Câteva cuvinte despre “Patimile lui Hristos”

Am avut prilejul să văd mai multe filme cu Pătimirea lui Iisus Hristos. Cu mulţi ani în urmă, rula filmul “Iisus” a lui Zefirelli. Mai erau câteva producţii germane, iar acum, ca noutate mondială, filmul realizat de regizorul Mel Gibson cred că are un mare impact la anumite persoane care l-au văzut în premieră. Mai săptămânile trecute, părintele Lucian Grigore mi-a spus, impresionat total, că după ce a văzut filmul şi-a pus cele mai mari şi capitale întrebări ale vieţii. Aşa a scris, cotropit de cele văzute, acel medalion unic, aş zice, din Argeşul Ortodox, numit “Lacrima din cer”!
Am mai auzit că unii au fost aşa de impresionaţi, încât au leşinat de durere, iar alţii au murit de-a binelea! Despre alte filme cu acelaşi subiect n-am auzit să fi avut un astfel de impact. Iar dacă este vorba să faci câteva consideraţii asupra acestui nou film de pe piaţa mondială, ce aş putea spune? În primul rând, că a fost o idee foarte bună. Adică se vede limpede că oamenii sunt preocupaţi de credinţă şi că secolul XXI, vrem sau nu vrem, se zbuciumă să fie cu orice preţ religios, aşa cum a profeţit André Malraux.
În al doilea rând, aş vrea să subliniez că atât pentru mine, cât şi pentru mulţi alţii că aceste filme religioase, nu numai despre Pătimirile lui Iisus, dar şi despre Moise sau alte subiecte religioase, sunt nişte încercări, uneori izbutite, de a aduce la zi, ca să spunem aşa, faptele care au marcat cu adevărat istoria omenirii. Ne aducem aminte cât de fierbinte era credinţa primilor creştinişi cum Îl mărturiseau pe Hristos! Iubirea de Hristos era aşa de mare, încât mărturisitorii mergeau la moarte cu cea mai mare bucurie.
Ce au însemnat sutele, miile de mucenici care au murit mărturisind pe Iisus? Istoria Creştinismului ne stă mărturie peste timp în acest sens. Cine nu ştie de cele zece mari persecuţii din primele veacuri creştine, până la Edictul din Milan, dat de Sfântul Constantin cel Mare în anul 313? Dar de jertfele de până azi? Cred că, din când în când, este necesar să apară pe piaţă câte o ecranizare a zguduitorului eveniment: Răstignirea lui Iisus! Cred că în viitor vor fi descoperite şi alte mijloace tehnice care să ne aducă la zi chiar vocea lui Iisus ca Fiu al Omului de acum două milenii şi imaginea lui, aşa cum a fost descrisă de Isaia profetul!
Dar dincolo de toate aceste posibilităţi tehnice şi materiale, aş dori să subliniez
că Viaţa lui Iisus, relatată şi descrisă de Sfintele Evanghelii, de scriitori convertiţi ca Giovani Papini, Francois Mauriac şi mulţi alţii, a fost trăită de fiii acestui spaţiu terestru fără ecranizări şi alte puneri în scenă. Lumea a crezut pur şi simplu în Hristos, Cel propovăduit de Apostoli, de Sfinţii Părinţi, de misionari, de preoţii veacurilor. Până la aceste filme, credinţa a fost vie. Putem, deci, afirma că se poate credeşi trăi credinţa autenticăşi fără astfel de ecranizări. Aş crede că aceste încercări sunt rezultatul unei secularizări, a unei îndepărtări de credinţa în Dumnezeu, iar o parte a lumii ar simţi nevoia de a reactualiza tehnic, pe ecran, marea dramă a lumii!
Ştim că Biserica Romano-Catolică agreează, poate mai mult, iubeşte şi sprijină astfel de ecranizări. Cât priveşte însă Ortodoxia, n-aş putea să mă pronunţ şi chiar n-am citit astfel de opinii până acum. S-ar putea ca unii ierarhi, preoţi sau profesori de teologie, precum şi creştinii ortodocşi, să se pronunţe în vreun fel. Personal, aş spune că nimeni de pe pământ nu poate şi nu are dreptul să se substituie lui Iisus, aşa cum arată aceste ecranizări. Actul jertfei lui Iisus Hristos a fost unic, a făcut-o numai El, Cel chemat de Dumnezeu!
Aşa stând lucrurile, nu-ţi poţi permite, tu, ca om, să imiţi, dându-te drept Iisus Hristos, chiar dacă este vorba de un film, apreciat de unii şi de alţii. Sfinţii Părinţi ar considera aceste ecranizări blasfemii, iar eu ascult de Sfinţii Părinţi. Văzându-i pe unii luând cruci în spinare şi cărându-le întru biciuire, arătând lumii că suferă de dragul lui Dumnezeu, mi se pare o joacă de-a jertfa şi mântuirea. Mântuirea şi credinţa nu sunt o comedie în trei acte, ci un lucru extrem de serios şi trebuie tratat în consecinţă. Aşadar, aceste filme ajută într-adevăr la ceva! La ce anume? La precizarea că pregătirea pentru mântuire nu este o chestiune de teatru, ci de viaţă trăită în Hristos în mod autentic, şi nu impresionist. Ce vom spune despre credinţa de aur, credinţa straşnică a părinţilor, a moşilor şi a strămoşilor noştri? Ei n-ar fi admis niciodată această joacă a artiştilor, care pe unii îi lasă cu gura căscată. Este vorba de diferenţa dintre firi. Nu trebuie să judecăm pe nimeni. Dar trebuie să ne aducem aminte de un episod care ne-ar ajuta într-un fel în această încercare de aşezare a gândului pe drumul cel bun.
Iată ce ne spune Sfântul Evanghelist Luca la capitolul 16 în legătură cu solicitarea bogatului nemilostiv care a nimerit în iad şi cerea, acum plin de milă pentru fraţii săi rămaşi pe pământ: “Rogu-te, dar, părinte, să-l trimiţi (pe Lazăr cel sărac mântuit!) în casa tatălui meu, căci am cinci fraţi,
să le spună lor acestea, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin. Şi i-a zis Avraam: Au pe Moise şi pe prooroci; să asculte de ei. Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci, dacă cineva dintre morţi se va duce la ei, se vor pocăi. Şi i-a zis Avraam: Dacă nu ascultă de Moise şi de prooroci, nu vor crede nici dacă ar învia cineva dintre morţi!“ (Luca 16, 27-31). Bogatul nemilostiv cerea un lucru spectaculos! Nu i s-a dat prilejul, nu s-a admis spectacolul cu filmul unui mort înviat, ci au fost poftiţi să asculte întru citire din Sfintele Scripturi şi din Sfinţii Părinţi despre cum trebuie să ne mântuim!
Iar aceasta ar trebui să ne dea de gândit foarte serios! Cât despre vâlva făcută în jurul filmului, aş îndrăzni să spun, aşa cum zic cuminte românaşii noştri, din aşezarea inimii, că orice minune nu ţine mai mult de trei zile! Despre câtă creaţie artistică şi câtă afacere există în cazul acestui film, ce pot să spun? Este multă imaginaţie artistică şi un profit dolofan! Dar acestea n-au nicio legătură cu mântuirea! Iar filmul impresionează ca orice lucru artistic! Cam atât! Doar Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ne trezesc la realitate – dacă citim şi împlinim!
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: