“Sunt mândru că sunt român!”

Rapsodul popular Graţian Bădescu face din naţionalitate un titlu de nobleţe. Până acum a bătut destule ţări străine, încălţat în opinci şi înţolit în straie moştenite de la moşii lui, din nordul Văii Argeşului. Că s-a născut la Arefu, localitate care are pe blazonul sufletului Cetatea lui Vlad Ţepeş. Părinţii lui, Cezar şi Angela, şi-au purtat numele de împăraţi romani cu statornicia strămoşilor daci şi cu dragostea acelora de pământul natal. Au legănat copilăria lui Graţian şi a celorlalţi copii – Ion Dan, Mihail Cristian şi Elena Camelia – ca şi a celor cărora le-au fost dascăli la şcoala din sat, cu poveşti despre legendara Dobra Hareşoaia şi cei 7 fii ai ei. Care, pentru credinţa cu care l-au slujit pe enigmaticul voievod Vlad Ţepeş, în anul de jale 1462, au primit prin hrisov de danie domnească întinse pământuri pe dealuri şi munţi, ca să le fie ocină moşnenească în veacul vecilor.

Născut de Buna Vestire

Graţian Bădescu s-a născut la 25 martie 1960, zi în care credincioşii sărbătoresc Blagoveşteniile. În leagăn fiind, bunica îl adormea cu cântece bătrâneşti, pe care le fredona şi el. Mama Angela – Dumnezeu s-o odihnească în pace! – profesoară de muzică fiind, i-a descoperit talentul pentru muzica populară, iar fratele ei, regretatul Gelu Ciuculescu, i l-a cizelat. De la părinţi şi de la unchi a învăţat o lecţie de viaţă: harul fără muncă nu face doi bani! Şi acum Graţian retrăieşte tracul primei urcări pe scenă, care-l mai încearcă şi după atâta amar de vreme. Din ceaţa amintirilor se conturează momente din vremea în care încerca să cânte din frunză sau solz de peşte, ca oamenii mari, completându-se cu vocea în formare. Mai apoi, peste ani, a învăţat să cânte şi la cobză, de la maeştri ca Alexandru Buzatu, Marin Cotoanţă, Dan Voinicu-slătineanul, care-i e nepot lui Costel Gagiu – şi alţii…

Un artist modest, fără aere de vedetă

Deşi în casa unor intelectuali ai satului, lui Graţian nu i s-au deschis larg porţile viitorului din cauza asta. După absolvirea şcolii generale, a coborât din Arefu în Cetatea Basarabilor, la Liceul Forestier. În anul doi a bifat primul succes muzical la Concursul interjudeţean zonal din “Cântarea României”, unde a obţinut locul II la muzică populară. La 18 ani a obţinut premiul de popularitate la “Floarea de stâncă”, de la Rucăr. Atunci au început să i se deschidă drumurile, apărând în spectacolele tinerelor speranţe. A cântat cu Leontina Tănase, despre care a aflat că era fata Mariei Ciobanu, cunoscută acum drept Liliana Ciobanu, şi cu Daniela Cernea, actuala solistă de la “Doina Argeşului”. Steaua lui artistică urca pe boltă după fiecare festival folcloric. “Steaua Dunării” (Galaţi), “Florile Ceahlăului” (Piatra Neamţ, unde l-a cunoscut pe regretatul Liviu Vasilică, de care l-a legat o lungă şi durabilă prietenie, participând reciproc la evenimentele din ambele familii), “Laleaua de aur” (Piteşti), “Narcisa de aur” (Costeşti) şi altele. Între timp s-a căsătorit cu fata pe care o iubea şi Katy i-a dăruit două fete – Maria Graţiela, care-şi pregăteşte licenţa la teatru şi Ioana Andreea, elevă la Liceul de Artă “Nicolae Tonitza”, din Bucureşti. Oriunde ar fi în lume, Graţian nu se simte singur, purtând în suflet cele trei flori de acasă, punctele de sprijin ale unei vieţi împlinite. Consacrarea artistică a venit în 1993, când la Festivalul “Maria Lătăreţu” de la Târgu Jiu a luat premiul II. Atunci marele premiu i-a revenit Victoriţei Lăcătuşu, iar locul I, lui Petrică Mîţu Stoian. Chiar dacă prezenţele la televiziune şi radio s-au înmulţit, modestia l-a oprit pe Graţian Bădescu să-şi ia aere de vedetă.
Şi-a desăvârşit pregătirea profesională cu şcoli tehnice, a lucrat mai bine de 18 ani la fostul UFET, apoi a trecut la Ocolul Silvic, ajungând şef al Districtului Silvic Buda-Oticu, pentru ca din octombrie 2010 să revină alături de soţie la Foresta Curtea de Argeş. Acum este student la Pedagogie Muzicală, în Piteşti, pentru că vrea să pregătească tineri talentaţi ca să păstreze identitatea naţională prin cântecul autentic popular.

“Rapsozii Argeşului”, ambasadorii cântecului popular

Prezenţă scenică deosebită, Graţian Bădescu este unul dintre ctitorii şi componenţii de bază ai cunoscutului ansamblu al Centrului de Cultură şi Arte din Curtea de Argeş. “În urma unor discuţii cu directorul Cristian Mitrofan, am pornit la drum cu Mitică Tavă, Gigi Iordăchescu, Dode Andrei, Codruţ Scurtu, Vasile Niţescu, Tudorel Boeru şi Nelu Grigorescu. După ce a plecat Tavă, în grup au mai venit Doru Zamfir, Ionel Işfan şi Ion Ungureanu. Puterea noastră vine din prietenia care ne leagă, astfel că am obţinut în ultimii ani recunoaşterea drept cel mai bun grup vocal bărbătesc din Argeş, anul trecut cu sprijinul directorului Mitrofan am scos primul CD şi acum tot dumnealui ne pregăteşte primul videoclip. Lumea ne cunoaşte şi ne identifică fără greş cu Curtea de Argeş, iar noi ne mândrim să-i fim ambasadori oriunde în lume!”, mărturiseşte cu emoţie Graţian Bădescu. Cele două fete care-i poartă numele i-au moştenit şi talentul interpretativ. Maria Graţiela a ales însă teatrul şi vrea să facă o şcoală de vară în oraşul nostru, convinsă că există tineri înzestraţi pentru scenă. Ioana Andreea a ales calea nemuririi sunetelor pe pânză, iar părinţii şi bunicul Cezar au avut inteligenţa să nu le reteze fetelor aripile viselor…

“Am înghiţit o muscă şi mi-am pierdut solzul de peşte…”

Ca orice artist de valoare, are o sumedenie de amintiri din turnee. “Eram prin 1985, în Cehoslovacia… Pe scenă fiind, pregăteam un final apoteotic al melodiei, când mi-a intrat o muscă-n gură. Am tras-o-n piept cu aerul şi nimeni n-a observat nimic, totul a fost în regulă, mi-a ieşit planul, spectatorii şi-au rupt palmele aplaudând, eu am fugit în culise ca să beau pe nerăsuflate un litru de apă, icnind să dau afară scârboasa zburătoare ajunsă în stomac şi căznindu-mă să mă conving că arta cere sacrificii şi să uit ce mi se întâmplase… Altădată, prin ‘91 sau ‘92, în Franţa, am pierdut solzul din care cântam, pe scenă. M-am forţat să cânt perfect, mi-a zburat, n-aveam altul, am îngenuncheat să-l caut, spectatorii credeau că asistă la un ritual, coregraful Ilie Stelian şi-a băgat căluşarii şi cum îi împiedicam, striga la mine: “Ieşi, bă’, afară!…”. De ieşit am ieşit, însă numai după ce mi-am recuperat solzul de peşte, că nu mai aveam altul… Au fost o sumedenie de chestii caraghioase şi prima care îmi vine acum în minte e scena, din alt turneu, când m-am trezit clănţănind din dinţi pe un hol, dimineaţa, după ce colegii mă scoseseră cu pat cu tot din cameră, profitând de oboseala mea”, zâmbeşte Graţian, rememorând scenele trăite de-a lungul timpului.

Regrete şi planuri de viitor

Rapsodul popular regretă faptul că a avut o întrerupere în cariera muzicală, prin ‘97-’98, ca şi faptul că a început să o trateze la modul profesionist cam târziu. Dispariţia prematură a unchiului Gelu Ciuculescu a fost o lovitură dură. “Vino, domnule, cât mai sunt pe picioare, ca să lucrăm împreună nişte piese, căci degeaba mă vei căuta postum!”, l-a invitat prof. Gheorghe Piele cu umoru-i sec, atât de apreciat de prietenul Ciuculescu, care-l mai “pişca” pentru un anume imn închinat cândva “iubitului conducător” Ceauşescu.
Şi mai regretă Graţian faptul că a pierdut-o pe bunica, un adevărat tezaur de cântece vechi. În compensaţie, a găsit vreo 300 piese vechi imprimate de Alexandru Mica de-a lungul anilor, din care destule au fost uitate şi merită să fie reactualizate. În 2006 a scos primul său album, “Trei mândruţe mi-am iubit”, cu 20 piese, ar putea să mai iasă pe piaţă şi cu altele, dar costurile îi depăşesc deocamdată posibilităţile. Prin 1993 a ratat un moment crucial din cauza zăpezii care l-a împiedicat să ajungă în Chişinău, unde urma să i se asigure imprimări muzicale. A avut oferte să rămână în străinătate, dar le-a declinat, căci are rădăcinile adânc înfipte în pământul natal al Argeşului, unde se simte acasă. A văzut Belgia, Turcia, Croaţia, Grecia, Rusia, Italia, dar nicăieri nu s-a simţit mai la locul lui decât la Poiana lui Mai, din satul natal sau în umbra Mănăstirii Argeşului, a Bisericii Domneşti ori a ruinelor de la Sân Nicoară. C-aşa-i românul adevărat…

Vladimir ALBU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: