Cu sufletele deschise

Aşa vă aşteptăm la Poenărei: cu braţele şi sufletele deschise, în miez de vară, ca pe nişte fraţi, ca să ne bucurăm. Ca să ne bucurăm că Dumnezeu ne-a învrednicit să mai facem umbră pământului, marcându-ne existenţa prin nemurirea faptei. Aşa cum au făcut-o bunii noştri, pe care-i pomenim la biserică şi le purtăm icoanele în inimi pentru jertfa care ne-a dat astăzi dreptul să sperăm la un “mâine” mai bun. Ei şi-au jertfit ce au avut mai bun pentru ca noi să nu fim robi şi să cerem altora voie ca să trăim în legea noastră, şi nu în una impusă de bici străin.
Nicolae Iorga spunea cândva că poporul care nu-şi cunoaşte trecutul, nu are viitor. Convins că avea dreptate, acum câţiva ani m-am angrenat într-un proiect prin care am căutat să evidenţiez istoria satului meu. Şi nu din deşartă mândrie sau pentru că ar fi meritat-o mai mult decât oricare altul din ţara asta, ci pentru că mi-am dorit să le ofer copilelor mele şi consătenilor dreptul la viitor. Pentru că identitatea demonstrată nu ne-o poate lua nimeni, poate că ar trebui ca tot mai multe sate din România să procedeze pe acest model!
Nu vreau să-mi arog merite de ctitor de tradiţii, pentru că singur poate că n-aş fi reuşit mare lucru. Sunt mândru că s-au alăturat proiectului meu oameni ca Sorinel Păunescu, Gigi Vlad, Costel Samoilă, Grig Constantinescu, Eugen Văduva şi atâţia alţii cărora le sunt recunoscător pentru că mi-au dat puterea de a nu mă da bătut, atunci când mi-a fost greu. Consătenilor, în primul rând, trebuie să le mulţumesc pentru încrederea pe care mi-au acordat-o fără rezerve!
Poenărei este astăzi unul dintre puţinele sate din ţară care are o revistă a lui, din care s-a născut publicaţia de faţă dedicată celor care sfinţesc pământul moştenit de la strămoşi cu sudoarea frunţilor lor, făcându-l să rodească şi din toate acestea a venit pe lume Asociaţia Agricolă Argeşul de Nord. Lucrurile se mişcă destul de greu, ca la noi, unde inerţia blochează încă bunele intenţii. Dar, totuşi, se mişcă! Şi asta ne dă puterea de a merge mai departe. Veniţi şi dvs. lângă noi, pentru a merge umăr la umăr mai departe! Astăzi, de pildă, eu predau ştafeta sărbătorii fiilor satului Poenărei finului Nicolae Stoian, care va fi urmat de un altul, pentru că sunt – din fericire printre noi – destui oameni adevăraţi. Astfel consider că mi-am îndeplinit misiunea, las continuarea în mâini vrednice şi mergem mai departe. Deci, avem viitor! Aceasta este marea lecţie de viaţă pe care am învăţat-o în ultimii ani. Veniţi, dragilor, în prima sâmbătă de după Sf. Maria la Poenărei, să ne bucurăm de viaţă şi să visăm la veşnicia faptelor cu care ne vom mândri, pe bună dreptate, anul viitor!

VIRGIL BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: