FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Dacă lenea ar durea…

Sunt revoltător de puturoşi. Munca le este complet străină. Aşteaptă mila statului. Primesc ajutor social. Mic, dar suficient ca să-şi bea minţile, zi de zi, în bodegile rurale. Acolo unde, ameţiţi de mahorcă şi de ţuică, fac “politică” şi-şi bârfesc vecinii. Sunt mizerabilii, săraci nu din vina crizei sau din vina proastei guvernări, săraci din cauza lenei care-i caracterizează.
A nu se confunda cu mizerabilii din admirabilul roman al lui Victor Hugo. Cei despre care vorbim merită dispreţ, iar nu compasiune. Sunt trântori fără leac pe care statul îi ţine în cârcă. Statul suntem noi. Din taxele şi din impozitele care ni se iau nouă, celor ce muncim, trăiesc şi indolenţii care lâncezesc fără niciun rost pe lume. Sunt mulţi? Sunt puţini? Sunt destui!
Destui sunt şi cei înstăriţi pe care i-am auzit că le e greu să găsească oameni care să le lucreze pământul sau care să le culeagă fructele din livezi. Mizerabilii nu vor să sape. Nu vor să transpire! Se plâng că statul nu le dă sau că le dă prea puţin. Dar cum să muncească ei? Cum să pună osul la treabă? Nu, dacă se poate, să plouă cu bani în timp ce stau cu degetul în nas şi cu nasul în băutură! Nu fac un minim efort ca să iasă din promiscuitate.
Prefectul Gogu însuşi s-a lovit de refuzul unor mizerabili. Le-a oferit bani şi mâncare pentru cosit şi cules de prune şi de mere: 50 de lei pe zi, dar şi trei mese, cu ţuică, bere şi cafea. I-auzi! Şi? N-au venit! Fiţoşi ca damele de Dorobanţi, i-au întors spatele. De ce să-şi bătătorească palmele cu muncă? Ce-i aia muncă? Să-i întreţină statul, nene, că mari scule pe bascule sunt ei, neisprăviţii! Ţara le este datoare, nu? Datoare să-i suporte!
Mizerabilii nu muncesc, dar votează. Sunt printre primii la urne. Nu din raţiuni de conştiinţă civică, desigur. Dacă iese banul fără muncă, de ce să nu voteze? Se lasă degrabă cumpăraţi, mituiţi, de primarul X-ulescu sau de candidatul Cutărescu pentru Parlament. În timp ce tu votezi în baza unor principii, ca să fie mai bine pentru toţi, pentru comunitate, pentru democraţie şi prosperitate generală, ei aleg un candidat ori un partid sau altul doar pentru că au primit “cuvenitul” şperţ electoral. Nu vă este silă?
Politicienilor, cu excepţiile de rigoare, nu le este. Spun de politicieni pentru că ei sunt vinovaţi că mizerabililor le este tolerată “nemunca”. Ei ştiu cel mai bine că mizerabilii-asistaţi sociali, nu mă refer la persoanele care, din motive obiective, nu pot munci, sunt perfecţi ca masă de manevră electorală. Oamenii muncitori şi educaţi sunt imposibil de cumpărat în scopuri electorale, este evident. Mizerabilii, în schimb, reprezintă mană cerească pentru o clasă politică la fel de nenorocită ca ei, dar în alt fel. În loc să-i invite la muncă, politicienii profită de lenea lor ca să-i “seducă” în scopuri electorale.
Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: