Măsura 141, coşmarul micilor fermieri

Se spune că accesarea fondurilor structurale europene este o prioritate imperioasă pentru România. În teorie chiar aşa este, dar în practică s-a dovedit de prea multe ori că sunt în extensie cazurile în care se pun nenumărate beţe-n roatele a ceea ce ne place să numim normalitate. Dar s-o luăm cu începutul, apelând numai la fapte. Încă de la înfiinţare, Asociaţia Agricolă ARGEŞUL de NORD şi-a propus să stimuleze energiile din acest sector vital al economiei naţionale. Asta cu atât mai mult cu cât studii recente ale specialiştilor japonezi avertizează asupra pericolului iminent ca după depăşirea crizei economice, să ne confruntăm cu o foamete cumplită. Poate unora le-ar părea incredibil ca o ţară cu potenţial agricol de a asigura hrana pentru 80 milioane oameni să fie confruntată cu o criză a alimentelor, dar dacă luăm în calcul suprafaţa în expansiune a terenurilor pârlogite în ultimii ani, nu ne mai miră nimic. Şi din acest motiv le-am recomandat membrilor şi tuturor locuitorilor zonelor rurale să apeleze la amintitele fonduri.
Măsura 141, destinată fermelor de subzistenţă, ni s-a părut a fi cea mai la îndemână oportunitate pentru accesarea unor fonduri de câte 1.500 euro anual, timp de 5 ani, de către micii fermieri. Ea a devenit operaţională în 15 octombrie, iar sesiunea din 2010 urma să se încheie la 30 noiembrie. Pentru a accesa banii, solicitantul trebuia să întocmească un dosar cu documente, astfel încât să întrunească un punctaj de 2 la 8 unităţi de dimensionare economică. La modul concret, acesta trebuia să deţină o dovadă de rol de la primărie, un certificat de producător şi o adeverinţă de la medicul de circumscripţie sanitar-veterinară cu numărul animalelor sau păsărilor aflate în proprietate. Dosarul întocmit conform normelor stabilite trebuia depus la APDRP – Agenţia de Plăţi, Dezvoltare Rurală şi Pescuit – de la Piteşti. Următorul pas era ca în termen de o lună de zile după acceptarea dosarului, solicitantul să devină Persoană Fizică Autorizată, depunând şi un certificat de bonitate, prin care să dovedească faptul că nu era restanţier la plăţile datorate statului.Până aici, în teorie, toate par a fi bune şi frumoase, fără nu ştiu ce piedici extraordinare de depăşit, mai ales că pentru prima dată în acest an sesiunea de depunere a dosarelor solicitanţilor are o durată extinsă cu 15 zile. Cei aflaţi în miezul evenimentelor susţin că au trăit un adevărat calvar: dosarul poate fi respins pentru că n-ar avea Dumnezeu mai ştie ce ştampilă plasată cumva într-un anume colţ al cererii, pentru că n-ar fi în regulă numărul de înregistrare sau pentru că ar fi cam ciudată o semnătură, că hârtia n-ar avea calitatea cerută şamd. Funcţionarii care ar trebui să le dea o mână de ajutor îi tratează ca pe slugi şi mai că nu mătură birourile cu ei, de parcă ar fi nişte gunoaie. Dacă se reia circuitul cu încăpăţânare, la revenirea cu dosarul într-un suflet, pentru că timpul presează, riscă să li se arunce în nas, ca o insultă, replica ”Vino mâine!”. Şi-atunci, nu-i aşa că-ţi vine să laşi totul baltă, trecând cheltuielile şi pingelele rupte în goana după cai morţi la pierderi nedeductibile, şi să-ţi vezi de sărăcia ta?…Şi totuşi, asemenea oportunitate nu trebuie ratată! Pentru Măsura 141 sunt alocate până în 2013 fonduri de 150 milioane euro – 80% de la UE şi 20% de la Guvernul României. Cu 7.500 euro pe care i-ar putea primi în 5 ani, un gospodar adevărat ar putea să-şi netezească oarecum calea spre o posibilă prosperitate, pentru că după al treilea an trebuie să facă dovada unor investiţii, plătind şi impozitul legal pe profit, ca un bun contribuabil ce se află. Din păcate, la noi se perpetuează tradiţia păguboasă a inventării altor reguli în timpul jocului, aşa că din 10 noiembrie s-a schimbat cererea de finanţare. Halal ajutor dat solicitanţilor! În faţa unei asemenea realităţi poţi rămâne fără cuvinte. Dac-aş fi răutăcios, aş zice că poate pe crearea unei stări de lehamite în rândul solicitanţilor mizează şi diletanţii funcţionari sau rău-intenţionaţii care-şi încasează lefurile degeaba. Într-un alt tip de societate, ei ar risca trimiterea în faţa judecăţii sub acuzaţia de subminare a interesului şi economiei naţionale. Păcat, dar în democraţia noastră ultraoriginală asemenea specimene îşi arogă nişte drepturi şi chiar primesc stimulente!
Personal consider că se impune să punem capăt pentru totdeauna practicilor păguboase, trimiţându-i pe funcţionarii ce nu-şi fac treaba acolo unde şi-a înţărcat mutu’ iapa, înlocuindu-i cu oameni bine intenţionaţi, care ştiu ce au de făcut şi fac exact ceea ce trebuie la momentul potrivit. Micilor fermieri le-aş recomanda să nu se lase învinşi, să persevereze şi, dacă au ratat acum, să se pregătească pentru sesiunea de depunere a cererilor de anul viitor. Pentru aceasta ar trebui să se înscrie de pe acum într-o formă asociativă, pentru că există obligativitatea de a avea o vechime ca membru de cel puţin 6 luni atunci când vor depune cererea de finanţare. Şi, mai presus de toate, să nu uite că unirea face puterea!
Virgil BACIU

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: