Cultură naţională la Domneşti-Argeş

Într-o zi însorită de sfârşit de august, când zorii îşi întredeschideau pleoapele, un grup de scriitori clujeni, membri ai Ligii Scriitorilor Români, a plecat din faţa Teatrului Naţional spre comuna Domneşti din judeţul Argeş pentru a participa la ediţia a III-a a decernării premiilor a Concursului Naţional de Poezie, Proză, Eseu, Teatru Scurt, Epigramă, Pictură şi Fotografie Artistică “PE ARIPI DE DOR DOMNESC”.
Autoturismul înfăşurând distanţele pe roţi a lăsat în urmă Clujul, după ce ultima privire aruncată de pe Feleac a păstrat imaginea vie a unei metropole în plină expansiune. Turda ne-a întâmpinat cu amintirea cenuşiului de ciment de pe acoperişuri, pe când Aiudul rememora  o istorie tristă a neamului. Înaintam cu viteză spre Capitala Unirii. Alba Iulia îşi etala trecutul pe dealul cetăţii pe când noi, cei aflaţi în maşină, ne aduceam aminte de unele momente din istoria neamului nostru. Vipia razelor solare ne încălzea spiritele în discuţii aprinse despre trecut şi prezent. Pe neobservate am intrat în fosta Capitală Culturală Europeană. Soarele deja îşi pusese obrazul pe umerii dealurilor din apropiere. Munţii Făgăraşului îşi ascunseseră fruntea într-o scamă de nori, pe când noi admiram furnicarul de oameni de toate vârstele aflaţi la mesele numeroaselor terase de pe bulevardul central.
După o odihnă binemeritată la căminul Centrului Militar din Sibiu, noua zi ne-a întâmpinat cu roua dimineţii. Am plecat lăsând în urmă un oraş încărcat de istorie şi cultură. Valea Oltului ne-a întâmpinat cu clipocitul râului ascuns în ceaţa dimineţii care “macină lumină” în cele 29 hidrocentrale, iar la Mănăstirea Cozia, “Umbra lui Mircea” – “Lumea e în aşteptare… turnurile cele-nalte/ Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jelesc;” (Grigore Alexandrescu – Umbra lui Mircea la Cozia, apărută în “Propăşirea”, 7 mai 1844). Lumânările pe care le-am aprins aici au fost numite pentru scriitorii aflaţi pe drumul de lumină al “înălţării spre Dumnezeu”.
Judeţul Argeş ne-a întâmpinat cu dealuri molcome încărcate de livezi de meri şi pruni. Turnurile Mănăstirii Curtea de Argeş licăreau în soare ca un salut de “bun venit”, amintindu-ne de regii noştri înmormântaţi aici, dar şi de moaştele Sfintei Muceniţe Filofteia. Înaintam cu viteză spre comuna Domneşti, care în acea zi sfântă de duminică a devenit Capitala Culturii Naţionale. Localitatea de pe dealul pe care şerpuia limba de asfalt se desfăşura de-a lungul râului Doamnei. Livezi întinse de meri împodobeau dealurile înverzite de fâneţe. Străzile comunei Domneşti, viitor oraş, ne-a întâmpinat cu forfota târgului de duminică. Multe autoturisme şi marfă diversă pe străzile şi spaţiu oferit cu generozitate de primăria din localitate.
După ce am parcat cu greutate, datorită mulţimilor de autoturisme, în faţa Casei de Cultură şi a celor trei statui ce omagiază tot atâtea personalităţi ale Domneştilor, ne-au întâmpinat cei doi profesori, George Baciu şi Ion C. Hiru, membrii Ligii Scriitorilor Români, inimoşii organizatori ai concursului şi editori ai revistei de cultură, cu apariţie lunară de mai bine de trei ani, “PIETRELE DOAMNEI”. În Casa de Cultură, un adevărat templu al spiritualităţii româneşti, se află un mic muzeu dedicat poetului argeşean Gheorghe Tomozei, fiind expuse lucruri, cărţi şi obiecte aparţinând acestuia, o sală de spectacole ce rivalizează cu oricare sală a unor instituţii de cultură din marile oraşe ale ţării, un birou al redacţiei revistei şi o încăpere de expoziţii. În sală se aflau scriitori, epigramişti, pictori din aproape toate judeţele ţării. Erau prezenţi membri Ligii Scriitorilor din filialele Argeş, Iaşi, Cluj, Bucureşti, Vâlcea, Constanţa, Tulcea, Galaţi etc. Dar erau prezenţi  şi scriitori membrii ai Uniuni Scriitorilor din multe zone ale ţării.
Bucuria noastră a fost că printre premiaţii concursului, al cărui preşedinte de juriu a fost acad. Gheorghe Păun, s-au aflat şi membrii Ligii Scriitorilor, cum ar fi: Adina Enăchescu (Marele premiu – Filiala Ligii Scriitorilor din Vâlcea), împărţind premiul cu Paula Romanescu, membră a Uniunii Scriitorilor, Raveca Vlaşin, (Premiul I la Poezie, membră a Ligii Scriitorilor Români – filiala Cluj). Tovarăşe de drum în această călătorie alături de Titina Nica Ţene, (Premiul II la Poezie, membră a Ligii Scriitorilor Români, filiala Cluj), Vasile Dorin Ghilencea (Premiul III – Proză, membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Argeş), Nic Petrescu (Premiul “Petre Ionescu-Muscel”, membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Argeş) şi Steluţa Istrătescu (Premiul “Luca Paul”, preşedinta filialei Argeş a Ligii Scriitorilor Români).
Academicianul Gheorghe Păun a înmânat scriitorului Al. Florin Ţene (Preşedintele Ligii Scriitorilor din România) Premiul OPERA OMNIA pentru întreaga sa activitate de creaţie literară şi ca promotor cultural. Laudatio a fost citită de scriitorul George Baciu. Un alt Premiu OPERA OMNIA i-a fost acordat scriitorului, prof. univ. Mircea Bârsilă din Piteşti, membru al Uniunii Scriitorilor.
Această manifestare de înaltă ţinută culturală, organizată de trei ani, se datorează în primul rând celor doi cărturari, Ion C. Hiru şi George Baciu, spunea Al. Florin Ţene în cuvântarea sa, adevăraţi dascăli luminători ai oamenilor din urbea în care trăiesc, şi nu numai. Cei care se străduiesc ca în Domneşti să se facă cultură la nivel naţional, să polarizeze energiile creatoare din majoritatea zonelor ţării, şi prin ţinuta estetică, prin conţinut şi ideile pe care le propagă revista “Pietrele Doamnei”, nume  amintind, după cum spunea preşedintele Ligii Scriitorilor Români, de ceea ce zicea Iosua în “Noul Testament”: “Luaţi pietre din râul Iordan şi aşezaţi-le ca aducere aminte peste timp”. Revista din Domneşti rolul acesta îl are.
Am găsit aici, în cel mai important sat de pe moşia Basarabilor, un adevărat primar – un giuvaer aşezat solid de consăteni în fruntea “Cetăţii”, un iubitor de cultură, cu un umor specific domnişanului. Îl cheamă Nicolae Smădu – omul faptelor bune!
Ne-am întors purtând în suflet frumoasele ore ale acestei manifestări de înaltă ţinută cultural-spirituală, care, iată, încet s-au transformat în amintiri ce nu se vor şterge niciodată. Am sosit când luminile Teatrului Naţional ne spuneau “bun venit” şi Clujul trăsese perdeaua albastră  ţesută cu stelele nopţii, pe când luna ca un sloi de gheaţă ce se topeşte ne lumina drumul spre casele noastre.
Al. Florin ŢENE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: