Sfinţirea bisericii de la Valea Brazilor, Băiculeşti – Un vis împlinit pentru ctitorul Nicolae Derviş

Duminică, 5 decembrie, un sobor de preoţi în frunte cu ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului va săvârşi slujba de sfinţire a bisericii înălţate spre marea slavă a lui Dumnezeu prin truda creştinească şi cu banii familiei ctitorului Nicolae Derviş. Astfel se va izbândi visul vechi de vreo 15 ani, iar sfântul lăcaş de rugăciune ortodox va fi donat Arhiepiscopiei împreună cu suprafaţa de 6.400 mp teren spre înzestrare. “Biserica asta este o bijuterie!”, a spus în urmă cu câteva zile ÎPS Calinic, în timpul vizitei făcute în satul natal al ctitorului, Valea Brazilor.

“M-a ajutat bunul Dumnezeu…”

Aşa explică simplu cunoscutul om de afaceri din Curtea de Argeş secretul reuşitei. Ideea acestei înfăptuiri s-a născut în clipele grele în care-l conducea pe ultimul drum pe tatăl său, Dumitru. “Eram încă sărac, la început de drum cu afacerea şi mi se rupea inima să-l văd pe tata hurducat în sicriu, dus cu un ARO 4X4 spre cimitirul din vârful dealului… Atunci mi-am zis că dacă mă va ajuta Dumnezeu să ies din nevoi, voi ridica biserică şi cimitir aproape de gospodăria părintească, ca să ne dormim toţi ai noştri somnul de veci, alături de oamenii în mijlocul cărora am trăit. Când i-am mărturisit gândul mamei mele, femeie credincioasă şi cu cu frică de Dumnezeu, m-a rugat să tac, ca să nu ne facem de râs, căci noi suntem cunoscuţi ca o familie de oameni serioşi, care nu aruncă vorbele în vânt. Am ascultat-o, dar gândul acestei înfăptuiri nu-mi dădea pace… După vreo 12 ani, în 11 iunie 2007, am purces pe calea faptelor. Nu mă dădeau banii afară din casă, încă mai aveam probleme cu firma, dar având familia alături, n-am mai stat pe gânduri. Apoi toate s-au legat atât de bine, încât până la 25 octombrie, în acelaşi an, am ridicat biserica şi i-am pus acoperişul. Acum, când stau şi depăn firul amintirilor, cu modul în care am reuşit să trec peste toate piedicile puse de răutatea unor oameni, sunt tot mai încredinţat că m-a ajutat bunul Dumnezeu să trec peste toate…”, mărturiseşte Nicolae Derviş.
Momente de cumpănă

Ctitorul povesteşte emoţionat cum l-a contaminat cu entuziasmul său pe actualul Arhiepiscop Calinic şi pe părintele Caliopie, care i-au pus la dispoziţie planurile viitoarei construcţii şi l-au ajutat apoi şi cu nisip şi balastru, la zidiri. În rest a lucrat cu meşteri proprii sau din zonă, fără să ceară cuiva barem o cană cu apă. În primăvara lui 2008, răutatea omenească a ieşit la iveală: biserica a fost pângărită cu fecale de oameni fără Dumnezeu, vecini de etnie rromă, puşi la cale de micimea de suflet a unora pe care-i ştie, dar pe care n-a vrut să-i dea pe faţă, căci le-a acordat creştineasca iertare. A fost prima cumpănă mare, când l-a ispitit gândul să lase totul baltă, renunţând la săvârşirea picturii interioare, deşi totul fusese pregătit. “M-a supărat faptul că autorităţile bisericeşti nu păreau capabile să mi se alăture în apărarea acestui lăcaş. Apoi s-a îmbolnăvit mama, am căzut în disperare şi iar am fost tentat să renunţ. Cum Dumnezeu nu m-a lăsat orfan, am continuat. Pictura a fost făcută cu mult har de meşterul Ilie Căpuşă, acum totul este gata, am înzestrat biserica aşa cum se cuvine pentru a-şi îndeplinirea menirea după data de 5 decembrie. Eu aş vrea să aibă un hram triplu, cu Sf. Dumitru, în amintirea tatei, cu Sf. Maria, căci aşa se numeşte mama şi soţia mea şi Sf. Nicolae, patronul meu spiritual. Rămâne de văzut dacă mi se va aproba… Am vrut şi am reuşit – zic eu – ca această biserică să mă reprezinte în viaţa de acum şi de apoi şi să dau un exemplu de bun creştin copiilor mei Cătălina-Gabriela şi Denisa-Carmen şi nepoţilor David, Natalia, Vlăduţ şi Irina, ca şi urmaşilor acestora. Mă simt un om împlinit sufleteşte, am o familie frumoasă, respectabilă şi trăim în bună înţelegere şi respect creştinesc cu toţi semenii. Ce mi-aş putea dori mai mult?1?…”.Nicolae Derviş nu vrea să vorbească despre costurile de peste 4 miliarde lei vechi sau despre lucruri care contează mai puţin în ochii săi. Bucuria sa ar fi necuprinsă dacă la slujba de sfinţire a ctitoriei sale ar veni cât mai multă lume să-i împărtăşească împlinirea sufletească pe care o resimte…
Eva ADAM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: