Expunere de motive

Scriu aceste rânduri cu vreo 15 ore înainte să îmi anunţ public o decizie pe care am amânat-o cât am putut de mult. Am demisionat din formaţiunea condusă în Argeş de Iani Popa, după ce m-am convins că a deraiat de pe linia doctrinei Brătienilor. Eu am fost prin convingerile mele şi prin tot ceea ce am făcut în viaţă un om cu principii liberale. Veţi înţelege deci că nu mă pot regăsi printre liber-schimbiştii cărora nu le pasă cu ce mână apucă nu ştiu ce pomană sau chilipir. Nu sunt ambidextru, am fost şi voi fi toată viaţa mea un om politic de dreapta şi nu voi umbla niciodată cu cioara vopsită ca să-i fac pe plac lui Crin Antonescu sau altcuiva. Nu deschid gura la ordin şi nu închid ochii ca să pot înghiţi pe nemestecate ce vor unii care se cred puternicii zilei. Şi asta pentru că eu nu pot accepta ideea egalităţii în sărăcie pentru mine sau pentru semeni. Îmi place însă să visez fără restricţii la cât de departe putem să ajungem fiecare dintre noi prin trudă cinstită, prin inteligenţă şi consecvenţă.
Vă mărturisesc că pentru această doctrină adevărată a Brătienilor m-am înscris în PNL, nu pentru social-liberalismul domnului Ion Iliescu. Pentru că nu am absolvit ca dumnealui şcoli sovietice, eu cred în libertatea de spirit şi de opinie şi în libera iniţiativă, în democraţia clasică, şi nu în cea originală, pe care a propovăduit-o şi care a sufocat ţara în mocirla corupţiei, din care s-au întrupat baronii roşii de ieri şi – Doamne fereşte! – de mâine. De mai bine de un an de zile, din cauza felului meu deschis de a fi, am fost privit de Iani Popa şi de ai lui ca o cioară albă. În Delegaţia Permanentă a PNL Argeş, din 20 februarie, am spus răspicat la Piteşti că eu nu pot face azi şi mâine campanie electorală pentru adversarii de ieri, pe care-i acuzam de toate relele. Mi-am descărcat cinstit fierea adunată-n suflet, oferindu-mi prilejul de a mă privi în ochi fără jenă dimineaţa când mă bărbieresc. Dar în ochii apropiaţilor lui Iani Popa am citit atunci condamnarea la moarte politică şi foarte rapid am avut confirmarea. Şi pentru că eu cred că oamenii se împart între cei ce pun punct şi cei care sunt puşi la punct, am decis să fiu eu însumi şi să rămân în prima categorie. Întâmplarea a făcut să-mi anunţ decizia în ziua de Dragobete, declarându-mi fidelitatea pentru liberalismul brătienist.
I-am părăsit pe cei care l-au “popit” pentru a rămâne eu însumi. Ca om politic de dreapta, m-am alăturat PDL fără să negociez funcţii sau avantaje. Aş minţi dacă aş spune că nu m-ar tenta o candidatură, dar rămân la ideea că pot emite pretenţii numai atunci când mi-o vor cere cetăţenii, convinşi că merită să mă susţină. Am plecat de la un partid considerat a fi pe val şi dintr-o alianţa creditată acum cu şanse enorme la viitoarele alegeri. Am aderat la cel aflat în cădere liberă pentru că a avut curajul să ia măsuri nepopulare ca să pună ordine în ţara asta sufocată de şarpele corupţiei şi secată de vlagă de prea multă risipă. Nu le cer să mă urmeze decât celor care cred că neamul ăsta al nostru românesc mai poate avea viitor. Mă las la judecata dvs., vă iubesc creştineşte şi vă iert dacă veţi fi nedrepţi cu mine, acceptând ideea că n-am reuşit să mă explic îndeajuns de clar. Oricare ar fi rezultatul, totuşi vă chem să punem toţi umărul la ridicarea temeliei unei vieţi mai bune, măcar pentru copiii noştri…

Virgil BACIU