Căldura harului

Creştinătatea românească, pe 25 ianuarie, prăznuieşte pe Sfântul Părintele nostru Grigorie, de Dumnezeu Cuvântătorul sau Teologul, arhiepiscop al Constantinopolei. Prin darul lui Dumnezeu avea să se nască, pe vremea împărăţiei lui Valens (364-378) şi Teodosie cel Mare (379-395), în cetatea Nazianz din Capadochia, către anul 328, din părinţi de bun neam, Nona şi Grigore, tatăl său fiind, pentru vrednicia sa, episcop de Nazianz. Iubind învăţătura aleasă, tânărul Grigorie, ca nimeni altul, a mers la cele mai înalte şcoli din vremea sa: Cezareea Capadochiei, unde s-a întâlnit cu Sfântul Vasile cel Mare, cu care a legat cea mai trainică prietenie, Cezareea Palestinei, Alexandria Egiptului şi Atena, unde funcţiona şcoala cea mai înaltă de pe vremea aceea, fiind rugat să rămână ca dascăl. Desăvârşindu-şi studiile s-a întors acasă la părinţi în Cezareea Capadociei pentru a-l ajuta pe tatăl său, de acum în vârstă, care îl şi hirotoneşte preot fără voia lui, dorind să-l pună chiar episcop în locul său. Piosul Grigorie, auzind aceasta şi vrând să scape de rugăminţile tatălui său, fuge în pustie la prietenul său Vasilie, care până la urmă îl sfinţeşte episcop pentru cetatea Sasima, tot fără voia lui. Zidindu-şi o cultură solidă, a devenit un mare orator creştin împletind fericit filozofia timpului cu învăţătura dumnezeiască a Scripturii şi a Sfinţilor Bărbaţi Apostolici. Cu mare bucurie a îmbrăţişat viaţa duhovnicească, scriind poezii de înaltă ştiinţă teologică, ştiinţă pe care o împărtăşea pe înţelesul tuturor. Pe când învăţătura cea dreaptă a Bisericii lui Hristos era grav ameninţată de rătăcirea lui Arie, Sfântul Grigorie a fost chemat de drept-credincioşii din cetate, ca să le fie păstor. Sfântul Grigorie răspunde degrabă acestei chemări şi ducându-se la Constantinopole, a adunat pe credincioşi într-o bisericuţă de la marginea oraşului, deschisă într-o casă a uneia dintre rudeniile sale, pe care el a numit-o Biserica Învierii sau Anastasia. În această modestă bisericuţă, Sfântul Grigorie a rostit cele Cinci cuvântări teologice celebre care i-au şi adus numirea de mare cuvântător al lui Dumnezeu, tălmăcind pe înţelesul tuturor dreapta învăţătură despre Sfânta Treime, întorcând pe mulţi la dreapta credinţă întru Hristos Iisus. Pentru scurtă vreme, Fericitul Părinte Grigorie a ajuns şi Patriarh al Constantinopolei. În anul 381, binecredinciosul împărat Teodosie, la rugămintea Sfântului Grigorie, convoacă al II-lea Sinod Ecumenic pentru a se pune capăt tulburărilor din Biserică. Chiar în toiul lucrărilor marelui Sinod, din cauza înverşunărilor, Sfântul a părăsit scaunul patriarhicesc al Constantinopolei, retrăgându-se pentru totdeauna în singurătate. Aici, în posturi şi rugăciuni, până la sfârşitul vieţii sale, a compus scrieri teologice şi poeme de viaţă duhovnicească, bogăţie de aur lăsând Bisericii lui Hristos, până în ziua de azi. Cu bucurie multă, putem spune, că Bunul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu mari teologi, în timpurile cele mai grele din viaţa Bisericii. Vom reaminti aicipe cei trei mari Teologi troiţa sau treimea de Teologi: Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Grigorie de Nazianz şi Sfântul Simeon Noul Teolog, toţi purtând numele cel adânc de Teologul. Pe scrisul lor se sprijină întreaga temelie a Bisericii lui Hristos încă dintru începuturile sale. La numai 61 ani (328-389), Sfântul Grigorie Teologul, în ziua de 25 ianuarie, în aceeaşi lună, când a plecat către ceruri şi sfântul său prieten Vasile cel Mare (330-379), aveau să se întâlnească pentru totdeauna în Împărăţia Iubirii lui Hristos. În Cuvintele de învăţătură, numite şi Proloagele, texte alese şi tipărite în secolele XVII-XVIII, găsim pe luna ianuarie, în ziua de douăzeci şi cinci, după istorisirea pe scurt a vieţii Sfântului Grigorie Teologul şi un cuvânt de folos al unui alt mare Grigorie, numit şi Dialogul, alt mare scriitor care a ajuns şi Papă al Romei (604). Atunci când Biserica lui Hristos era Una, lucrarea creştinească şi duhovnicească se împletea fericit din Orient până în Occident, fără poticniri şi întru curată şi fierbinte credinţă, nu ca acum, când ne-am îndepărtat de râvna cea dintâi. Iată un episod minunat, lăsat de Sfântul Grigorie cel Mare despre primirea de străini, spunând, că un bogat oarecare slujea cu casa lui la primirea de oaspeţi, pe care îi aducea la masa sa. Într-una din zile a venit şi un străin printre cei mulţi care a fost poftit la masă. După obiceiul umilinţei sale, când a vrut să-i toarne apă ca să-şi spele mâinile, întorcându-se să ia apă cu ibricul, îndată nu l-a mai văzut pe acela, mirându-se întru sine, ce poate fi aceasta. Nedumerirea lui primeşte limpezire, căci în noaptea aceea, i-a zis lui Domnul: “În celelalte zile M-ai primit, adică, prin fraţii mei mai mici, iar în ziua de ieri, pe Mine Însumi M-ai primit. Deci la judecata cea viitoare, se va zice: Cele ce aţi făcut unuia din aceşti mai mici ai Mei, acelea Mie le-aţi făcut” (Matei 25, 40). Sfântul Grigorie, ne arată mai departe, că: “Şi noi, dar, să nu ne lenevim spre primirea de străini. Socotiţi, fraţilor, cât de mare este lucrul primirii de străini. La mesele voastre, pe Hristos primiţi-L, ca şi voi să fiţi primiţi de El la ospăţul cel veşnic. Daţi, acum, străinului Hristos, la primirea de străini, ca şi El, pe voi, la Ziua Judecăţii, nu ca pe nişte străini să vă ştie, ci ca pe cei apropiaţi ai Săi, în Împărăţia Sa, să vă primească”. Câtă bucurie citeam pe faţa celor care primeau atenţie şi prăznuire, dar pe faţa celor care dăruiau în numele lui Hristos! El a spus, pentru a nu uita, noi cei care suntem chemaţi la lucrare de inimă, că: “E mai fericit a da decât a lua!”

ÎPS Calinic Argeşeanul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: