Cine se teme de controlul averilor?…

În decembrie 2009, când a fost reales şef al statului, preşedintele Traian Băsescu a început al doilea mandat ştiind că poporul voia un parlament unicameral şi modificarea Constituţiei. Aşa cum s-a angajat, acum a pornit pe drumul respectării voinţei populare. Adică nu vrea să încheie mandatul fără să-şi facă datoria. Ce e rău în asta?!?… Poate că numai adversarii care i-au sărit la jugulară ar putea s-o spună. Dar n-o fac, pentru că spunând adevărul, ar risca să fie omorâţi cu pietre de bieţii contribuabili care-i ţin în spinare.
Haideţi s-o luăm gospodăreşte. Preşedintele cere guvernului să închidă robinetul risipei banilor publici. Şi s-a început prin limitarea cheltuielilor din sistemul bugetar. Care, trebuie s-o recunoaştem, este suprapopulat de “hodinei” care nu-şi merită salariile umflate exagerat. Raportul între acestea şi productivitatea muncii îi transformă pe mulţi bugetari în asistaţi de lux ai statului pe banii oamenilor amărâţi. Şi nu e drept! Poate că s-au făcut şi greşeli în deciziile de disponibilizare, dar nu trăim într-o lume perfectă. Guvernul a avut nebunia de a rupe pisica în două, dar reforma adevărată a statului român este de-abia la început. USL nu oboseşte să-l critice pentru măsurile economice, dar prin propriul program anunţă că va mai păstra TVA-ul de 24% încă vreo 4 ani. În aceste condiţii, nu mai e nimic de comentat!
Preşedintele Băsescu a mai avut şi curajul de a propune o reorganizare administrativ-teritorială radicală a ţării, prin care ar fi dispărut cele 41 judeţe majoritar conduse de baroni roşii, de genul atât de cunoscut şi în Argeşul nostru. De ce au sărit ca arşi cei din USL, care trag de timp pentru ca această reformă să se facă peste nu ştiu câte zeci de ani?… Vă las dvs. plăcerea de a găsi răspunsurile la această întrebare simplă, în aparenţă. Cea mai dură lovitură au primit-o aceştia prin propunerile de modificare a Constituţiei. Cei care se simt cu musca pe căciulă turbează de frica de a rămâne fără imunitate parlamentară şi de a fi siliţi să-şi justifice averile. Pentru omul de rând, o lege care să impună controlul averilor celor care muncesc mai puţin ca el, dar au mai mult, ar fi leac pentru toate durerile care-l chinuie de când se ştie. Dar nu şi pentru cel care a uzat de “iuţeala de mână şi de nebăgarea de seamă” a fraierilor! Obişnuiţi să trăiască precum paşalele din vechime, nu văd deloc bine măsurile care i-ar putea sili să trăiască din muncă. La vremuri de criză, se impun măsuri de criză. Pentru a crea noi locuri de muncă, trebuie să se facă economii. Eu aş propune să se umble numai la bani, nu şi la posturile bugetarilor. Să se stabilească bugetele de cheltuieli materiale pentru administraţiile publice şi fiecare să şi le dimensioneze după nevoi: la muncă puţină, leafă pe măsură, adio huzur! Şi-atunci, chiar dacă nu le convine unora, chiar că
s-ar impune o lege a controlului averilor! Dvs., cititorii noştri, ce credeţi?…

Virgil BACIU

Un răspuns sa “Cine se teme de controlul averilor?…”

  1. MIMI COCO Says:

    Parerea mea este ca nu le este tema celor care traiesc dintr-o alocatie sau ajutor social, cred ca v-a venii si judecata celor care fac bani numai cu telefonul sau stand acasa si sunt mandrii ca au numai prosti si………langa ei.

    MIMI COCO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: