Români de mult uitaţi: Titi Boldescu – Omul de fier

Pe la 8-9 ani, părinţii mei, destul de înstăriţi, chiaburi ai regimului comunist, m-au dus la Piteşti, în Târgul Moşilor, să văd un spectacol de circ ce mi-a rămas adânc întipărit în imaginea copilăriei mele. Ne aprovizionam prăvălia de la negustori renumiţi din Piteşti şi parcam Pakard-ul în faţa prăvăliilor Cazangiu sau Sufleris, pe Strada Mare, neîncăpătoare pentru parada zgomotoasă a circarilor cu sau fără animale care făceau reclamă spectacolului de seară, din Târg. Agitaţia, hărmălaia de care era cuprinsă Strada Mare mi-a atras atenţia. Circari cu picioroange de peste trei metri ascunse sub fuste colorate, namile care rupeau lanţuri, clovni cu gura până la urechi, cu nasul borcănat, saltimbanci, iluzionistul cu pelerină şi joben negru, fete cu costumaţie specială de arenă care săreau coarda sau făceau roata, bărbaţi purtând de mână maimuţe, alte animale în cuşti pe rotile – toate acestea transformau uliţa de promenadă a piteştenilor într-o hărmălaie multicoloră. Cei de pe trotuar priveau cu atenţie cum iluzionistul scoate porumbeii din joben sau cum învârte bagheta magică, sugerând că este în stare să transforme apa în vin.

Lumea circului prin ochi de copil

Panglici pe gură sau limbile de foc atrag aplauzele gurilor-cască între care mă număram şi eu, copilul privind circul din cabina bombată a camionului pe a cărei uşă scria cu vopsea albă – viteza maximă 30 km/h. Toate acestea fac parte dintr-o imagine a copilăriei. Spectacolul din Târgul Moşilor începea pe la 3 după-amiaza, de fapt primul spectacol, că mai urmau încă două până peste ora 9 seara. Programul desfăşurat de circari îl ştiau pe dinafară, le intrase în sânge; acelaşi lucru de ani de zile. Aşa că am rămas la circ, la primul spectacol, mai ales că se anunţase apariţia unui prieten al tatălui meu, supranumit “Omul de fier”, Titi Boldescu, un ţigan uriaş de vreo 2 metri şi peste 150 kilograme. Îl ştiam de la Domneşti. Îl adusese Nelu Achim Cârlig – numit Amzică, un comic al scenei despre care se spunea că ar fi învăţat la şcoala comediei marelui Grigore Vasiliu Birlic. Îi semăna într-o oarecare măsură. Era şi un fel de impresar, nu numai actor. A adus la Domneşti multe spectacole cu capete de afiş artişti recunoscuţi: Maria Tănase, Maria Lătăreţu, Rodica Bujor, Ioana Radu, Ileana Constantinescu.
În vara anului 1950, Nelu Achim Cârlig organizează în sala “Preda” un spectacol diversificat, numere de circ, iluzionism, hipnotism, gimnastică acrobată mult dragă nouă, băieţilor curioşi, interesaţi de picioarele lungi şi frumoase ale gimnastelor în fustiţe multicolore de o palmă. Nelu Cârlig spune un monolog comic purtând picioroange de peste 3 m, coborând de pe scenă să nu lovească cu capul tavanul. Între numerele de circ au cântat două fete frumoase – una blondă, Lucreţia Ciobanu şi alta brunetă, Ana Fărcaş, despre care se zicea că-s surori. Îmi amintesc ca azi cântecul interpretat în duo: “… vară, vară primăvară/ Toate plugurile ară/ Numai plugul badelui/ Şade-n vârful dealului/ Nici nu ară, nici coboară…”.

“Omul de fier” la Domneşti

Apariţia lui Titi Boldescu a fost surprinzătoare. Ţiganul uriaş întins pe o saltea îşi pune o scândură pe piept, invită din sală patru bărbaţi să se dea în leagănul improvizat când într-o parte, când în cealaltă. Şi-a pus, apoi, pe cap o tichie metalică cu un ax pe centru. Ajutoarele au montat două bare metalice în cruce. La capătul fiecărei bare au prins cu lanţuri câte un leagăn, formând un mini-carusel cu patru locuri. S-au urcat patru oameni din sală. “Omului de fier” i se umflaseră vinele gâtului, dar i-a învârtit câteva minute pe cei patru. A făcut şi alte chestii spectaculoase. Toţi cei din sală aşteptau finalul, şi anume lupta lui Titi Boldescu cu un spectator care s-a găsit destul de repede, cel mai forţos bărbat din sat, al cărui nume nu-l dau, cu care “Omul de fier” s-a jucat, punându-l la pământ în câteva secunde.
După spectacolul la care a participat şi Alfons Popescu, profesor la “Sf. Sava”, destul de apropiat lui Titi Boldescu, cu care se cunoscuse la Bucureşti, au fost invitaţi în salonul familiei mele la o friptură (pastramă, mici şi un şpriţ), ce s-a întins până spre dimineaţă. Atât de mult îl îndrăgisem pe Boldescu (care era însoţit de un alt forţos, dacă nu mă înşel Greceanu din Câmpulung), încât am adormit sub masă cu capul pe pantofii lui giganţi, aflând de mine când şi-a mişcat picioarele. Aveam în mână un baston din metal lustruit care în capul de jos se afla 3-4 kg de plumb, baston cu care forţosul se juca între două degete. La chef au participat toţi protagoniştii spectacolului, o parte au dormit la Nelu Achim Cârlig, iar cei doi uriaşi şi cele două cântăreţe la noi, urmând ca a doua zi să-i ducă tata la Curtea de Argeş cu camionul, sus în caroserie, unde montase pe doi măgari din lemn o bancă din scândură de 5 cm. Ce, eu m-am lăsat de ei? Am mers la Curtea de Argeş pe genunchii uriaşului “Om de fier”.  Seara aveau spectacol în târgul de la Sfântă Mărie.

Mitul “Omului de fier”, destrămat de un luptător de la Dinamo

Să revin, l-am văzut din nou în arenă pe Titu Boldescu în Târgul Moşilor la Piteşti, aceleaşi numere, acelaşi final, lupta liberă cu un curajos din tribună câştigată bineînţeles de “Omul de fier”. După spectacol, tata s-a întâlnit cu Boldescu care m-a luat ca pe un fulg în braţe, m-a sărutat pe părul uns cu briantină şi mi-a dat un pumn de bani. L-am văzut pentru ultima dată. Mai ştie cineva de “Omul de fier” Titi Boldescu? Îşi mai aminteşte istoria sportului românesc de Nicolae Ogrinja – domnişan – dublu campion balcanic la decatlon, de Gogea Mitu, “gigantul României”, de “Omul de fier” Titi Boldescu, care înzestrat cu o forţă nemaiîntâlnită rupea lanţurile cu zale groase, toţi, parcă, coborâţi din basmele poporului român, cu Feţi-Frumoşi puternici şi Greuceni, înzestraţi cu putere pusă în slujba binelui? Oare cei trei primeau apă vie din ciocul păsărilor măiestre?
Mult mai târziu, când eram la şcoala primară, am aflat că la un spectacol, în momentul aşteptat de spectatori, urcă pe scenă un tânăr bine legat, dar pitic pe lângă ţiganul cel uriaş. La început Boldescu a refuzat să lupte, motivând diferenţa de categorie, îi era teamă să nu-şi omoare, din greşeală, adversarul. Dar, n-a fost aşa. Tânărul l-a apucat pe Boldescu într-un fel oarecare, s-a răsucit cu el şi în circa 5 secunde ţiganul era cu umerii la pământ. Oamenii râdeau, îl huiduiau, mai ales că Boldescu refuzase la început să-i dea 500 lei. Vreo câteva zile, la alte spectacole, tânărul – luptător la Clubul Dinamo – lua banii “Omului de fier”, care după puţin timp şi-a închis definitiv afacerea. Răpus de eforturile făcute în arenele circurilor, T. Boldescu a murit uitat de lume, uitat de cei care l-au aplaudat ani de-a rândul. Înainte să-şi dea obştescul sfârşit, câţiva ani putea fi zărit pe Calea Moşilor, înalt, negricios, singur şi trist. Încă un român uitat de lume – “Omul de fier”!

Prof. Ion C. HIRU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: