Picătura de credinţă – Biserica strămoşească este poporul lui Dumnezeu

Trebuie să-I mulţumesc lui Dumnezeu din toată inima, din tot cugetul şi din tot sufletul meu pentru binecuvântarea pe care a acordat-o cu îmbelşugare, în cei 25 ani de arhierie şi în cei 20 ani de slujire în România de la Argeş, ca titular al Eparhiei Argeşului şi Muscelului. În tot ce s-a realizat a fost munca susţinută a tuturor factorilor şi consider că pentru Argeş şi Muscel această perioadă a fost una de redresare, reînnoire şi împliniri excepţionale, având în vedere greutăţile prin care am trecut şi trecem cu toţii.Când auzeam pomenindu-se de Curtea de Argeş, gândul mă ducea tocmai la Sionul Ierusalimului şi biserica unică în lume, din secolul al VI-lea – Aghia Sofia, ctitoria împăratului Justinian, despre care aşa de frumos  a scris Gavriil, Protul Sfântului Munte Athos, în secolul al XVI-lea.
Ca să mă descopăr puţin, Argeşul – pentru mine – are valorile lui unice. Numai la amintirea lui încerc aceleaşi trăiri de suflet ca şi atunci când intram în satul în care m-am născut. Pentru fiecare dintre noi, locul unde am răsărit în această frumuseţe a lumii vazute este cel mai frumos din Univers. Aşa şi atunci când ne gândim şi pomenim: Curtea de Argeş!Ca oriunde pe lumea aceasta, năvălesc peste noi dezamăgiri şi încântări. Nu intru în detalii… Cu toate acestea, aici, în România de la Argeş, precum zice Iorga în “Locul românilor în istoria universală”, m-am bucurat de purtarea de grijă a lui Dumnezeu în cei 25 ani în care, cu bucurie spun, am crescut dimpreună cu argeşenii, muscelenii, vâlcenii, oltenii şi teleormănenii, locuri în care am lucrat şi mai lucrez, cât va mai binecuvânta Dumnezeu. Tot ce am gândit acum 25 ani, cu mici excepţii, trebuie să mărturisesc din inimă că Dumnezeu a binecuvântat şi a făcut El totul, prin noi, oamenii, păcătoşii mai mari sau mai mici!Dorul argeşenilor de a avea mitropolia cea dintâi s-a transformat într-o bucurie mai mare. Argeşul a avut mitropolie dintru începuturi, episcopie şi acum arhiepiscopie, deci toate ipostazele administrative bisericeşti. Odată cu ridicarea la demnitatea de Arhiepiscopie, Curtea de Argeş – Palatul arhiepiscopal a devenit mitropolitan, cel dintâi loc al vechii mitropolii, loc destinat pentru reşedinţa Patriarhului României şi ca mitropolit al Munteniei şi Dobrogei. Pentru cine vrea mai mult, folosesc titlul cărţii: “Toată vremea-şi are vreme”.
O hotărâre a Sfântului Sinod spune că ierarhii titulari care au împlinit 74 ani sunt sfătuiţi să-şi propună, pentru aprobare, un episcop vicar. Dacă nu o face potrivit hotărârii sinodale, fie că a uitat sau nu bagă în seamă, va primi un ierarh ajutător, pe care-l va hotărî Sfântul Sinod. Uneori, din motive de sănătate, sau dacă te-ai săturat de administraţie arhierească, poţi solicita un arhiereu auxiliar în orice vreme, indiferent de vârstă. Acum mă gândesc la ceea ce spunea profesorul I. Rămureanu, istoric mare muscelean: “Iorga a murit, Xenopol mai demult, Giurăscu la fel, şi nici eu nu mă simt prea bine!”Gândul mi s-a dus la cartea celebră a istoricului Gh. Brătianu, “Poporul român: o enigmă şi un miracol”. Creştinii ortodocşi sunt nu numai enigmatici, dar şi miraculoşi. Pot spune, fără teama de a greşi, că neamul românesc ortodox este cel mai echilibrat, serios şi sincer dintre toate popoarele care au fost şi nu mai sunt. Când cineva suferă, el are inimă de Dumnezeu. În orice situaţie se apropie de Biserica al cărei Cap este Iisus Hristos!Biserica strămoşească este poporul lui Dumnezeu – cler şi credincioşi – iar cât timp românii sunt urmaşi ai moşilor şi strămoşilor în credinţă şi iubire de moşie, este stâlpul stabilităţii şi continuităţii neamului românesc.
Ce îmi propun pentru viitor şi cum mă văd peste 25 ani? Să fiu înţelept, că de mai multă vreme este timpul… Să-mi fac un examen riguros de conştiinţă, pentru a vedea unde am greşit cu voie, fără voie, cu ştiinţă şi cu neştiinţă şi a cere zilnic iertare celor cărora le-am greşit şi celor pe care nu i-am povăţuit să nu greşească în vreun fel. Îmi propun, bineînţeles, să-I mulţumesc lui Dumnezeu pentru fiecare secundă din viaţă, pentru că merg pe picioare, pentru că mă îmbrac singur, pentru că nu sunt povară socială pentru nimeni.Cum mă văd peste 25 ani? Călătorind prin Universul iubirii lui Dumnezeu. De acolo voi îndrepta o privire către Curtea de Argeş, pentru a duce imaginea bisericii Sfântului Neagoe Basarab şi a argeşenilor şi muscelenilor, tocmai în Paradisul neînserat!
ÎPS Calinic, Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: