Pensionaţii medical, umiliţi zilnic la Piteşti

În luna septembrie a anului 2010 s-a desfiinţat cabinetul ce acorda vizele pentru pensionaţii din motive medicale ce locuiau în zona Curtea de Argeş. Sute, dacă nu chiar mii de oameni aflaţi în această situaţie au fost siliţi să meargă la Piteşti, pentru a reuşi să mai ia nişte pensii amărâte de câteva sute de lei. Măsura desfiinţării cabinetului care funcţiona în Policlinica de la Spitalul Municipal a fost justificată prin necesitatea unor economii. Acestea vizau un post de medic specialist şi unul de asistent al acestuia. Ca deobicei, se pare că pensionaţii medical nu au mai contat în ecuaţia austerităţii decisă de Casa Judeţeană de Pensii, iar intervenţiile deputatului Colegiului Curtea de Argeş, Mircea Drăghici sau ale primarului Nicolae Diaconu nu au fost luate în seamă de către puternicii zilei.

Unde e cabinetul?…

Pentru bolnavul venit din Şuici, Căpăţâneni, Brădet sau Corbi ca să obţină viza salvatoare, prima problemă este identificarea locaţiei unde trebuie să ajungă. Consătenii i-au spus că ar fi pe undeva pe lângă Casa Judeţeană de Pensii, trebuie să treacă printr-un pasaj ca să traverseze strada, să aibă grijă la maşinile pe care tot el trebuie să le ferească etc. Nu mai are rost s-o lungim, într-un târziu reuşeşte să dea de ea. Urcă la etaj – mai uşor dacă se bizuie pe propriile picioare – mai greu dacă are lipsă la inventar şi trebuie dus în cârcă. Ajunge până la urmă şi acolo dă de altă belea: habar n-are la ce cabinet este dosarul lui. Pe uşi scrie nişte nume de localităţi, numai că i se spune că nu prea e chiar cum crede el… Atunci toţi bolnavii se înghesuie la un punct de informare, unde o pot admira pe o draguţică asistentă cum ridică din umeri cu graţie şi-i retrimite la cabinetele care sunt plasate pe un hol îngust. E înghesuială, scaune puţine, bolnavi mulţi, veniţi de la primele ore ale dimineţii, iar printre ei îşi fac loc, chiar brutal, tot felul de arătări cu creste vopsite în roşu şi perciuni fioroşi, în căutare de scutiri medicale. Un asemenea specimen agită triumfător un bilet medical şi are o replică scrâşnită printre dinţi care îi lasă cu gura căscată pe bieţii pensionaţi medical: “Mi-a dat, frate, scutire pe două săptămâni! Păi dacă nu-mi dădea, nu-i spărgeam mufarina?!?…”.
Orele trec cu greu. La etajul I este numai o toaletă, care este însă încuiată. În cealaltă aripă a spitalului, la grupul sanitar se stă la coadă, ca în timpul lui Ceauşescu. Un bătrân se roagă să fie lăsat să intre peste rând, căci riscă să-şi ude lenjeria intimă. Cui îi pasă?… În afara clădirii, în pasaj, poţi rezolva uşor problema: dai 1 leu şi te simţi uşurat!

“Oameni buni, atenţie la portofele, aştia vă fură cu totul!”

Bolnavii îndură cu stoicism aşteptarea. În haosul aglomeraţiei şi căutării cabinetelor unde sunt dosarele fiecăruia, hoţii îşi fac meseria în voie, căci nimeni nu veghează la siguranţa amărâţilor, deşi pe zid e plasat un afiş cu un slogan medical, privitor la “siguranţa sănătăţii tale”. În jurul orei 10.45, o doamnă iese din rând şi ţipă: “Oameni buni, atenţie la portofele, aştia vă fură cu totul. M-au lăsat fără bani bandiţii!” Izbucneşte în plâns şi fuge pe scări, spre ieşire. Toată lumea începe să se caute cu înfrigurare prin buzunare, prin genţi sau borsete. Unei alte femei îi vine rău: i-au dispărut 25 lei şi nici nu ştie cum să se mai întoarcă acasă. În scurt timp, E.P., din Curtea de Argeş, descoperă că i se săltaseră 400 lei din geanta de pe umăr. Băieţi buni, hoţii i-au aruncat la parter portofelul cu actele şi cardurile, pe care le-a găsit peste o oră fiul păgubitei. Femeia nu era sigură dacă nu-i lipsea vreunul… Scandalul se pare că i-a determinat pe hoţi să renunţe la activitate. E o linişte relativă, bieţii oameni au scăpat de ameninţarea unor junghiuri, dar au inima cât un purice, căci au auzit că doctorii au plafon pentru acordarea vizelor. “Dacă mă lasă fără pensia asta, aşa cum e ea de mică, pot muri liniştită!…”, spunea o femeie, care am aflat mai apoi că era tocmai din comuna Căldăraru. Cum şi la Costeşti se desfiinţase cabinetul de evaluare, aceasta venise pentru aviz la Piteşti. Şi ca fapt divers, până în capitala reşedinţă de judeţ a trebuit să se deplaseze cu două microbuze şi cu un tren personal…

“Nu e destul bătut de Dumnezeu, îl chemaţi la aviz că poate îi creşte piciorul?!?…”

O imagine şocantă pentru cei prezenţi zilele trecute la controlul pentru prelungirea vizelor de pensii de boală a fost a unui om lovit de soartă. Acesta n-avea piciorul stâng şi fusese adus în cârcă de cineva. În spatele lui era soţia sa, care-l sprijinea de ciotul tăiat… Oamenii l-au privit cu milă şi unii au îndrăznit chiar să-şi clameze indignarea, întrebându-se de ce nu era pensionat definitiv. N-au primit niciun răspuns, pentru că aşa scrie în lege. Greu de spus dacă în limba maternă a ministrului Sănătăţii, Cseke Atilla, sau în cea a populaţiei majoritare. Umilinţa supremă: bietul om, din cauza aşteptării prelungite, făcuse pe el (!?!…).
“Staţi liniştiţi, vă rezolv pe toţi! Aseară am plecat de aici după ora 19.00, dar n-am întors pe nimeni acasă!”, a calmat o doctoriţă inimoasă spiritele oamenilor care erau tot mai îngrijoraţi văzând că se apropie seara şi încă mai erau destui cei ce aşteptau. Şi chiar aşa s-a întâmplat, n-a fost cineva refuzat şi cei cu adevărat bolnavi şi-au primit vizele mult visate şi au plecat acasă fericiţi, uitând toate cele îndurate. Pentru câteva luni sau pentru un an de zile se pot agăţa de o speranţă firavă de viaţă reprezentată de pensie…

Oana PORTOCALĂ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: