Consilierul Ştefănescu şi fântâna de leac de la Valea Iaşului

Cu mult timp în urmă exista un drum prin pădure, care se căţăra peste deal, unind Valea Iaşului de Cerbureni. Acum nu prea mai este folosit şi localnicii mai tineri nu se mai vitejesc s-o ia pe scurtătură, la pas, ca să ajungă în cealaltă parte a comunei. Explicabil, cât timp este mai lesne să urce în maşini şi să ruleze lin pe DN 73C Câmpulung – Curtea de Argeş – Rm Vâlcea, până în punctul unde asfaltul face joncţiunea cu DN 7C (Curtea de Argeş – Baraj Vidraru – Transfăgărăşan). La vremea tinereţilor bunicilor sau străbunicilor lor, se descoperise un izvor pe marginea drumului de pe scurtătură. Gospodarii timpului îl captaseră şi făcuseră fântână pentru potolirea setei drumeţilor din zilele călduroase ale verii şi nu numai. În timp se descoperiseră şi anumite calităţi curative ale apei venite din adâncurile pământului, după ce fusese consumată. Faima fântânii de leac care – se spunea – vindeca boli de ochi, de piele sau dureri de stomac s-a răspândit destul de repede. Potrivit obiceiului vremii, lângă fântâna cu apă miraculoasă, nişte creştini cu posibilităţi s-au ostenit să ridice şi o troiţă, în speranţa că alţii, mai cuprinşi la pungă, vor reuşi să clădească acolo chiar o bisericuţă, ca semn de mulţumire faţă de binefacerea dăruită de Dumnezeu localnicilor.

Legendă şi adevăr

“Aşa am pomenit-o!” – spun bătrânii satului când îi întrebi despre vechimea fântânii, mărturisându-şi indirect neputinţa de a stabili vechimea acesteia. Şi poate că au perfectă dreptate să-i privească pe curioşi ca pe nişte căzuţi din lună, căci legendele şi tradiţiile nu au vârstă şi existenţa sau perpetuarea lor în timp este acceptată ca pe un fapt de la sine înţeles. În urmă de mai bine de trei ani, octogenarul Dumitru Hristea povestea cum îi poruncea bunicul să văruie troiţa la vremea copilăriei şi cu câtă dragoste se îngrijea cu prietenii săi ca să arate cât mai bine, stârnind admiraţia drumeţilor. Tot dumnealui povestea cât de supărat fusese la anii maturităţii, când după o nuntă, scurtând drumul spre serviciu prin pădure, găsise troiţa din lemn răsturnată. Izvorul nu mai fusese nici el întreţinut, s-a degradat, iar după ce a fost deviat un drum forestier, s-a colmatat şi a fost cât pe ce să dispară, în vremea comunismului ateu.
După 1989, povestesc oamenii, biserica strămoşească ar fi plănuit reabilitarea izvorului miraculos, reconstruirea troiţei şi, eventual, chiar a unui lăcaş de rugăciune în vecinătatea drumului care duce spre Sanatoriul TBC, construit înainte de ultimul război mondial de către fostul premier argeşean Armand Călinescu. Chiar s-au conturat nişte temelii, dar, din cauze necunoscute, lucrările au fost abandonate. În timp s-a mai vorbit şi despre posibilitatea reabilitării fostului drum spre Cerbureni, dar practic nu s-a mişcat mare lucru, făcându-i pe oameni să creadă că se aflau în faţa unei noi diversiuni electorale.
În urmă cu trei ani de zile, consilierul local liberal Constantin Ştefănescu – Emil sau Milică, după cum îi zic consătenii – a reuşit să obţină o hotărâre a legislativului local pentru reabi-litarea fântânii, deşi au existat unele reţineri (tot din motive electorale, căci se auzise că l-ar fi bătut gândul să candideze la postul de primar). Faptul că nu cerea bani de la bugetul local pentru această investiţie de suflet pe care şi-o asumase, a fost un argument poate decisiv în economia votului colegilor din Consiliul Local. “Dacă moşii noştri au fost în stare să facă fântâna şi troiţa, noi de ce n-am fi vrednici?” – spuneau consătenii care l-au sprijinit pe consilierul Ştefănescu. Lista acestora este destul de lungă: Gheorghe Mitrea, Florin Bălărie, Adrian Mitrea, Gheorghe Nicu, Cătălin Olteanu, Ion Bejan, Doru Vidan, Mihai Bejan, Florică Mirea, Marin Orăşanu, Dan Mitrea, Gheorghe Toader, Nicolae Hristea, Ion Bontea, Florin Copăceanu, Ştefan (Fănică) Cârstea, Nicolae Traşcă şi Nicolae Vuţă.
De curând l-am însoţit pe consilierul Constantin Ştefănescu la Fântâna de leac, pe drumul destul de prost, care ar necesita noi reparaţii. “Poate că până la urmă se va reabilita calea de acces spre Cerbureni… Nu ştiu dacă eu voi apuca să văd în această viaţă drum asfaltat pe aici, dar cred că e de datoria noastră, a tuturor localnicilor, să ne îngrijim de ceea ce am moştenit de la străbuni. Am dus mostre de apă din fântână la analize, este potabilă şi se pare că are un conţinut superior de calciu. Acesta ar putea explica acele vindecări miraculoase, care au intrat în legendă. Am încercat, dar până acum nu am reuşit, să stârnesc interesul unor factori de decizie pentru cercetări aprofundate asupra calităţilor curative ale acestei ape, căci ar fi păcat ca ele să existe cu adevărat şi să nu fie valorificate. La vreme de criză, slabe speranţe, dar n-o ţine nici ea cât lumea şi pământul”, ne-a declarat consilierul local liberal, care mărturisea că are conştiinţa datoriei împlinite. Şi dumnealui şi cei nominalizaţi ca sprijinitori ai proiectului de reabilitare a fântânei de unde iau apă destui localnici şi drumeţi care au auzit legenda despre vindecările miraculoase, se bucură de respectul celor ce-şi potolesc setea care, probabil, respectând tradiţia, ridică ochii spre cer rugându-se la Dumnezeu să le dea sănătate celor ce au construit şi îngrijit izvorul cu lichidul vital…
Alexandra SIMIONESCU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: