Un sat martir

“Nu lăsaţi să moară satul Poenărei!” – aşa se intitula un articol în presa locală, apoi într-o revistă de suflet a satului Poenărei, autor fiind prozatorul contemporan, profesorul Marin Ioniţă. Cu prilejul întâlnirii fiilor satului, acţiune organizată şi susţinută material în exclusivitate de către Virgil Baciu, semnatarul articolului a fost invitat la sărbătoarea de suflet a poenărenilor, prilej cu care s-a convins de frumuseţea locului şi de importanţa evenimentului, dar în acelaşi timp s-a întristat când drumul plin de hârtoape sau “drumul iadului”, cum l-a numit până a ajunge în satul altădată “picior de Paris”, a fost dureros. La această sărbătoare, în luna august a anului 2011, cei prezenţi s-au bucurat de surpriza sosirii în mijlocul lor a dramaturgului Paul Everac, invitaţie de suflet a altui admirator al satului Poenărei, academicianul Gheorghe Păun. După aprecierea frumuseţii evenimentului, seniorul dramaturgiei româneşti declara drumul de acces din şoseaua judeţeană până în centrul satului “un drum al Golgotei“. Am primit în prim-plan aceste două comparaţii ale unui drum puţin mai lung de o mie de metri, pentru a demonstra că nu există nicio pornire de a se rezolva o situaţie. Drumul iadului sau drumul Golgotei, altădată parte a drumului voievodal, este astăzi doar un drum plin de hârtoape, un prilej sigur de durere, toate intervenţiile făcute către edilii locali rămânând fără ecou, demonstraţia situaţiei prezente fiind la îndemâna oricui. Datorită evenimentelor istorice ale ultimului bastion al luptei pentru libertatea noastră – Haiducii Muscelului – istorie vie a vremurilor ce le trăim, localitatea Poenărei ar putea fi declarată “un sat martir“. Un sat martir, dar fără drum, fără şcoală, fără cămin cultural, fără un muzeu propriu, toate până nu demult făcând fală satului, iar răspunsul la întrebarea “Cu ce ne mai răsplăteşte Domnul când fulgii de nea sosesc la Poenărei?“ va fi dat autorului versurilor: “Timpul ne-a brăzdat chipurile/ Ne-a acoperit tâmplele cu ninsori/ Şi nu ştiu de vor mai creşte în grădini ştiutele flori“.

Cu amărăciune în suflet semnează
fiul satului Poenărei, Constantin SAMOILĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: