Gheorghe Ungureanu – “De dragoste şi dor” – poezii, Editura Academiei Internaţionale Orient-Occident, Bucureşti, 2011

Poeziile din acest volum au fost scrise în perioada 1958-1965, când autorul era elev de liceu şi student, dar au fost publicate abia în anul 2011. Scrise în vers clasic, cu ritm şi rimă, aceste poezii au ca temă şi motive poetice iubirea şi alcătuiesc o adevărată monografie a acestui puternic sentiment: de la iubirea de început, adolescentină, la iubirea-pasiune, apoi dezamăgirea în dragoste, sufe-rinţa provocată de iubirea pierdută şi izbăvirea prin iubire. Dragostea e proiectată nu numai în toate fazele ei, ci şi în viziuni diferite: ca aspiraţie spre împlinire, ca ideal şi speranţă, ca o forţă demiurgică, aşa cum a fost cântată de Dante, ca un mijloc de purificare. Două sunt sentimentele fundamentale cântate în poeziile acestui volum: iubirea şi dorul, cărora poetul le asociază doina – ca expresie a acestor trăiri: “De-aş avea o liră dulce/ Să-mi îngrop în ea suspinul,/ Aş slăvi pe toată lumea-/ Aş slăvi chiar şi destinul./ Şi aş zice – aşa, în seară,/ Doina tristă de iubire,/ Care de un timp încoace/ Mă afundă-n fericire”. (“De-aş avea”)
La vârsta de şaptesprezece ani, în anul 1959, când poetul era stăpânit de o iubire adolescentină, îşi simţea sufletul pustiit, dar iubirea îi aducea bucurie şi fericire. Aşadar, poetul proslăveşte forţa de metamorfozare a acestui sentiment: “Aveai în ochi tot focul/ Iubirii de-nceput;/ Voiam să-ţi spun atâtea/ Nimica n-am putut”. (“Iubirea de-nceput”)
Într-o strânsă-mbrăţişare petrecută într-un luminiş de pădure, adolescenţilor îndrăgostiţi li se pare că acum lumea e schimbată, e fermecătoare şi visătoare: “Totu-i cântec şi visare/ În pădurea minunată;/ Viaţa mea, cum mi se pare/ N-a fost tristă niciodată”. (“Ce-i iubirea?) Fin cunoscător al sufletului de român, poetul Gheorghe Ungureanu asociază cuvintelor dor şi doină pe cel de duioşie, prin care se exprimă atât de bine trăirile care ne-au definit ca neam: “S-auzi glas duios de ape/ Cum suspină printre stânci/ Şi te cheamă mai aproape/ Între ele să te culci”. (“De-ai fi tu”) Sintagmele poetice “glas duios de ape”, “suspină printre stânci” ş.a exprimă o simţire adâncă, pe care numai un poet cu o rară sensibilitate o poate avea. Tipologia erotică este specifică vârstei romantice – adolescenţa şi tinereţea, când iubirea e dorinţă, aspiraţie, dor de fericire: “Crezul meu în Viaţă şi Iubire/ L-am voit statuie veşniciei/ Şi doream din Cosmos, pentru tine,/ Să fur Luna, stelele Pustiei”. (“Eşti prea săracă”)
În substratul de adâncime al ideilor din unele poezii identificăm ideea că prin dragoste omul aspiră spre realizarea perfecţiunii umane, iubirea fiind un principiu al armoniei omului. Ritualul intimităţii îndrăgostiţilor e unul simplu şi cast, iar natura în care acesta se petrece potenţează trăirile erotice:
“Toate-n jurul tău cânta-vor/ Şi vor dansa ca-ntr-o poveste,/ Ţi-or şopti atâta dor/ Prin frunzişul ce doineşte”.
Sunt şi poezii cu alt imaginar poetic, în care apare iubirea neînţeleasă sau refuzată:
“Sunt singur/ Aşa de singur/ Cum n-am fost/ Niciodată, nici o dată/ Doar gândul/ Mi-e unic tovarăş/ Gândul care mă ucide/ Clipă cu clipă/ Zburând spre tine.” („Singur”) Alte poezii transmit ideea că bucuria în dragoste nu e altceva decât o durere mai adâncă. În altele se exprimă ideea că uneori dragostea e iluzorie şi trecătoare, rămânând doar speranţa în iubire: “Pierdusem speranţa iubirii/ Şi-n suflet aveam îndoială/ Există iubire în lume?/ Sau Fata Morgana-i reală?” (“Pierdusem”)
În iubirea pierdută, poetul creează alt scenariu poetic. “Acum nu ştiu ce-i iubirea;/ Liniştea în piept s-a pus,/ După ani de vitregie/ De  când tu te-ai dus, te-ai dus”. (“Linişte”) Ritmul şi rima versurilor sunt variate, în funcţie de scenariul erotic şi de conţinutul de sentimente şi idei exprimat. Într-o poezie care exprimă atitudinea lirică pentru cucerirea iubirii, ritmul este mai alert, de regulă iambic sau trohaic: “Universul l-aş preface/ Într-o pulbere de stele,/ Cu luceferi tot în mijloc/ Să-mpletesc cununi din ele”.  (“Pentru tine”) Prin ideile şi sentimentele transmise, dar şi prin procedeele poetice folosite, poeziile acestui volum se citesc cu plăcere şi cu bucuria de a descoperi o mare varietate de trăiri general-umane, dar cu nuanţe şi specific românesc, fapt ce trezeşte şi mai mult interesul cititorului.

Prof. C-tin VOICULESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: