FĂRĂ JUMĂTĂŢI DE MĂSURĂ – Românul nu are vocaţia protestului

Nu înţeleg de ce unii încă mai au aşteptări de la sindicate. Ele nu sunt altfel decât societatea românească, în întregul ei. Nu au forţa să dea o replică viguroasă guvernanţilor. Aşa-zisa mişcare sindicală este un mare fâs, cel puţin când vine vorba de proteste de stradă sau de greve. Sindicaliştii nu sunt în stare să-şi revendice drepturile vocal şi dintr-o bucată. Atât liderii de sindicat, cât şi membrii simpli nu au vocaţia protestului, a protestului categoric, fără jumătăţi de măsură. Românul generic nu ştie să protesteze.
Vedeţi? Am ajuns la cauză. Nu putem avea sindicate puternice pentru că noi înşine, ca popor, nu suntem caracterizaţi de solidaritate, verticalitate şi curaj. Nu suntem ca polonezii, de pildă. De ce credeţi că în România comunistă nu a fost posibil un sindicat ca Solidarnosc? De ce? Pentru că, iertaţi-mă că o spun atât de direct, românii sunt fricoşi şi laşi. Indiferent că-i dictatură sau democraţie, românului îi este teamă să stea cu fruntea sus.
Capul plecat sabia nu-l taie, nu? Gândiţi-vă că proverbul ăsta nu-i născocit ieri sau azi. Îşi are originea taman în lipsa de demnitate a românului de-a lungul istoriei. Explicaţia vine din felul nostru de a fi dintotdeauna. Fără îndoială că am avut şi momente bune şi lideri de calitate. Au fost doar excepţiile, iar nu regula. Suntem o naţiune (mai degrabă o populaţie) care s-a păcălit pe ea însăşi. Am jucat pe mize mici. De fapt, au jucat alţii pentru noi. De cele mai multe ori, ne-am aflat sub vremuri, iar nu deasupra lor.
Sindicatele-dezbinate? Da, pentru că românii sunt dezbinaţi. Suferim, mai ales în ultima vreme, de-un individualism feroce, primitiv, sălbatic. Din moment ce, în general, în viaţa de zi cu zi, nu ne mai pasă de cel de lângă noi, de unde comuniune când este cazul să protestăm ferm împotriva unui sistem ticălos? Solidaritatea este o calitate, nu-i un mizilic. Nu apare peste noapte. O construieşti în timp, nu pocnind o dată şi bine din degete.
Câţi dintre bugetarii sărăciţi de guvernarea tembelă ies în stradă? Câţi? Cu siguranţă că pe unii i-aţi auzit scuzându-şi lipsa de reacţie. V-au zis că au familie, copii şi credite la bănci şi că nu protestează ca să nu fie concediaţi. Acceptă ca statul să-i calce în picioare chiar dacă salariul le este acum de numai patru, cinci sau şase sute de lei. Şi atunci? Dacă nici ei nu pun piciorul în prag, cine să-l pună? Statul mizează pe frica cetăţenilor săi.
Să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce proteste sindicale în toamna asta. Vor fi doar caricaturi de mitinguri şi, eventual, de greve. Mitinguri cu oameni “crăcindu-se” pe dansul pinguinului şi greve de avertisment de câte două ore, care nu sperie pe nimeni. Să fim serioşi şi să ne intre în cap o dată pentru totdeauna: românul nu are vocaţia protestului!
Mihai Paul CODUNAS
mihaipaulcodunas@yahoo.com

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: