Mănăstirea Bascovele şi-a sărbătorit hramul

Mănăstirea Bascovele din Arhiepiscopia Argeşului şi Muscelului şi-a sărbătorit hramul închinat Intrării Maicii Domnului în Biserică. Cu această ocazie, ÎPS Calinic a oficiat Sfânta Liturghie arhierească, împreună cu un important sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul Eparhiei Argeşului şi Muscelului a amintit de importanţa acestui monument istoric construit în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu. De asemenea, Înalt Prea Sfinţia sa a evidenţiat importanţa familiei creştine în cadrul societăţii şi rolul acesteia în naşterea şi formarea pruncilor pentru Biserica lui Hristos. Mănăstirea Bascovele are o poziţie geografică privilegiată, fiind situată în comuna Drăganu, la o distanţă de 25 km de municipiul Piteşti, pe şoseaua ce duce spre Râmnicu-Vâlcea. Numele mănăstirii vine de la “bascov”, care înseamnă pisc împădurit cu stejari. Acest sfânt locaş de rugăciune a fost zidit în vremea domnitorului Constantin Brâncoveanu, de comisul Şerban Cantacuzino, care făcu-se mai înainte făgăduinţa lui Dumnezeu că, dacă-i va dărui un prunc, va construi o mănăstire. Dorinţa i s-a împlinit, dobândind o fiică pe care o botează Maria. Dumnezeu a voit altfel, fiica mult dorită s-a născut, dar după naştere soţia s-a prăpădit. Rămas singur cu fetiţa sa, domnitorul a uitat de promisiunea pe care o făcuse, însă când şi-a pierdut şi fiica pe când aceasta avea abia trei anişori, şi-a dat seama că Bunul Dumnezeu l-a pedepsit şi l-a lipsit de cele două bucurii şi de ceea ce i-a dăruit în urma promisiunii dânsului şi a soţiei sale. Mergând odată spre Vâlcea, a ajuns pe locul viitoarei mănăstiri, care pe atunci nu era decât un pisc împădurit cu stejari – de unde şi denumirea de “Bascovele”, care înseamnă “pisc împădurit cu stejari” – un loc retras, nefiind sate prin împrejurimi; s-a gândit că acesta este locul potrivit unde îşi poate împlini făgăduinţa făcută faţă de Dumnezeu cu câţiva ani mai înainte, aceea de a zidi o mănăstire. În câteva luni ale anului 1695, gândul lui a fost împlinit, ridicându-se o biserică cu hramul “Intrarea în biserică a Maicii Domnului”; astfel îşi arăta comisul credinţa în Dumnezeu şi nădejdea în iertarea păcatelor sale şi ale celor dragi ai săi. De altfel, el face o deosebită mărturisire a credinţei sale într-o frumoasă pisanie, un adevărat document de suflet (dincolo de valoarea sa istorică de necontestat).

Roxana MOLDOVAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: