Miracolul supravieţuirii japoneze, exemplu şi pentru români

Un tsunami de lacrimi generate de un cutremur care a crăpat un munte fără seamăn de durere, pentru a ridica din mare temeliile unei noi vieţi pentru un popor care şi-a asumat vocaţia istorică a supravieţuirii. Este noul miracol japonez, care s-a impus în aceste zile în faţa întregii lumi, cu o demnitate de-a dreptul nepământeană. Acolo, pe pământul zeilor din Ţara Soarelui Răsare, un popor nu se lasă distrus, îşi înghite lacrimile durerii şi cu disciplina furnicilor din muşuroiul distrus de puteri situate dincolo de fire, muncesc pentru ca viaţa să reintre pe făgaşul normalităţii.
Pentru cine are cât de cât habar despre istoria arhipelagului nipon sau care a citit măcar cărţile lui Clavel, explicaţiile se pot găsi mai uşor. Pentru cei care admiră numai miracolul tehnicii japoneze din ultimii 50-60 ani, e mai greu de înţeles ceea ce se întâmplă acum. Ne place să spunem că noi, românii, suntem supravieţuitori prin vremuri de răstrişte. Dar japonezii merită mai mult acest titlu. Ei au ridicat o naţiune dintr-o sumedenie de clanuri ce stăpâneau sate şi insule cu o limbă care nu este unitară, cu zeităţi şi credinţe diferite, dar care au edificat o cultură unitară. În secolul al XII-lea, vântul divin (kamikadze) a risipit flota mongolo-chineză a lui Kubilai-han şi a salvat pământul zeilor, scuturat de vulcanul venerat Fuji-san. Cutremurele au fost un simbol al ţării shogun-ilor şi împăraţilor, care la o vreme voiau un imperiu mondial nipon. În 6 şi 8 august 1945, la Hiroshima şi Nagasaki au explodat primele bombe atomice. Japonia a renăscut însă din propria-i cenuşă prin munca oamenilor pământului, care au ştiut să transpună Codul Bushido, al samurailor, în viaţa de zi cu zi.
Prin anii ‘70 ai secolului trecut, în numai 25 ani, Japonia demilitarizată ajunsese o forţă economică pe care lumea n-o mai putea ignora. Electronica şi tehnica de avangardă a ajutat-o să atingă asemenea performanţe, căci a fost lipsită de resurse naturale. Cutremurul din martie 2011, urmat de ucigătorul tsunami, a găsit-o la un moment de vârf al existenţei sale. Distrugerile au fost cumplite şi primele bilanţuri pomenesc de peste 20.000 morţi şi dispăruţi. Drumuri distruse, explozii la centrala nucleară de la Fukushima, infrastructura pusă la pământ în câteva ore, lipsuri cumplite, groază şi lipsă de perspective. Şi, dintr-o dată, se află că în mijlocul haosului apar minunile: în câteva ore, kilometri de autostradă refăcuţi. Apoi, în câteva zile, autostrăzi întregi. Oamenii muncesc organizat şi disciplinat, ignorând lipsurile. Nu se sparg magazine, nu se înregistrează jafuri, cum s-a întâmplat şi în SUA, când cu uraganul Katrina. Se lucrează conştient pentru a pune sub control situaţia de la Fukushima. Lumea a reacţionat să-i ajute pe aceşti oameni minunaţi. Nu voi pune aici şi acum întrebări retorice. Dar nu pot să nu subliniez caracterul japonez, de la care ar trebui să învăţăm multe şi noi, românii. Nu de alta, dar se pare că am cam uitat că Dumnezeu îl ajută de fiecare dată pe cel care dovedeşte că ştie să se ajute şi singur ca să iasă din belea. Adică pe acela care merită!

Virgil BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: