Măsuri diabolice în învăţământ

Normă didactică 18 ore.  Ceauşescu o coborâse la 16 ore. Ştia ce-i stresul intelectual. Poate nu el, cei de lângă el. De la 18 ore până la 40, mai sunt 22 ore, timp ce obligatoriu trebuie consumat eficient în şcoală. Cum? E posibil? Nici comuniştii nu impuneau această aberaţie a deceniului II al mileniului trei. Cum se pregătesc în şcoală patru ore dascălii? Au condiţii, au o bibliotecă mereu încălzită, dotată cu materiale de specialitate? Au liniştea necesară studiului? Unde stau?… În cancelarie cu cei ce intră şi ies de la ore?… în cancelarie unde se află şi secretara, probabil contabilul sau administratorul, de multe ori femeia de serviciu care îmbrăţişează soba, luând un pic de căldură în zilele de iarnă?
Ce condiţii de pregătire au dascălii în şcoală unde sunt legaţi de Funeriu să stea încă patru ore zilnic pe deasupra programului prevăzut în orar, cu pacheţelul în servietă, cu mâncare pentru prânz. Cine învaţă de dimineaţă, vor sta până la ora 16,00. Cei ce învaţă după-amiază vor sta până la 9 seara?… Sau vor veni cele patru ore dimineaţa? Ce nesăbuire, ce judecată îngustă emanată de capul obraznicului ministru ce nu se poate stăpâni, jignind doamne, chiar demnitare, pe sticla televizoarelor. Să nu uite că succesul, înălţimea pe scara sus-puşilor
e relativă. Prin 1851 Bălcescu spunea într-o scrisoare: “Nu ştii ce lesne se face şi se desface o popularitate!”. Mărirea este efemeră. Helvétius spunea: “Întâmplarea este aproape unicul zeu al succesului” (De l’Esprit, IV. Ch. XIII).  Englezul Robert Southei afirma că succesul şi euharistia sunt cele mai mari mistere. Mă mir că intelectualul Funeriu, şcolit în “marile şcoli ale lumii” nu ştie toate acestea.
Succesul, mărirea este o iluzie, o himeră, nu trebuie luat în serios, este un foc de paie, chiar dacă ne intoxică pe toate canalele radioului şi televiziunii. Este o beţie de moment care se va risipi. Şi atunci, cum rămâne cu comportamentul imbecil din timpul succesului susţinut de spiritul de partid, la modă? Oamenii deveniţi neoameni din cauza succesului efemer, al măririi întâmplătoare se vor înscrie, precis, în paginile negre ale istoriei unui popor, mai ales prin măsuri oarbe, nejudecate, antiumane.
Iată cum va arăta programul unui umilit dascăl care se îmbracă de la “mâna a doua” din coşurile de gunoaie ale Europei, care cumpără cretă şi burete de şters tabla din umilul său salariu, care nu-şi mai permite să cumpere o carte, beneficiind de biblioteci din regimul ceauşist când cartea era ieftină, bietul dascăl hulit de un regim mediocru cu un ministru arogant, ironic, needucat în ţara de baştină, unde adevăratul român învaţă din faşă ce este bunul simţ; bietul dascăl timorat, bietul dascăl urmărit să nu cumva să primească un buchet de flori, o cutie de bomboane, să facă o meditaţie încropind bani pentru scumpetea medicamentelor, a hranei şi îmbrăcămintei.
La ora 6.00 trebuie să se scoale, să facă treburile gospodăriei (la ţară au animale), să aranjeze membrii familiei, să le pregătească micul dejun, de multe ori de-abia reuşind să se îmbrace pentru şcoală. Ajunge gâfâind la şcoală, intră la ore, odihnindu-se în pauze de 5 sau 10 minute. Se confruntă cu fel de fel de elevi, agonisând stresul atât de nesănătos; face 4-5 ore pe zi (cum le face, e treaba celor ce ar trebui să controleze şi din păcate, după ’90 nu se mai întâmplă. Unde sunt acele brigăzi de control?!)
La orele 13.00 vine schimbul doi. Îşi scoate bietul dascăl din gentuţă (ca la grădiniţă) pacheţelul cu mâncărică, de multe ori subţire, şi în văzul tuturor întinde pe un prosopel alimentele sărăcăcioase. Cei din schimbul doi îi urează “poftă bună” şi “să-i fie de bine”. Termină masa şi se apucă de citit, de învăţat, de pregătit pentru a doua zi. Din altă sacoşă, mai voluminoasă, îşi scoate materialele pentru că la şcoală nu le are. În cancelarie e un “du-te vino”, asta până la terminarea programului la orele 16.00 când îşi ia trăistuţa şi merge la familie cu mândria că este pregătit tobă pentru a doua zi. Acasă o ia de la început cu munca: focuri, gătit, curăţenie, călcat, tăiat lemne, cărat lemne, animale, familie, deseori numeroasă, îl apucă miezul nopţii, dar ştie că e pregătit pentru a doua zi la şcoală.
Ce-ţi pasă ţie, dom’le ministru! Ce vă pasă guvernanţi de viaţa omului, dascălului căruia şi comuniştii le acordau mai multă atenţie; nu era blamat, jignit, urmărit, umilit. Făceau muncă culturală, de multe ori o relaxare a lucrătorilor din educaţie. Şi cum era învăţământul atunci?… Care erau rezultatele muncii dascălilor care nu foloseau manuale alternative, aprobate cele care cunoşteau şpaga mai mare, programe bazate pe norme solide, controale, inspecţii serioase, pentru că, de ce să nu recunoaştem, “frica păzeşte bostănăria”. Câte brigăzi ale ministerului d-lui Funeriu nebacalaureat în ţară au descins în judeţe? Câte brigăzi ale inspectoratelor au descins în şcolile oraşelor şi comunelor?… Cum sunt făcuţi dascălii de azi? Oriunde, în doi ani este domn’ profesor. Ce sită deasă cernea candidaţii la licee, cu examen adevărat, nu făcături ca azi, când se adună aia cu aia, se împarte, se mai adună cu ceva, se bagă în calculator şi eşti gata, făcut licean, apoi student pe puncte la fără ghiozdan, cu examene plătite, şpagă… Cine învaţă sluga hoaţă, decât stăpânul?!… Nu mai amintesc programul celor care învaţă după-amiază.
Trezeşte-te, domnule ministru, treziţi-vă guvernanţi, învăţământul, educaţia constituie un sector prioritar, deosebit de alte domenii. Umblaţi mai uşurel cu slujitorii domeniului care modelează oameni şi conştiinţe cum n-au reuşit alţii cu dumneavoastră, cel care aţi beneficiat, nu de învăţământul marelui Haret, ci de al altora din lumea largă. O fi bine?
Bietul Caragiale, ce tematică variată ar avea la îndemână pentru a râde de o societate mult prea departe, democratică, o societate a Funerilor, Ialomiţenilor, Tălmăcenilor, Vişanilor, toţi nişte Caţavenci şi Brânzoveneşti, nişte Farfuridi şi cel mai tare din parcare, Agamiţă Dandanache.
Nu uitaţi! Apa trece, pietrele rămân!

Ion C. Hiru

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: