Veniţi să luăm lumină din iubirea de oameni!

În aceste zile ne străduim să alungăm iarna şi din sufletele noastre. Şi să întâmpinăm cum se cuvine cea mai sfântă sărbătoare a creştinătăţii. Care simbolizează continuitatea vieţii pe pământ. Învierea Mântuitorului şi viaţa veşnică ne dă tuturor dreptul la o nouă speranţă. Dar este un drept pe care fiecare trebuie să ni-l câştigăm pe parcursul întregului an, poate chiar sacrificând omeneşti orgolii şi, de ce nu, răutăţi. Probabil că puţini dintre noi se gândesc la astfel de lucruri simple. Poate că se mint că nu au timp să fie preocupaţi de problemele altora, poate că se iubesc pe ei înşişi atât de mult încât nu le mai pasă de restul lumii decât în măsura în care le poate fi de folos. Mi-e greu să cred că există persoane care socotesc că-şi pot răscumpăra un asemenea păcat făcând pe bunii creştini în zilele de sărbătoare, la biserică sau atunci când eventualele pomeni pot stârni admiraţia celor din jur. Şi totuşi…
În aceste zile, cei care avem respect nu numai faţă de noi, dar şi faţă de ceilalţi, încercăm să ne primenim gândurile şi să ne uşurăm cugetele pentru greşelile făcute cu voie sau fără de voie între două sărbători. Şi ne gândim şi la cei pe care îi sperie ziua de mâine, iar de Paşte nu au cum să pună mare lucru pe masa copiilor. Şi se bucură de bucuria altora la zi de sărbătoare sau de faptul că Dumnezeu le-a mai îngăduit să mai ia o dată lumină, pentru a-şi recăpăta nădejdea în zile mai bune. Noi, cei care nu avem grijile lor, avem datoria să nu-i lăsăm singuri şi trişti, pradă gândurilor negre şi deznădejdii. În aceste zile, mai mult decât oricând, ar trebui să ne amintim ceea ce ne-au învăţat părinţii din cărţile sfinte ale creştinătăţii. “Dar din dar se face rai” – este un postulat pe care nu trebuie să-l uităm cei ale căror mese de sărbători se îndoaie sub numeroasele feluri de mâncăruri şi băuturi, riscând să ne facem rău consumându-le fără cumpătare. N-ar fi mai bine ca din ele să le facem parte şi celor care acum nu au?… Un ou roşu, o bucăţică de miel fript, un pahar de vin, o bucată de pască nu ne-ar sărăci, dar ar putea bucura nişte suflete. Nu mai spun că dacă ne-ar sta în putinţă, ar trebui să-i ajutăm pe cei mai puţin fericiţi să-şi poată recâştiga demnitatea prin muncă cinstită şi tot aşa, speranţa în zile mai bune.
Atunci când vom merge să luăm lumină din lumină, nu putem s-o facem decât după ce ne-am curăţat sufletele de patimi egoiste, pentru că altfel tot în beznă vom rămâne! Să ne încărcăm de energia pozitivă dată de iubirea faţă de semeni, de îngăduinţă, de milă şi încredere, iertând greşelile celorlalţi faţă de noi, pentru a ne fi şi nouă iertate. Atunci şi numai atunci putem da cu glas mare vestea cea bună lumii întregi: ”Hristos a înviat!”

Editorial de Virgil BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: