “Sihăstria Tutana este, aşadar, cea dintâi aşezare isihastă românească cunoscută, de tradiţie atonită.”.
Sihăstria Tutana a fost transformată în mănăstire cu viaţă de obşte, din cauza conflictului iscat între domn şi egumenul Hariton, spre sfârşitul domniei lui Vlaicu Vodă, în scopul limitării procesului de transhumanţă dintre mănăstirile româneşti şi aşezămintele monahale de la Muntele Athos. Mănăstirea Tutana va deveni, astfel, în această perioadă, “o adevărată lavră românească, în care se respecta cu sfinţenie rânduiala vieţii de obşte, lăsată de Sfântul Atanasie al Athonului”. După ce, în anul 1582, Mănăstirea Tutana a fost refăcută de Mihnea Turcitul, în secolele XVII-XVIII va fi metoc al mănăstirilor Radu Vodă şi Ivir, iar viaţa isihastă care se manifesta evident, în sec. XIV-XV, în pădurile din jurul Tutanei de la: Aluniş, Stejari, Valea Brazilor, se va stinge cu timpul. Întemeiată din poruncă domnească, de vreme ce voievozii îi întăreau, prin hrisoave, drepturile şi o reclădeau din temelie, Biserica Mănăstirii Tutana constituie unul dintre cele mai reprezentative monumente pentru evoluţia arhitecturii româneşti din secolul al XVI-lea, prin tipul planimetric, plastica arhitecturală şi decoraţie.
Ridicată ante 1 aprilie 1497, când este amintită într-un hrisov privind dreptul de posesie al unor proprietăţi, emis de cancelaria domnească a lui Radu cel Mare, domnul Ţării Româneşti (1495-1508), act confirmat, la 7 decembrie 1543, de voievodul Radu Paisie, biserica a fost refăcută de Mihnea Turcitul, în perioada anilor 1582-1588, ispravnic de lucrări fiind Mihai, banul Craiovei, viitorul mare domn al vremelnicei uniri din 1600 a provinciilor istorice ale neamului românesc, Mihai Viteazul. Pisania excizată în slavonă din 10 septembrie 1582, concepută de banul Mihai, confirma contribuţii ctitoriceşti voievodale: “Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, amin. Iată dar eu, robul stăpânului meu, Iisus Hristos, Io Mihnea voievod, din mila lui Dumnezeu, domn a toată Ţara Românească, fiul marelui şi preabunului Alexandru Voievod, am binevoit domnia mea pentru acest lucru, ca să zidesc această cinstită mănăstire numită Tutana, unde este hramul preacuviosului şi de Dumnezeu purtătorului, părintelui nostru, Atanasie de la Athos. Şi s-a început în luna iulie 9 zile, luni şi s-a isprăvit în luna septembrie 10 zile, luni, în anul 7091 şi temelia 17, epacta 7, crugul soarelui 7, lunii 4, numărul de aur 6, indictionul 11. Şi eu robul şi ispravnicul jupan Mihai Ban”.
Biserica Mănăstirii Tutana a fost reparată în perioada anilor 1774-1777, pereţii fiind consolidaţi cu 16 contraforţi.  Concomitent, a fost edificat turnul clopotniţă de pe latura estică, pe unde se asigură accesul în incintă. Afectată considerabil de distrugătorul cutremur din 1838, când turlele şi bolţile originare s-au prăbuşit, biserica va fi modificată structural prin refacerea bolţilor şi înlocuirea turlelor din cărămidă cu altele din lemn de stejar, prin înlocuirea contraforţilor  fixaţi pe un soclu continuu care înconjoară perimetral biserica şi adăugarea  unui pridvor, pe latura vestică.
În cursul unei călătorii de studii efectuate la mănăstirile din Argeş în vara anului 1860, împreună cu pictorul Henri Trenk, scriitorul Alexandru Odobescu, vizitând Tutana, consemna: “Schitul este bine situat şi clădit cu tărie şi cu luxul de ornamentaţie al vechimei.”. Din mănăstire, culeg “antichităţi şi vederi”, Trenk realizând trei picturi care prezintă, actualmente, un caracter documentar, întrucât unele construcţii din incintă, chiliile cu sală de pe latura sudică şi cele de pe latura nordică, au dispărut. După secularizarea averilor mănăstireşti din 1864, mănăstirea a fost părăsită de monahi, iar construcţiile s-au ruinat. În 1883, au început, din iniţiativa locuitorilor satului Tutana, lucrări ample de restaurare a bisericii constând din: refacerea şarpantei şi învelitorii, refacerea turlelor şi realizarea picturii murale, întrucât biserica nu fusese “niciodată pictată”. La 30 octombrie 1885, refacerea bisericii era definitivată, iar pictura murală executată de către preotul pictor Constantin Petrescu din Craiova. Construită din cărămidă, “biserica interpretează elevaţia Bisericii Mănăstirii Dealu, cu o turlă pe naos şi două turle mici pe pronaos.”.
Biserica prezintă un plan triconc, accesul asigurându-se printr-o uşă masivă din stejar dispusă pe latura vestică, spaţiul interior fiind compartimentat “clasic” în: pronaos, naos şi altar; naosul fiind separat de altar prin tâmplă de zid. Decoraţia faţadelor exterioare rezultă din “alternarea cărămizii aparente cu tencuiala şi din jocul de arcaturi oarbe dispuse în două registre se-parate printr-un brâu” median încadrat de cărămizi dispuse pe muchie sub forma unor zimţi de fierăstrău. Cărămizile aparente din paramentul bisericii prezintă diverse grafite databile sau datate în prima jumătate a secolului al XIX-lea atribuite unor călugări ai aşezământului monahal sau unor vizitatori cu ştiinţă de carte din epocă: “eromonah Ioachimú”, “eromonah e[gumen] Teofan”, “popa Manea ieromonahú”, “Rafail monah”, “popa Stanciu, leat 7240”, “Gligorie dascalul, leat 7238”, “pis gramatic Stanciu”, “Mihai grămătic, 7237”, “Radu Păunú ot Argeş, 7238”, “Trandafirú, 7239”, “Stan ot Slobozia Domnească, 7248”, “Stanciul logofăt”, “Pârvul logofăt ot mitropolie”, “Theodosie”, “Ionú”, “Codean vameşu”.
O cărămidă fixată în paramentul sudic al bisericii suscită un interes particular prin desenul incizat, interpretat ca fiind reprezentarea grafică a unui extraterestru “dotat” cu cască prevăzută cu vizor, costum special cu fermoar, alături de un aparat individual de zbor, iar desenele liniare formate din linii, triunghiuri şi dreptunghiuri – drept o posibilă scriere apocrifă. Ansamblul Mănăstirii Tutana includea un turn masiv de apărare, Casa domnească din secolul al XVI-lea, edificată pe latura de sud-vest, şi un turn impunător datând din anul 1777, pe latura estică, destinat clopotniţei. Afectată de “trecerea vremii şi lipsa de înţelegere a oamenilor”, dar şi de seismul din 1940, biserica a fost reparată în anul următor, iar pictura murală refăcută integral, la 6 septembrie 1942, de către pictorul Teodor Petrescu, originar din Tutana.
Investigaţiile arheologice efectuate în anul 1987 de către specialişti ai Muzeului Judeţean Argeş au relevat, sub actuala construcţie,  fundaţia unei biserici de plan triconc de tip Vodiţa II, cu pridvor exterior pe trei laturi, databil din perioada domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), supoziţie confirmată, mai ales, prin cei 11 dinari de aramă, monede emise în epoca istorică menţionată, recuperate din mormintele interioare care, prin inventarul lor, îmbogăţesc cunoştinţele existente despre civilizaţia medievală românească.  În afara dinarilor, s-au descoperit: un inel de aur în greutate de 22,42 gr cu  gemă antică, atribuit unuia dintre ctitorii refacerii bisericii din secolul al XVI-lea, monede din secolul al XVI-lea, fragmente ceramice feudale, piese intrate în patrimoniul Muzeului judeţean Argeş. S-au depistat, de asemenea, urmele unui sistem de canalizare peirmetral monumentului pentru colectarea apei din terenul mlăştinos consolidat, parţial, prin  piloni de stejar.
Monumentală prin proporţii, dar vitregită de neputinţa oamenilor locului, cu toate că erau păstoriţi de un preot cu o molipsitoare putere de muncă şi cu dorinţa de a reda înfăţişarea maiestuoasă dintru început acestei ctitorii domneşti, Biserica Mănăstirii Tutana a renăscut, începând cu anul 1987, modelată după înfăţişarea ei originară, în strălucirea construcţiilor ecleziastice din ţară, dovedind preocuparea continuă a neobositului preot Gheorghe Bărănescu, străduinţa enoriaşilor, dar, mai ales, statornicul sprijin al ierarhilor de la Argeş şi Vâlcea, preasfinţiţii episcopi Calinic Argeşeanul şi Gherasim Cristea, pentru reînvierea unor altare ale credinţei străbune. Prin înzestrarea sa, în anii 1992-1996, cu podoaba picturii murale în frescă de inspiraţie neobizantină – operă a talentatului zugrav Ioan Savu, originar din comuna Săpata-Argeş -, pictură caracterizată prin unitate compoziţională, armonie cromatică, amplu decor dezvoltat în spaţiile intermediare, biserica redevine unul dintre nestematele arhitecturale create în spaţiul de spiritualitate al neamului românesc.
Biserica Mănăstirii Tutana a fost resfinţită în ziua de 4 iunie 1992, când se sărbătoarea Înălţarea Domnului, de către Preasfinţitul Calinic, episcop al Argeşului şi Muscelului, împreună cu un sobor de preoţi, printre care se afla şi parohul bisericii, preotul Gheorghe Bărănescu. Noua pisanie pictată fixează momente semnificative din istoria monumentului ecleziastic: “Această sfântă mânăstire cu hramul Cuviosului Atanasie din Athos s-a zidit în anul 1582 de voievodul Mihnea Ioan al V-lea, supraveghetor al lucrărilor fiind Mihai Viteazul. În anul 1864, Mânăstirea Tutana a fost secularizată, ajungând în stare foarte degradată, fără acoperiş, fără pictură şi fără ziduri înconjurătoare. În anul 1987 s-au început lucrările de consolidare şi restaurare cu sprijinul sfintelor episcopii a Râmnicului şi Argeşului şi a(l) creştinilor din Tutana conduşi de preotul paroh Gheorghe Bărănescu. Pictura s-a executat de mâna şi inima zugravului Savu Ion din Săpata-Argeş între anii 1992-1996. Prea Fericitul părinte patriarh Teoctist a vizitat acest frumos monu-ment şi a dat binecuvântare patriarhală în timpul lucrărilor, iar Prea Sfinţitul Calinic, episcop al Argeşului, a vegheat permanent şi cu răbdare la restaurarea şi consolidarea frumoasei biserici. Mulţumim bunului Dumnezeu pentru că ne-a ajutat şi nu ne-a părăsit niciodată.”.
Fie ca această sfântă biserică să se împlinească în splendoarea aşezământului monahal de odinioară, prin restaurarea Casei Domneşti, a turnului clopotniţă şi a zidului de incintă, pentru ca osteneala celor care s-au străduit până acum să nu se curme încă şi, asemenea păsării Phoenix, măiastra Mănăstire Tutana să renască din cenuşa “lipsei de înţelegere a oamenilor şi a răutăţii vremurilor”, precum înţelept glăsuia marele istoric al neamului, Nicolae Iorga. Fie-i veacurile ce vor veni strajă în împlinirea misiei încredinţate de cel Atotputernic pentru izbăvirea sufletelor tuturor celor ce au trudit întru înălţarea sa, înălţându-se ei înşişi în dreapta şi statornica iubire a credinţei strămoşeşti!

Prof. Grigore CONSTANTINESCU

Un răspuns sa “O maiestuoasă ctitorie domnească: Mănăstirea Tutana”

  1. imi pare rau sa spun dar in renovarea inceputa in 1987 de fapt a inceput distrugerea manastirii ea ramanand doar o simpla biserica…
    A fost daramat zidul din fata bisericii cu turla clopotnitei cu poarta de acces acel zid mai pastra pe el temcuiala originala…
    Dalele de piatra ale podelei din interior a fost scoasa si sparte si puse ca alei in cimitir…
    Nu s-a facut nimic ca sa se consolideze zidul dinspre cimitir acesta cu o mica portiune de zid in patrea opusa si turnul vechi din spate mai amintesc de manastire….
    Pacat…cand eram mic era o placere cand veneam la biserica sa urc pe scara f inclinata din clopotnita sa admir clopotele …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: