Hora Unirii

Scriu aceste rânduri sub impresia penibilă produsă de huiduirea şefului statului român la Iaşi şi Focşani, în 24 ianuarie. Mărturisesc că la fel de şocat am receptat şi imaginea omului maltratat de jandarmi pentru că ultragiase portretul prezidenţial. Mă întreb în ce vremuri şi în ce ţară trăim şi mi-e tot mai greu să-mi răspund. Discutam recent această problemă cu un prieten, care-mi povestea cum era invitat după 1990 să-l huiduie pe regele Mihai, când era aşteptat la Mănăstirea Argeşului. “Eu nu-mi permit să scuip pe istoria României!”, a fost răspunsul său sec, ca o palmă.
Lăsând pe cât posibil la o parte simpatiile sau antipatiile politice, binele ori răul pe care l-a făcut cineva, rămân la ideea că trebuie să ne abţinem de la gesturi pentru care mai apoi normal ar fi să ne ruşinăm. Sigur că printre noi sunt spirite malefice, capabile să ne învrăjbească dacă ne lăsăm târâţi în capcană. Huiduirea preşedintelui ţării s-a făcut, deloc întâmplător, în ziua Unirii Principatelor Române. În accepţiunea mea, aşa ceva nu se face, mai ales într-un asemenea moment, chiar dacă s-a dat evenimentului o grotească tuşă politică. Că unora nu le convine, cel huiduit face parte din istoria ţării, ca şi frustrarea creată dezamăgiţilor ce au crezut în el. Democratic este să fie sancţionat, dacă a greşit, cu arma votului, la urne, nu în stradă.
În acea zi s-a cântat imnul naţional care – iertat să fiu – nu prea mai este de actualitate. În vara anului revoluţionar 1848, când s-a cântat prima dată în Şcheii Braşovului poezia lui Andrei Mureşanu, cred că se putea vorbi despre “somnul cel de moarte” şi alte formulări de genul “un sânge de roman”, ce puteau fi mobilizatoare. De ce nu de dac, căci cuceritorii şi-au luat lumea-n cap după mai puţin de 200 ani? Domnitorul Micii Uniri, Alexandru Ioan Cuza, a avut ca imn “Marşul triumfal”, compus de Eduard Hubsch, cântat în 1862. Primului nostru suveran, Carol I, i s-a cântat la încoronarea de la 1884 “Trăiască regele”, imn pe versurile lui Vasile Alecsandri. După alungarea lui Mihai I de pe tron, din 1948, am avut până la moartea lui Stalin, consemnată 5 ani mai târziu, un imn al dictaturii proletare. “Zdrobite cătuşe” era de influenţă kominternistă, pe versurile lui Aurel Baranga şi muzica lui Matei Socor. Apoi, am învăţat imn nou – “Te slăvim, Românie”, scris de alţi proletcultişti ca Eugen Frunză şi Dan Deşliu, pe muzica lăutarului de serviciu al comuniştilor, Socor. Până în ‘90 s-a cântat în neştire “Tricolorul”, creionat pe un text modificat al lui Ciprian Porumbescu, după ce Nicolae Ceauşescu decisese să ducă Occidentul de nas cu aşa-zisa sa independenţă faţă de Moscova. Calea aleasă a fost soaterea de la naftalină a unuia dintre vechile cântece patriotice exilate de predecesorii Petru Groza şi Gheorghiu-Dej.
“Deşteaptă-te române” s-a cântat în 15 noiembrie 1987, când muncitorii de la Autocamioane Braşov au stârnit revolta anticeauşistă sub Tâmpa. Şi a fost reluat în 22 decembrie 1989, fiind impus ca imn naţional, deşi este lung cât o zi de post şi nu prea în ton cu exigenţele mileniului 3. S-ar putea să greşesc, dar îndrăznesc să cred că în aceste vremuri de dezbinări fără sfârşit, avem nevoie de unitatea creată de Vasile Alecsandri prin Hora Unirii. “Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română…”. Dumneavoastră nu vă sună frumos muzica lui Alexandru Flectenmacher?… Prea multe hotare stau acum între sufletele noastre despărţite de apele mâloase ale urii şi speranţelor înşelate. Hora Unirii ne-a strâns neamul ca prin farmec la 1859 pentru a crea o ţară, întregită la 1 decembrie 1918. Eu cred că va mai reuşi şi în acest mileniu să ne adune din nou, ca să n-o pierdem după ce ne-au ciuntit-o deja “pohtele” unor prădalnici.
Oameni buni, voi ce credeţi, n-ar fi cazul să ne gândim la oportunitatea schimbării imnului naţional?…
Virgil BACIU

Un răspuns sa “Hora Unirii”

  1. Lucian Bureriu Says:

    Cântecul patriotic „Pe-al nostru steag” , melodie și versuri de Victor Eftimiu a fost valorificat de autor și în afara țării. L-a vândut Albaniei și a devenit imnul national albanez (caută anteme pe net). A fost jenant, la Iași, da, de acord. Dar majoritatea cârcotașilor de acolo erau pensionarii minunatei noastre armade patriotice/populară, armată din popor!/. De acord și cu penibilul text al lui MUREȘIANU (corect așa se scrie).Cât despre țara întregită/înregită, aici trebuie să adăugăm că România Mare face parte din cordonul sanitar pe care Aliații l-au creat la Paris pentru a separa Occidentul de bolșevismul rus. Cu principiile lui Wilson, Llloyd George și Clemenceau.(Asta mare Unire!) Pentru cei mari, micile popoare au fost doar pretexte. Exagerez, desigur. Cu stimă, http://LucianBureriu.wordpress.com/OPINII INCOMODE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: