Sărbătoare la mănăstirea argeşeană Slănic

Mănăstirea argeşeană Slănic şi-a sărbătorit pe 6 august hramul. Sfânta Liturghie arhierească a fost oficiată, în aghiazmatarul din incinta mănăstirii de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură, Chiriarhul Eparhiei Argeşului a spus: “Mulţumim lui Dumnezeu pentru Sfânta Liturghie pe care am săvârşit-o pe acest Tabor al Argeşului şi Muscelului, unde ne-am ostenit să urcăm cu toţii. Noi ne-am născut în acest spaţiu superb, pentru că locul pe care călcăm fiecare dintre noi este aşternutul picioarelor lui Dumnezeu. Fiind copiii Lui, trebuie să avem respect şi o mare preţuire unii pentru alţii, pentru că noi suntem chipul Sfintei Treimi. Înverşunările, supărările trebuie rezolvate în pace, cu bună înţelegere. Din Sfânta Evanghelie desprindem două lucruri: o schimbare absolută cum a săvârşit-o Iisus Hristos şi şi-a arătat măreţia Lui. Trebuie să începem să schimbăm cu firea noastră, pentru a nu mai greşi.
Sculaţi-vă şi nu vă temeţi, spune Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Să ne sculăm din gândurile haotice, din lenevie, din ignoranţă, din răutatea în care suntem, şi să gândim la cele de sus, şi să-L avem prezent pe Dumnezeu în viaţa noastră. Pentru că numai aşa avem încredinţarea că toate rugăciunile, făcute cu mare credinţă, vor fi împlinite”. Ierarhul Argeşului a hirotonit, în timpul Sfintei Liturghi, întru diacon pe Ilie Sebastian-Ionel şi întru preot pe Vlădău Nicolae.    
Prima atestare documentară a Mănăstirii Slănic datează din anul 1679. Despre schitul Slănic, tradiţia spune ca a fost ctitorit de voievodul Vlad Ţepeş şi ca ar fi existat şi pe vremea domnitorilor Neagoe Basarab şi Mihai Viteazul. În anul 1805, din motive necunoscute nouă, schitul se desfiinţează, biserica fiind mutată în jurul anului 1830 într-un sat din Vlaşca, nemairămânând din el, aşa cum ni se arată într-un document de la 1871, decât numai ruinele şi o cruce de piatră, datată 1788(9), care să vestească peste vremi că aici a existat, cândva, o vatră monahală.
La 1916, monahul Irinarh Pulpea, originar din Slănic, cunoscând cele depre schit, se retrage aici în sihastrie, iar la 1922, luând de ajutor pe ieromonahul Isidor Ghimpeţeanu (de la Mănăstirea Robaia) încep construirea unei biserici în cinstea Maicii Domnului. Construcţia bisericii durează până la 1930 şi se sfinţeşte în toamna aceluiaşi an, la 19 octombrie.
Din 1991 se ridică o nouă biserică pe locul celei de la 1930, iar la 1992, Schitul Slănic capătă statut şi titulatura de mănăstire. După o perioadă relativ scurtă de instabilitate, în 1944 este numit ca stareţ al schitului părintele Vitimion Niţoiu, cel care va pune temeliile vieţii monahale la Slănic prin introducerea rânduielii de slujbă zilnică după tipicul mănăstiresc şi a vieţii de obşte după regulamentele monahale. În 1978 se retrage, lăsând conducerea schitului în seama ucenicului său, părintele Teofil Bădoiu, iar în 1990, cunoscându-şi dinainte sfârşitul, trece la cele veşnice.
În anul 2010, după moartea părintelui Teofil Bădoiu, este ales stareţ al mănăstirii părintele Clement, venit de la Mănăstirea Aninoasa. Mănastirea Slănic este numită astăzi de Înalt Prea Sfinţitul Părinte Calinic Taborul Argeşului, datorită celor trei altare ridicate aici: biserica mare din zid ridicată în cinstea Maicii Domnului – Naşterea Maicii Domnului şi două paraclise mai mici cu hramurile “Schimbarea la faţă” şi “Sf. Ierarh Calinic de la Cernica”.

Roxana MOLDOVAN

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: