Resurse de bogăţie sufletească în Galeşul de Argeş

Galeşul de Arges, sat de sorginte ardelenesc, este una dintre localităţile cu dăinuire peste veacuri. Valoarea acestui sat provine tocmai din ceea ce păstrează neatins în sufletul său fiecare găleşan, adică tot ce ţine de tradiţie şi de datorie creştinească. Originea ardelenească le conferă găleşanilor posibilitatea  de a fi moştenit priceperea şi iscusinţa păstorilor apuseni, le oferă şansa de a păstra nealterat folclorul autentic, manifestat aici prin deosebite activităţi culturale şi religioase.
Unul din momentele foarte îndrăgite de toţi găleşanii îl reprezintă “şiragul de mărgăritare preţioase” al sărbătorilor creştineşti de iarnă, vechi de când e în fiinţă şi satul. Acest fapt înseamnă în zilele noastre o înşiruire de şapte “activităţi” în numai cincisprezece zile, cu semnificaţii profund creştine, dar şi tradiţional-folclorice. Moştenite de la străbuni, aceste momente unice ale sărbătorilor de iarnă se desfăşoară după un ritual şi un timp bine ştiut, păstrat nemodificat dintotdeauna.
Bucuria sărbătorilor începe pentru găleşani cu momentul Colindeţelor. Acestea se petrec în dimineaţa de Ajun al Crăciunului şi sunt în primul rând dedicate copiilor, care pătrund în ziua Ajunului cu sufletul liniştit, cu purtări deosebite, deoarece, cu o zi înainte, s-au adunat în Sfânta biserică a satului pentru a primi “dezlegare”, Sfânta Împărtăşanie şi mai ales, sfaturi de la părintele Eftimie legate de purtarea cea frumoasă şi despre datoria tuturor sătenilor de a păstra datinile bune, graiul, portul şi rânduielile creştineşti. La Colindeţe se porneşte dis-de-dimineaţă, copiii adunându-se la câte o răscruce, strigând în cor: “Bună dimineaţa la Moş Ajun!”; de gât au atârnată câte o trăistuţă, în care primitorii, ieşiţi în poarta casei lor sau la răscruce, le pun dulciuri, covrigi sau alte bunătăţi, aceste daruri numindu-se colindeţe. Mai mult de atât, prin urarea lor în cor în dimineaţa de Ajun, copiii vestesc apropierea Naşterii Mântuitorului.
Serbarea Sfintei Naşteri în biserică, sub forma colindelor cântate în faţa credincioşilor, care se adună în Noaptea Sfântă la slujbă, se petrece imediat după Sfânta Liturghie, în dimineaţa de Crăciun. Colindătorii (copii de şcoală şi câţiva iubitori de cântec dintre adulţi) se aşează cu faţa către popor, pe soleea dinaintea Sfântului Altar şi încep a cânta “Moş Crăciun cu plete dalbe”, cuprinşi de emoţia întâlnirii cu acesta. Îmbrăcat asemenea unui bătrân baci de stână, cu cioareci şi cojoacă, cu barbă din lână, cu desagi pe umăr şi ciomagul nelipsit, Moşul Galeşului se arată în uşa bisericii încărcat cu daruri pentru copiii cuminţi şi bătrânii nevoiţi să se lupte cu singurătatea. Corul, pregătit şi condus de Părintele, cântă vreo zece colinde româneşti, care mai de care mai înălţătoare, bucurând sufletele tuturor.
În biserica din Galeş s-a petrecut până acum de trei ori un eveniment demn de lăudat, şi anume Coroniţa de Argint. Este sărbătorit întotdeauna a doua zi de Crăciun, unde, la invitaţia Părintelui, cununaţii satului din urmă cu 25 de ani se adună în chip festiv şi îşi arată recunoştinţa către Bunul Dumnezeu pentru statornicia şi jertfelnicia la “altarul Familiei”. Momentul bucură şi împrospătează legătura conjugală, iar sărbătoriţii se lasă felicitaţi cu dragoste.
În aceeaşi zi a doua de Crăciun, după amiază are loc Sărbătorirea Naşterii Domnului la Căminul Cultural, o serbare populară în care colindele şi voia bună, reprezentată de cântece şi joc popular sunt aduse în faţa publicului doritor şi iubitor de tradiţie. Pe scenă, frumos îmbrăcaţi în straie populare, găleşanii îşi arată bucuria şi talentul cum numai ei ştiu să o facă mai bine.
Ziua de 28 decembrie are o însemnătate aparte, deoarece pentru tinerii găleşani presupune o deplasare în Săliştea Sibiului, unde se ţine Festivalul Junilor din Mărginime. Îmbrăcaţi de sărbătoare, în nelipsitul strai popular, din anul 2006 “junii” Galeşului argeşean sunt primiţi în rândurile tinerimii din întreaga Mărginime cu aleasă prietenie şi împreună participă la o paradă a portului şi la o “probă” de cântec şi joc, aducătoare de voie bună.
Continuând şirul evenimentelor iernatice, urmează Pluguşorul, care este adus în faţa credincioşilor participanţi la Sfânta Liturghie în prima zi a anului, în uşa bisericii, unde se arată câţiva feciori ai satului, cu urarea întreagă, cu bice, clopoţei şi buhai. Sunt ascultaţi cu drag şi bucurie, această urare având legătură cu truda şi osteneala de zi cu zi a omului. Cum gată feciorii, înăuntru, sub crengile bradului împodobit, câţiva copilaşi rostesc urarea Sorcovii, îmbrăcaţi fiind şi aceştia în nelipsitul port popular. Creştinii găleşani primesc textul scurtului colind al Sorcovei ca pe o dorinţă, sinceră ca şi inima copilului: să trăieşti mult şi tare ca piatra, iute ca săgeata sau tare ca fierul, iute ca oţelul… Ascultătorii sunt conştienţi că toată bunăstarea dorită în aceste două interpretări vine numai de la Dumnezeu, Care cunoaşte toate nevoile omeneşti.
Sărbătorile de iarnă, în Galeşul de Argeş, îşi cunosc finalitatea în ziua închinată Sfântului Ioan Botezătorul, când feciorii satului pornesc la colindat, cântând Colindul Iordănitorilor sau popular “Aghiosul”. Împărţiţi în două cete, tinerii flăcăi colindă în seara de Ajun a Sfântului Ioan pe la toate casele sătenilor, vestind Botezul Domnului. Iordănitul presupune ridicarea pe braţe a gazdelor, de trei ori, ca o închipuire a botezului creştinesc, în numele Sfintei Treimi. În ziua Sfântului Ioan toţi aceşti colindători se prezintă în faţa Sfântului Altar cântând şi în biserică “Aghiosul” –  o laudă adusă smeritului prooroc, care L-a arătat lumii pe Mântuitorul şi L-a botezat în râul Iordan. Feciorii sunt îmbrăcaţi în portul popular, cu cioareci şi cămăşi ţărăneşti, fiind admiraţi pentru devotamentul lor faţă de tradiţiile locale şi faţă de Faptele Mântuitorului Hristos. După miruire, iordănitorii saltă cu urale, de trei ori, în uşa bisericii, pe cei care poartă numele Ion, pe tinere şi copii, aducând în sufletele tuturor bucurie şi făcându-i să uite pentru câteva clipe de grijile cotidiene.
Iată cum, într-un sătuc de munte, nu foarte departe de civilizaţia urbană, sărbătorile creştineşti de iarnă sunt petrecute cu bucurie şi trăire sufletească. Poate că nu sunt momente unice, fiecare român trăind mirajul sărbătorilor de iarnă aproape de ceea ce am descris aici, însă în Galeşul de Argeş se poate spune că tradiţiile şi credinţa în Bunul Dumnezeu nu cunosc sfârşit, ele se păstrează nealterate, an de an, mai prosper. Colindele şi obiceiurile populare ne oferă ocazia să trăim evenimentele sfinte cu intensitate, să nu ne ignorăm valorile culturale şi, mai ales, să nu ne irosim talentul moştenit de la părinţi şi bunici. Toate acestea vin de la Bunul Dumnezeu şi singurul lucru ce ne rămâne este speranţa că Sfintele Sărbători de iarnă vor reveni şi la anul şi la mulţi, mulţi ani de aici în colo, găsindu-ne sănătoşi şi dornici să sărbătorim frumos!
Profesor Maria N. Savu, Galeş, Argeş

Un răspuns sa “Resurse de bogăţie sufletească în Galeşul de Argeş”

  1. Noul an 2013 sa va aduca numai bucurii si prosperitate intregii comunitati.-

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: